Lună: octombrie 2010
Ia sa vedem: ori suntem golani, ori nu mai suntem! :)
EvZ publica aici un articol despre argoul romanesc de cartier. Care exista de cand lumea, clar. Doar ca expresia, care astazi face furori in randul baietilor din spatele blocului, maine intra in limbajul comun, cotidian, si se demodeaza. Repede altele! 🙂
Noul decan al Institutului Roman de Argouri Rahova e… intr-adevar, autorul perversei de pe Targu Ocna. 🙂
Oricat s-ar chinui profii din scoli sa contracareze perpetuarea unor asemenea exprimari, argoul isi face loc, macar la caterinca, in vocabularul fiecaruia dintre noi. Nu mai conteaza educatia, cartile citite si anii de scoala. De multe ori e foarte funny sa „te parlesti cu tovarasii” intr-o limba mai putin comuna. Am crescut in cartier si recunosc ca mai era cate-o seara „pe banca de la scara” cand un strain aproape ca nu intelegea deloc conversatia dintre flacaii „jmecheri”. 🙂
Meseriasii din Rahova (si fiecare mare oras din tara are o Rahova a lui) sunt Citește în continuare »
Cate bordeluri, atatea obiceiuri
La parterul cladirii in care lucrez e un obisnuit restaurant tip autoservire. Langa el, altul. In ala, ‘altul’, au si sandvisuri. Daca n-ai timp si chef sa mananci acolo ceva gatit, iti iei sandvisuri frumos impachetate, sunt chiar bine facute. Muschi filet, ceafa de porc, jambon, pui, mozzarella etc. In prima mea zi de ‘cumparaturi’ prin zona, un sandvis m-a costat 7 lei, o apa plata – 2 lei. In cea imediat urmatoare, pentru un sandvis identic am platit 11 lei, pentru o apa – 3 lei. In a treia zi, un sandvis m-a lasat fara 7,5 lei in buzunar, iar apa a revenit la 2 lei. Fara bonuri de casa, normal.
Sunt curios care sunt preturile de azi. Ca la bursa. Sau ca in Egipt, unde pana si pretul biletului de autobuz se negociaza. Fiecare iti vinde dupa cum s-a obisnuit ca merge piata.
(poza e de pe cevabun.ro)
O noua experienta profesionala, un nou loc de munca
Nici nu stiu ce sa mai cred… Nu am visat niciodata sa ajung la Antene. Stiti voi, obisnuitele prejudecati de atatea ori dovedite in practica. N-am degete la maini sa numar de cate ori am fost sfatuit: „Nu in Intact, doctore!”.
Dar vroiam sa plec neaparat de la Pro FM; ma saturasem, simteam ca acolo e un capat de drum. Gratie recomandarii facute de Tony Tesiu, directorul de programe de la Zu (mersi, sa traiesti! 🙂 ) si a unui om pe care nici macar nu-l cunosc personal (Mihai Morar), m-au sunat de la Antena: „Te-ar interesa o stramutare la noi?”. Era o invitatie lansata de doi directori de-ai lor, nu le dau numele, ca nu vor. In decurs de doua saptamani am mai primit doua oferte. M-am intalnit cu lumea si am vorbit. Prima impresie conteaza. Si a doua; si a treia…
Si am ales sa renunt la Citește în continuare »
Romania, te iubesc, vreau sa te fuck you!
Mi-a pierdut contabila un act neimportant. Eu nici nu stiam ca exista. E singura data cand i s-a intamplat, deci se iarta. Si fiindca am avut o zi libera, zic „hai sa ma duc eu la Administratia Financiara si sa scot un duplicat”. Era prima data cand imi trebuia actul ala in ultimii 4 ani, dar acum era urgent.
Ajung acolo, astept o tanti care nu mai aparea si dau, in cele din urma, cu ochii de ea. Foarte cumsecade. „Stati sa ma uit in calculator.” Cu usurinta cu care mergi in picioare pe un perete vertical, tanti a reusit, in vreo 10 minute de navigat prin calculator, sa vada ca nu la ea trebuia sa vin, ci la camera 503. „Acolo sa vorbiti pentru Citește în continuare »
SOV cu putin MOV. Este?
Cand romanul tot asteapta Opozitia salvatoare, de vreo 20 de ani incoace, nu ti se face o maxima lehamite vazand asa ceva? Stenogramele convorbirilor lui Sorin Ovidiu Varciu. Vantu, pardon! 🙂
In loc sa dea o speranta romanilor, astfel de oameni, erijati in salvatori, ne umplu de cacat in interese strict personale.
Daca aveti rabdarea si ficatul sa cititi toate randurile alea, inseamna ca supravietuim si de data asta. 🙂
Stiti cum zicem la fiecare runda electorala: „Vin ai nostri, pleac-ai nostri, noi ramanem tot ca prostii.”.
Ceva putred in Danemarca? (atentie! imagini sangeroase)
Lamuriri: delfinii Calderon sunt o specie de balene pitice (“pilot whales”, asa cum ii numesc locuitorii din Insulele Faroe). Se presupune ca delfinul Calderon este mai inteligent decat omul. S-a constatat ca aceste animale folosesc in comunicare aproximativ 14 mii de semnale. In convorbirile lor zilnice, oamenii se multumesc sa foloseasca o mie de cuvinte. Delfinii detin abilitati puternice de a invata, au o memorie pe termen lung si nu imita gesturile umane, precum celelalte animale, atunci cand sunt dresate, ci stabilesc legaturi intre miscari, sunete si intentiile antrenorului.
Insulele Faroe sunt parte autonoma a Regatului Danemarcei, unde se cam traieste numai din pescuit sau ca Razboinicul Luminii in tinerete: din oierit.
Bun.
In prima jumatate a anului, circula pe net, prin intermediul mail-urilor alarmiste, Citește în continuare »
Dirty little rose :)
Ne-am jucat muuult prin zona. O fata indragostita de fotografie la fel ca mine, dar din sens invers – fiecare situat de o alta parte a camerei (foto). 🙂 Eu zic ca s-a descurcat minunat.
Make-up artist: Lizi Serbanescu.
Metroul. Moscova vs Bucuresti (foto)
Nu ca i-as fi subestimat vreodata pe rusi din punct de vedere cultural. Sunt sefi in partea asta de lume. Dar cand vezi ca pana si sovieticii au avut grija de tara aia cu mai mult bun gust decat tot ce-au reusit romanii in ultimii 65 de ani, parca-ti vine sa emigrezi acolo. Nu, glumesc, nu-ti vine. 🙂
Oricum, statiile astea de metrou din Moscova se cam p… pe ce avem noi la „Unirea”, „Muncii”, „Dristor” 1 si 2… Metroul din Citește în continuare »
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 