Reevaluarea, reinterpretarea, recadrarea „dezastrului”

Publicat pe

ref2Lecție de viață. Dură, fictivă, deloc abstractă.

Un doctor a intrat grabit în spital, dupa ce fusese chemat la telefon pentru o interventie chirurgicala urgenta. Era vorba de un copil. Medicul a raspuns apelului cât a putut el de repede, dar poate nu suficient de repede precum si-ar fi dorit rudele pacientului… Si-a schimbat hainele si a mers direct în sala de operatie.

L-a gasit pe tatal baiatului plimbându-se pe coridor si asteptând medicul. Vazându-l, tatal i s-a adresat intrigat: “De ce v-a luat asa mult timp sa veniti? Chiar nu realizati ca viata fiului meu depinde de dvs? Nu aveţi deloc simtul responsabilităţii?” Si omul… cam avea dreptate, nu?

Medicul a zâmbit si a spus: “Îmi pare rau, nu eram în spital, si am venit cât de repede am putut, dupa ce am fost sunat… Iar acum, calmati-va, pentru ca eu sa-mi pot face treaba, da?”

“Sa ma calmez?! Daca fiul dumneavoastra ar fi în camera asta acum, v-ati calma? Daca propriul fiu v-ar muri acum, ce ati face, domnule doctor??” se agita tatal în mod întemeiat.

Doctorul a zâmbit iar si a raspuns: “Ati citit vreodata Biblia? ¤ Gol am ieşit din pântecele mamei mele, si gol ma voi întoarce în sânul pamântului, binecuvântat fie Numele Domnului. ¤ Doctorii nu pot prelungi viata; pot doar ajuta în felul lor. Duceti-va si rugati-va pentru fiul dumneavoastra, noi vom face tot ce putem pe-aici.”

“A da sfaturi destepte când nu suntem îngrijorati, cand nu suntem implicati e foarte usor. Spuneti-mi ca n-am dreptate!”, a murmurat tatal.

Operatia a durat câteva ore, dupa care medicul a iesit multumit. “Fiul dumneavoastra e bine!” Si fara sa astepte raspunsul tatalui, si-a vazut de drum, fugind. “Daca aveti vreo întrebare, va raspunde asistenta!”

“De ce este asa arogant? N-a putut astepta doua minute sa-l întreb si eu despre starea fiului meu?”, a comentat tatal, când a întâlnit-o pe asistenta în camera de garda.

Asistenta i-a raspuns simplu: “Fiul sau a murit ieri într-un accident de masina; era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operatia fiului tau. Iar acum, ca i-a salvat viata fiului tau, a plecat pentru a termina înmormântarea fiului sau.”

framePrimul lucru pe care cineva îl face atunci când un altcineva îi greșește sau nu-i este pe plac: să-l judece după propriile criterii, să-l eticheteze fără a lua în calcul că în spatele scenei s-ar putea petrece lucruri care să justifice cumva acea gândire iute a lui altcineva, acea exprimare neglijentă, acel comportament indecent.

Ori de câte ori crezi că un om greșește, încearcă să afli de ce, să empatizezi cu el mai mult decât cu o persoană care-ți place, încearcă să vezi dacă nu cumva greșeala lui e omenească, e scuzabilă, dacă nu cumva ai putea-o face și tu, fără să-ți dai seama. Sau, pur și simplu, încearcă să vezi dacă nu cumva îl poți ierta. E întâi în avantajul tău, abia apoi în al lui.

Pune-te întotdeauna în pielea fiecărui personaj din viața ta și vezi dacă l-ai mai putea pedepsi în cazul în care ai fi TU în locul lui! Crede-mă că tu, în locul lui, ai găsi o mulțime de circumstanțe atenuante. Nu spune imediat că tu n-ai putea fi niciodată în locul lui. Toți trecem, mai mult sau mai puțin, prin postura de om care greșește și căruia i se greșește. RECADRAREA situației este una dintre cele mai importante 3 tehnici de restart mental-emoțional! Reevaluarea și reinterpretarea problemei, detașându-te puțin de situație. A fi nervos nu te ajută, chiar dacă așa am fost păcăliți o viață. Mai ales că uneori te superi pe unii pe care nu i-ai întâlnit niciodată, despre care nu știi decât ceea ce-ți spun ceilalți: politicieni „nesuferiți”, fotbaliști din echipa adversă, vedete pe care le vezi doar la televizor… A fi calm echivalează cu a fi: mai sănătos, mai înțelept, mai dispus să te bucuri de viață.

Deși cineva îți greșește, a-l găsi vinovat e mai puțin important decât a rezolva situația. Fotografia postată sus e un exemplu extrem de elocvent al recadrării. Bineînțeles că poți spune: „lasă-mă că vrăjeala asta!”. Dar te ajută mai mult decât să vezi cum ar funcționa recadrarea în mod repetat în viața ta cotidiană?

Nu aptitudinea, ci atitudinea îți decide altitudinea! 🙂

ref1

Anunțuri

21 de gânduri despre „Reevaluarea, reinterpretarea, recadrarea „dezastrului”

    Zorin Diaconescu a spus:
    Iunie 24, 2014 la 12:29 pm

    Adevărat.

      drstoica a răspuns:
      Iunie 24, 2014 la 12:37 pm

      Și eficient să procedăm în sprijinul nostru.

    iluminisme a spus:
    Iunie 24, 2014 la 12:32 pm

    interesant, asa e, toata lumea e cu critica si judecata..

      drstoica a răspuns:
      Iunie 24, 2014 la 12:38 pm

      Când soluția e mult mai importantă decât vinovatul.

    Mirela a spus:
    Iunie 24, 2014 la 1:08 pm

    Eu pot sa empatizez cu cineva care face aiureli, dar daca el nu empatizeaza cu mine, cum facem ? Adica eu pot sa iert, dar cam de cate ori sa faci asta, cand vezi ca nu se schimba nimic si ai sansa sa empatizezi doar tu cu omul ala, la nesfarsit ? Teorie e ce spun eu, ca de fapt eu imi pierd rabdarea destul de repede, desigur mai ales atunci cand investirea in ceva nu pare sa aiba sens. Dar ontopic, asta era ideea, cam cat sa empatizezi daca nu ti se da un semn ca ar si intelege ca faci asta ?

      drstoica a răspuns:
      Iunie 24, 2014 la 2:07 pm

      Empatizezi atât cât simți că e nevoie până să îți desparți drumurile de ale acelui om. Sau poate vrei să ierți, să empatizezi la nesfârșit, să consideri asta ca fiind lecția ta. Dar, nici într-un caz, nici în altul, nu ai de ce să te plângi. Alegi și îți asumi alegerea, oricare ar fi ea. „Aleg să îl schimb” nu e alegerea ta, nu depinde de tine. E doar dorința de control asupra lui. Ceea ce alegi tre’ să te privească exclusiv pe tine. Vei descoperi uimită că îți va fi brusc mult mai bine fără acel om ori se va schimba el însuși atunci când vei ÎNCETA să condiționezi orice acțiune a ta: de a-l schimba, de a face el pentru tine ce faci tu pentru el și așa mai departe. Niciodată condiționarea nu va fi soluția ideală. Ori faci cât mai puțin condiționat, ori nu faci deloc. Asta e esența stării de bine în viața fiecăruia dintre noi.
      Faptul că rămâi lângă el fără să-ți facă plăcere nu e vina lui. E o dorință puternică pe care TU o ai; și n-are legătură cu iubirea. Are legătură doar cu tine, cu ce ești tu înăuntrul tău. Dacă tu te schimbi, se schimbă totul în jur. Dacă tu aștepți să se schimbe întâi în jurul tău, vei aștepta o viață.
      Mergi la pâine. Scoți banii și aștepți pâinea. Vânzătoarea îți spune: „nu mai avem; există 3 variante: 1.vă dau banii înapoi și mergeți la un alt magazin, 2.reveniți mai târziu și s-ar putea să găsiți; 3.îmi lăsați banii și, dacă vine pâinea, vă opresc una.” Dacă alegi o variantă, e clar că ți-o asumi. După, nu te mai poți plânge. Nu poți să-i zici ăleia: „nu vă las niciun ban, dar opriți-mi pâine, că s-ar putea să mai trec”. De ce să facă precum vrei tu, când ea are propriile reguli? Nu e mai ușor să cauți acum alt magazin de pâine?

        Mirela a spus:
        Iunie 24, 2014 la 3:36 pm

        Eu nu sunt masochista 🙂 , asa ca una din cele spuse aici nu ma tenteaza deloc, nici acum nici vreodata. Stiu ca ziceai la modul general, dar am vrut sa precizez…. eu cu auto-flagelarea la nesfarsit, no way 😀 Si atunci nici nu mai visez paianjeni :)))

          drstoica a răspuns:
          Iunie 24, 2014 la 4:22 pm

          Eu nu vorbeam de tine. Luam în calcul variantele. Fiecare din noi alege. Viața e suma propriilor noastre alegeri. În mine, totul se întâmplă în funcție de ceea ce eu aleg să se întâmple. Important e să facem alegeri în mod conștient, astfel încât să ne rezolvăm tiparul vechi, nefolositor, de a alege. Iar lecția să nu se mai repete. Altfel, va fi o zi a cârtiței în viața noastră. 🙂

            Mirela a spus:
            Iunie 24, 2014 la 5:48 pm

            Asa este, „ziua cartitei” si „in bucla” e ceea ce am utilizat eu candva ca sa-i explic cuiva cum arata situatia.

            Dar recadrarea nu poate duce la vreo recadere ? 🙂

              drstoica a răspuns:
              Iunie 24, 2014 la 6:45 pm

              Nu. Fiindcă recadrarea va deveni, încet-încet, parte din tine. La început o faci ca pe un exercițiu. O faci din ce în ce mai ușor. Până când o vei face instinctiv, fără să-ți dai seama, în absolut orice împrejurare. Nimeni nu te va mai putea convinge că „nu se poate”. Îl vei lăsa să spună ce vrea el, iar tu vei continua să fii bine, din ce în ce mai bine. Pentru că binele nu are limite.
              Sunt exerciții simple, pe care le înveți o singură dată. Apoi, le repeți foarte simplu zi de zi, în situații care apar de la sine, nu trebuie să faci tu nimic. Doar să devii conștientă de situație, de stare, de recadrare. Altfel, sunt inutile, nu te ajută deloc.

                Mirela a spus:
                Iunie 25, 2014 la 11:27 am

                Ți-am mai zis că îmi place să ”te citesc” ? Dacă nu, spun acum 🙂 , îmi face bine. Echilibru pe aici prin zona ta, atât de necesar.

    Mala a spus:
    Iunie 24, 2014 la 2:24 pm

    Să încălţăm opincile ăluia de lîngă noi … aşa-mi zicea moşu-meu. Şi-avea dreptate.

      drstoica a răspuns:
      Iunie 24, 2014 la 2:30 pm

      Ptiii… ce înțelept moșul tău! Cam asta e soluția.

    ninacremeneanu a spus:
    Iunie 24, 2014 la 4:44 pm

    „Nu aptitudinea, ci atitudinea îți decide altitudinea! :)” frumos joc de cuvinte….eu cred ca si prin aptitudini te poti „inalta” ,aptitudini in a comunica,a intelege, a asculta …si asta pentru a nu gresi repezit condamnand,criticand ….ca asta ne e cel mai la indemana,asa-i???!
    eu sunt doctor si…mica ta povestioara este neasteptat de reala…si noi avem „o viata ” si noi avem trairi, si stim sa lasam acesta viata la usa spitalului si sa ne „incaltam” la intrare cu rabdare,intelegere,comunicare..(hai ca nu toti!!)…dar oare de ce oamenii din fata noastra in principal vor sa ne acuze, sa-ne gaseasca „vini” ,sa ne caute in adanc un gram de superficialitate sau de neatentie si sa ne ameninte..”te reclam,eu,sti cine sunt eu…???”
    as da tot eu raspunsul….atitudinea este dictata de educatia de a fi „OM” de a avea „BUN SIMT” ,de a nu acuza inainte de a cerceta…..!! lectia cea mai buna a impulsului gresit ,pur uman de a „arunca cu piatra” ne-a dat-o CRISTOS,asa-i??
    ” sa arunce cu piatra acela ce nu a PACATUIT nici odata” !!!
    atat i-as ruga pe „muritori” : sa-si „modereze ALTITUDINEA care le dicteaza ATITUDINEA!!!

      drstoica a răspuns:
      Iunie 24, 2014 la 5:02 pm

      Corect, sunt foarte de acord cu tine, e nevoie de mai multă înțelegere din partea tuturor, din toate punctele de vedere. Atâta vreme cât așteptăm să înțeleagă întâi celălalt, să se schimbe întâi el, nu se va întâmpla mare lucru. Eu am ales să mă schimb Eu în fiecare zi, nemaiașteptând mare lucru din partea celorlalți. Recadrarea asta înseamnă: schimbarea percepției, a emoției, a reacției în folosul propriei mele stări de bine, neraportându-mă la ceilalți. Fiindcă altfel, întotdeauna de vină vor fi în primul rând ceilalți. Și ce câștig din asta? Nimic.
      Sunt un fan 🙂 al lui Iisus, așa că mă străduiesc zilnic să învăț de la el.
      Bineînțeles că aptitudinile contează. Dar poți să le ai, însă atitudinea să le facă mici în fața celorlalți. „A comunica, a înțelege, a asculta” definesc o atitudine. 🙂 Atitudinea frumoasă, care nu poate atrage ceva diferit de ceea ce oferi. Testez recadrarea de o grămadă de vreme și observ, în mod incredibil, că ea funcționează DE FIECARE DATĂ! Nu există „acum nu merge din cauza lu’ X”. Nu există așa ceva. Realizez că atunci când mi se pare mie că nu funcționează… mi se datorează. „Păi, eu am fost bun. Celălalt m-a jignit.” N-am fost suficient de bun, apropo de Iisus. Și mai fac un efort de a fi și mai bun. Și descopăr că… da, nu fusesem suficient de bun. Și mă bucur că evoluez.
      Fraza îi aparține lui Zig Zigler. Eu doar am adaptat traducerea ca să rezulte și în română un joc de cuvinte. 🙂
      Cu toții avem nevoie de mai multă înțelegere: să oferim și să primim.

        ninacremeneanu a spus:
        Iunie 24, 2014 la 5:22 pm

        „Realizez că atunci când mi se pare mie că nu funcționează… mi se datorează. „!! doctore ..m-ai avut la faza asta !! sti ce greu mi-a fost sa pot sa-mi dau acesta replica in viata …si am reusit!!.m-am maturizat poate, am umblat in lume ( mai proasta decat noi dar mai respectuasa)…acum stiu ca daca ceva nu merge ….nu trebuie sa caut vinovat in afara …la mine ceva nu e in regula si o iau de la capat si-mi iese!!
        m-ai bucurat sa aflu si si altul se uita la el in oglinda si se evalueaza pe cat de corect te poate lasa ratiunea de om ..totusi cu o relativa doza de subictivism !!
        asta imi invat baiatul adolescent…ca atunci cand nu va mai considera vinovat de esecul lui pe altcineva si isi va evalua corect „potenta” va fii implinit si va reusi aproape tot in viata !! si simt ca am sanse sa-l conving!!
        dar altfel…omului ii este cel mai usor sa dea vina pe altul, pe vant, pe zodie, pe furtuna….doar ca sa-si acopere neputinta si micimea!!
        „daca nu recunosti ca ai o problema ,sigur nu o poti rezolva” asa spune psihologia…!! asa-i !!
        mi-a placut tare „cand ceva nu functioneaza mi se datoreaza” …!! perfect,corect!!

          drstoica a răspuns:
          Iunie 24, 2014 la 6:40 pm

          Mă bucur că rezonăm! A avea puterea să recunoști în fața ta că poți fi încă și mai bun decât ești, asta înseamnă evoluție, către asta tindem cu toții.
          Nu încerca să-l convingi pe fiul tău de nimic. A vrea „să convingi” pe cineva de ceva face parte din a vrea să ai controlul, să-ți impui propriile tale reguli în fața propriilor lui reguli. Tu doar fii așa cum ai vrea să fie el. „Fii tu ceea ce vrei să vezi în alții”, spunea Gandhi. El, copilul tău, va deveni fix ceea ce vede la tine. Dacă tu te simți bine, el se simte bine; dacă tu crezi că ai probleme, el însuși va învăța să creadă că are probleme”.
          În fiecare zi, dimineața și seara, vorbesc cu mine, pun pe hârtie ce am făcut bine și ce am greșit în ziua respectivă. Chiar mă privesc în oglindă și hotărăsc că a doua zi voi fi și mai bun, mai bine din toate punctele de vedere. Față de mine și față de ceilalți. Când greșesc, mă iert. Când îmi greșesc alții, îi iert și pe ei. Fiindcă și eu îmi doresc să fiu iertat atunci când le greșesc celorlalți.
          Exerciții simple de restart mental-emoțional îți schimbă starea, convingerile, atitudinea, comportamentul… Le fac des, cu mare plăcere. Nu mă costă nimic; dimpotrivă: îmi dau ceea ce vreau să am. Ești din București? Te invit odată să-ți arăt cât de ușor poți schimba lucrurile, stările la tine. Așa, bătând din palme, chiar dacă nu-ți vine să crezi. 🙂 Nici mie nu-mi venea cândva.

    Dianette a spus:
    Iunie 24, 2014 la 10:49 pm

    Offf… ce greu e să… ne imaginăm… că şi altora le e poate greu…

      drstoica a răspuns:
      Iunie 24, 2014 la 11:13 pm

      Dacă vrei să schimbi ceva în viața ta, exersezi până reușești…

        Dianette a spus:
        Iunie 24, 2014 la 11:17 pm

        Corect. Nu însă uşor…

          drstoica a răspuns:
          Iunie 25, 2014 la 12:09 am

          Ca să ajungi într-o situație nedorită a fost ușor? 🙂 Tot de tine depinde cât de ușor faci trecerea, transformarea asta…

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s