Lună: iunie 2014
Să aveți o zi fantastică!!! Și nu doar atât! :)
Azi iau vacanță! Mă văd cu Messi, trec pe la Gaudi, și mă așez în fund pe Camp Nou. Barcelona. O săptămână nu ne mai citim pe-aici, dar mă voi gândi la voi. Pe bune! Vă voi lua cu mine în gând peste tot! Și-am să fac poze, ca de obicei, până leșin de plăcere. 🙂 Și vă doresc să trăiți cea mai frumoasă stare posibilă când vă amintiți, un minut pe zi, câte gânduri frumoase vă transmit tuturor, fiecăruia în parte!
Am cei mai buni prieteni din lume și cu ei plec în Spania, chiar acum! Îmi place să am prieteni. Îi iubesc și nu le cer nimic. Decât să fim împreună din când în când. Iar asta se întâmplă de la sine, nu o cer eu.
Vacanța încă neîncepută e una care a adus muuulte peripeții de organizare. Vă povestesc la întoarcere. Dacă ne mai întoarcem așa cum plănuim noi. 🙂 E… priceless! Aventură înainte de a începe aventura. 🙂
Uitați-vă la acest copilaș adorabil – Kai – de 4 anișori! Citește în continuare »
Reevaluarea, reinterpretarea, recadrarea „dezastrului”
Lecție de viață. Dură, fictivă, deloc abstractă.
Un doctor a intrat grabit în spital, dupa ce fusese chemat la telefon pentru o interventie chirurgicala urgenta. Era vorba de un copil. Medicul a raspuns apelului cât a putut el de repede, dar poate nu suficient de repede precum si-ar fi dorit rudele pacientului… Si-a schimbat hainele si a mers direct în sala de operatie. Citește în continuare »
The Grand Budapest Hotel. Poftiți de vă cazați! :)
Wes Anderson e regizor. Îți spun, fiindcă e puțin probabil să mai fi auzit vreodată numele ăsta. Și, după mai multe încercări la el în fabrică, i-a ieșit ca-n reviste filmul numit în titlu. Cu o distribuție de zici că n-a vrut să mai lase actori mari pentru nicio altă producție de la Hollywood! 🙂 Ralph Fiennes, Adrien Brody, Harvey Keitel, Jude Law, Edward Norton, Bill Murray și lista continuă. Eu cred că ăștia ori au avut datorii la el, la regizor, ori și-au dorit mult un sejur la Hotel Grand Budapest. Singura legătură cu capitala Ungariei e numele. În rest, SF. Un cu totul alt fel de SF. Cu un hotel inventat, pe un munte inventat, într-o țară inventată, dintr-o Europă adevărată. 🙂
În perioada contemporană, un tânăr scriitor se cazează la ce mai rămăsese din hotelul filmului. Scriitorul (Jude Law) se nimerește a fi un băiat în hol, care cunoaște un fost băiat de hol, ex-discipol al unui alt băiat de hol. Asta era meserie serioasă în hotelurile de lux, între cele două războaie mondiale. Și începe derularea de amintiri. De pe vremea când primul fost băiat de hol, domnul Gustave, administra hotelul Grand Budapest. Foarte priceput. Tipicar. Implicat. Fustangiu. Neîntrecut. Mare amator de poezie. Patroana stabilimentului, Madame D., putred de bogată, îl vizita deseori, de ani de zile. La un moment dat, femeia se stinge brusc. Domnul Gustave (Ralph Fiennes) își ia băiatul de hol – pe Zero Moustafa – și pleacă la înmormântare, peste 7 mări și 7 țări, nu se spune unde. Citește în continuare »
Se poate! Oriunde în lume!
Constat, poate ușor mirat, că, în media de sport a ultimului deceniu, sunt mai mulți jurnaliști foarte buni, jurnaliști de conținut, decât în tot restul presei scrise din România. Sunt destui care oferă zilnic teme de gândire, subiecte extraordinare (fără vreo legătură anume cu sportul), texte de calitate. Și e îmbucurător!
Ovidiu Ioanițoaia, om cu ștate vechi de plată într-ale scriiturii gazetărești, își amintește o întâmplare personală din Uruguay. O țară care, până cu ceva ani în urmă, arăta / era considerată precum România. Dar oamenii s-au tot schimbat, de jos în sus, de sus în jos, și, acum, bucata de pământ sud-american e considerată poate cea mai „safe” și mai necoruptă de pe continent. Citește în continuare »
Un altfel de erou. Unul adevărat.
Eginald Schalttner s-a născut în 1933, la Arad. Etnic german, pastor lutheran în satul Roșia, de lângă Sibiu. Autor a trei cărți. Un OM… nici nu prea am cuvinte să-l descriu pe scurt. „Fabulos” mi se pare încă un cuvânt mic pentru cât de mare e acest om. Atâta înțelepciune n-am întâlnit de multă vreme… Și e un anonim, nu-l invită nimeni la tv, pentru că nu înjură politicienii, nu judecă lumea, nu e deloc nemulțumit de viața lui. Pe care și-a trăit-o inclusiv prin închisorile comuniste. Și ajută! Și ajută! Și tot ajută!…
În vara asta, vreau să-l întâlnesc. Voi merge acolo, pur și simplu. Citește în continuare »
1er amour. Atât
Un film canadian, de limbă franceză. Din 2013. Slab cotat pe imdb. Pentru că nu are nimic comercial în el. Nici nu e vreo capodoperă, dar măcar e un petic de viață, e rupt cu ceva durere din existența cuiva. Plus cadre multe luate parcă de pe instagram.
Antoine e un puști de aproape 14 ani, care, împreună cu familia – mama, tata – își petrece vara pe o insulă, într-o casă de vacanță închiriată. Întâmplător, vizavi locuiește o fostă colegă de facultate de-ale tatălui. Ex-colega are o fiică, Anna, proaspătă absolventă de liceu. Și de aici începe nebunia. O nebunie casnică, adolescentină și nu numai; nebunia primei iubiri a lui Antoine. Acea poveste în care mintea stă mereu într-un singur loc, orice-ai face. În care stângăciile vârstei, teribilismul, voyeur-ismul incontrolabil, fiorul biologic din pantaloni, admirația, pasiunea, apoi obsesia pentru cineva pe care crezi că îl cunoști și îl iubești sunt redate extrem de natural. E o iubire tipică, neîmpărtășită din partea unei fete care, la vârsta ei, caută maturitatea bărbaților mai în vârstă, nicidecum puritatea unui copil. Citește în continuare »
În vizită la castel
Nu, nu sunt eu proprietarul. 🙂 Dar atât de mult mi-a plăcut acolo, încât nu mă mai dădeam dus. Am petrecut cu niște oameni (pe care nu-i mai văzusem niciodată) până ce ne-am simțit cu toții ca acasă. Uitaserăm să mai plecăm. Strașnici oameni! 🙂
Oglinda retrovizoare. Ție ce-ți arată?
Oricât de puțin ne place nouă să credem afirmația următoare, ceea ce vedem, auzim, simțim în fiece clipă nu e realitatea obiectivă. Sunt peste 7 miliarde de realități pe planeta asta. Fiindcă ADN-ul însuși spune că fiecare om e unic în felul lui. Astfel că va vedea permanent cu ochii, va auzi cu urechile, va simți într-un fel sau altul DOAR prin prisma unor filtre extrem de puternice de evaluare și interpretare, create de propriile experiențe de viață. Realitatea înconjurătoare e DOAR o percepție. O spun neurologia, fizica cuantică, psihologia, bio-chimia, filosofia… Cum e înăuntrul nostru – liniște sau invers – așa arată lumea și în afară. Când înăutru se aranjează lucrurile între Eu și Mine, dă soarele frumos și în lumea exterioară.
Ceea ce nu ne place, ce urâm la ceilalți reprezintă, de fapt, propria noastră zonă de umbră (îmi place cum o numește Jung). Citește în continuare »
Vezi ce-ți place, nu doar ce vrei să vezi!
Acea poveste… în care cineva ia o coală albă, mare, de hârtie… și, cu un marker negru, face un punct gros, apăsat, serios, drept în mijlocul colii. Apoi, ne arată coala tuturor.
Cineva: Ce vedeti aici, în mâna mea?
Eu: Un punct… apasat.
Tu: …o pata neagra?
El: E un punct, dar foarte gros!
Ea: Un semn…?
Cineva: Vedeti cu totii un punct. Negru, apasat. Dar o coala mare de hârtie nu vede nimeni???… Citește în continuare »
Un gram de limba română (5)
V-aș servi mai din belșug, dar limba română e precum caviarul: ni se apleacă de la prea mult. 🙂
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 