Lună: august 2013
Cupole în stil baroc (foto)
Îmi plac. Și le rețin pe camera foto ori de câte ori am ocazia. Mi se par frișca de pe tortul arhitectural bisericesc.
Din 6 catedrale diferite.
„O zi din șapte”
Astăzi a fost o zi plină de drumuri. Întâlniri la foc automat, vorbe, zâmbete, fapte. Am întâlnit și-am vorbit numai cu oameni frumoși! Atât de frumoși, încât am furat câte ceva din atitudinea și din frumusețea fiecăruia.
Am cunoscut personal un om pe care-l admir de mulți ani. Iar de astăzi încolo, probabil, am să-l cunosc din ce în ce mai bine. 🙂 Și mai adaug, în felul ăsta, o activitate în portofoliul profesional cotidian.
Am revăzut un prieten foarte bun care mi-a mai strecurat în suflet și în viață niște motivație pură. I-am oferit, la schimb, o ședință de hipnoză de relaxare. 🙂
Am intrat în casa unor bătrâni trecuți de 90 de ani. El – fost general de armată. Ea – îndrăgostită de două pisicuțe pe care le are. Am pătruns acolo într-o cu totul altă lume. Fascinantă! Doar starea actuală a lucrurilor o pătau grav… O vizită ca o lungă întoarcere în timp. Gândurile mi se amestecau, nebune, și nu știam ce să fac mai întâi: să admir sau să compătimesc ce vedeam. Mi-am zis la un moment dat că așa nu vreau să ajung niciodată. Și totuși… cu ce drept să judec eu traiul unor oameni care chiar arătau fericiți, cu toată bătrânețea cruntă care-i încerca? Într-un decor de „Enigma Otiliei” mixat cu „Domnișoara Christina” (a lui Eliade), oamenii se încăpățânau să aprecieze viața, să o trăiască de plăcere cu toate durerile ei vizibile, să mulțumească pentru tot ce au și pentru vizitele care li se fac.
Am vorbit, am râs și am acceptat să scriu o carte pentru un editor. Rămâne de văzut când. 🙂
Și-am mai întâlnit ploaia. De care m-am ferit, inițial. Apoi, am lăsat-o să mă picure puțin, să-mi spele creierul. Acum e curat, pot să desenez din nou ce vreau în el. 🙂
Maradona, welcome in Romania, mânca-ț-aș! :)
Într-o vreme când toți se satură de România, când lumea pleacă, fuge în țări mai calde, își încearcă norocul prin alte părți, iată că Maradona, cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, vine și se așază la casa lui între Dunăre și Carpați! Am văzut cu ochii mei, ăștia doi, că stafful lui de consilieri și ce-or mai fi s-a apucat să ridice palatul pentru El Pibe D’oro. Ziceți voi că El Pibe D’oro Negro sună mai bine? Ok, nu întreb de ce.
La Hunedoara, într-un cartier de lux, se ridică această splendoare arhitecturală care va fi casa lui Maradona! Pereții sunt încă plini de praf. Nu de-ăla cu care ne-au obișnuit fotbaliștii ca el și ca Mutu. Dar, în curând, totul va străluci. De curățenie și de ce s-o mai putea. Să fie într-un ceas bun, Maradoane! 🙂
Iată și dovada foto că un castel ca-n povești stă să fie trecut pe harta obiectivelor turistice din România! E semnat, e clar!
Mulțam fain, doctore!
Doctorul Badiu (e doctor pe bune, nu ca mine – în radio 🙂 ) mi-e unul dintre cei mai buni prieteni. Un tip extraordinar! Cel mai pozitiv om pe care l-am cunoscut vreodată în mod personal! Nu l-am auzit nicicând vorbind pe cineva de rău. Glumește foarte mult, e plin de bancuri și de întâmplări haioase adevărate. Face minuni cu viața lui, cu viața animalelor și cu viața celor din jur. Lumea îi este frumoasă pentru că el însuși alege să o vadă astfel. Nu forțat; natural. M-am întrebat mereu cum poate fi în permanență pozitiv, iubitor, înțelept, altruist… Nu mi-a zis niciodată: „fă așa, că așa e bine!”. Când apreciam ceva la el, îmi spunea simplu: „Și tu poți. Încearcă să vezi dacă ți se potrivește”. A trebuit să treacă mult timp până ce am hotărât să încerc. Sunt un optimist incurabil dintotdeauna; am avut mereu visuri în care am crezut și ele s-au împlinit. Dar, Citește în continuare »
Minune: a devenit proaspătă virgină! :)
Eu știam că întâi ești virgină, iar apoi nu mai ești. Prin procedee naturiste/naturale, nu-i complicat. După care… să înțeleg că poți să fii din nou fără să te atingă nimeni cu un ac și-o ață??? Băieții ăștia de la Gazeta Sporturilor online spun că da. Ori sunt niște copii care încă n-au văzut material de clientă decât pe net și nu știu cum merg lucrurile, ori sunt niște copii care au trecut abia în clasa a doua (a trenului) și încă nu știu să scrie, ori sunt eu copil și mama de-astea nu-mi povestește. 🙂 Fosta mare tenismenă Virginia Ruzici a devenit, de astăzi, Virgina. Greu tre’ să fie pentru soțul ei!… 🙂
Și ce-mi plac comediile cotidiene din viața mea!
(în) călduri mari, monșer! :)
Bator, îl știți. Al Victoriei lui Agârbiceanu. Doar că ăsta e din Cetatea Râșnov; acolo l-am cunocut.
Eu credeam că se rușinează, timid, în fața camerei foto. Când colo, el se uita după o blondă care tocmai intrase în cetate, îmbrăcată cu armură mini, în căutare de halebarde! Batore, Batore…
ps: Imagine recomandată exclusiv majorilor (oameni și cai). Privitorii înțeleg de ce. 🙂
Cetatea Râșnov. Ia uite ce nemțoaică frumoasă!
Am văzut la televizor că au reparat-o ăștia și mi-am zis că tre’ s-o cunosc personal, s-o privesc în ochi de-aproape. M-am îndreptat spre ea, i-am urcat la picioare, apoi în brațe. E mai mare decât îmi imaginam. Și arată bine. Elegantă, încăpătoare, cu forme bine definite. Toată lumea o ia cu asalt. Ca pe vremuri, cred. E făcută de sași, dar, ulterior, a încăput pe mâna românilor și i-au făcut tot ce le-a trecut lor prin cap. De fapt, nu i-au făcut nimic, poate nu le trecuse prin cap; așa ajunsese de tot râsul. Acum, însă, arată fix ca o cetate adevărată! Ți-e mai mare dragul să treci pe-acolo. Alei pavate, ziduri medievale, creneluri… tunuri, turnuri și tururi cu sau fără ghid. Niște teutoni rămași din alte vremuri, turiste frumoase, suveniruri pentru toate buzunarele pline și un plan urbanistic de mare excepție! Citește în continuare »
Am o țară ca afară
Da, eu o am. Chiar că! Am colindat o săptămână prin zone pe unde nu mai fusesem vreodată sau pe unde uitasem deja cum e. Râșnov, Făgăraș, Sibiu, Hațeg, Retezat, Hunedoara, Deva…
Natura? O știm cu toții: demențială!
Istorie? De multe ori neîngrijită. Dar există și jumătatea plină a paharului.
Oameni? N-am întâlnit niciun corigent la capitolul ăsta. Iar dacă am întâlnit, l-am iertat, că nici eu nu-s atât de bun precum mi-aș dori.
A devenit mult prea ușor să spunem: „aici n-ai nicio șansă!”, „țară frumoasă, păcat că-i locuită!”, „mizerie, hoție, prostie – e tot ce găsești în România”… Și dacă n-o fi așa? Dacă nu vrem noi să vedem decât uscăturile din pădure?
Am auzit Citește în continuare »
Vă pup, pa pa! :)
Orheiul Vechi. Mi-e tare drag locul ăsta!… Și-mi va fi întotdeauna. Prietenii știu de ce. 🙂
ps: E o fotografie să vă țină de urât pe-aici, că eu mai plec puțin prin țară. Să mă plimb, să fac poze, să mai văd Ardealul… A, și să mă întâlnesc cu cineva. Cu cineva care nu mai e. Dar am eu convingerea și sentimentul că-l voi întâlni…
O săptămână, atât. Vara = vacanță. 🙂 Iar în vacanță, eu nu (prea) port net. iPadul rămâne acasă, e pedepsit. 🙂
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 