Lună: septembrie 2014
Totul începe cu tine
În Mănăstirea Westminster, pe piatra funerară a unui fost episcop anglican, stau scrise următoarele rânduri. Îți ia un minut să le citești. Doar că acest minut poate declanșa ceva diferit în tine. Un gând nou, un altfel de gând. O emoție care să-ți schimbe puțin programul pentru ziua de azi. Sau pentru următoarele 5 minute, când vei face ceva diferit pentru tine. Ce să faci? Eu habar n-am; numai Tu știi. Ceva simplu, ceva care-ți dă o stare de bine, de încredere, sau care îți dă o stare de ȘI mai bine dacă o aveai deja pe cea de bine. 🙂 Schimbarea se face cu pași mici. Fără ei, nu vei ajunge niciodată departe. Vei putea doar sa privesti departe și să te minunezi ce frumos e acolo, iar tu nu reușești deloc să ajungi… Citește în continuare »
Bălosu’ :)
Nu, nu e ăla din Moromeții. Ăsta era și mai bălos! 🙂 Câine serios de stână, cât mine de înalt atunci când se ridica plictisit în două picioare. Noroc că nu se prea ridica, fiindcă mă complexa! 🙂
Așa câine bine educat n-am văzut în viața mea, pe bune! 🙂 Zâmbesc, dar îmi venea să-l iau acasă dacă nu păzea atâtea miorițe și mai blonde, și mai brunete. Ce-i drept, nu era singur; mai avea vreo 6-7 frățiori cât el. 🙂 Cel din poză a apărut discret de nicăieri, cu mult înainte să-i vină tovarășii și oile. Se tolănea la soare fără să bage pe nimeni în seamă.
Transcedence. Prea SF, prea ca pe Fox Kids! :)
Johnny Depp, Morgan Freeman, Paul Bettany… Distribuție frumoasă. Subiect interesant. Dacă ai văzut Her, care mie mi-a plăcut foarte mult, închipuie-ți o altă variantă a conștiinței artificiale. Omul modern încearcă o dezvoltare atât de serioasă a tehnologiei, încât visează cum să creeze, bătând din palme, un om ca el într-un computer.
Cineva din sala: Cu alte cuvinte… vreti sa creati un Dumnezeu… Un Dumnezeu propriu.
Will Caster: E o întrebare buna. Omenirea, oare… nu a încercat asta tot timpul, sa-si creeze un Dumnezeu? Citește în continuare »
Împăcarea cu tine însuți. Autocontrolul. Recadrarea
Nimic nu e bun, nimic nu e rău. Totul e așa cum e. Dar pentru că oamenii nu se pot obișnui cu această lege universală, au transformat totul după chipul și asemănarea lor. În: nimic nu e bun, nimic nu e rău; totul e așa cum ești.
Oricât de mult ne-am strădui, nu vom reuși niciodată să vedem lucrurile în mod perfect obiectiv. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai străduim. Este singura cale de a evolua. Strădania de a fi din ce în ce mai buni și din ce în ce mai bine din toate punctele de vedere. Din toate, nu doar selectiv, conform unei/unor păreri subiective. Citește în continuare »
Mic efort, mare gest
Deși pădure fără uscături nu se poate, sunt destui în/din țara asta care, făcând ei înșiși ceea ce așteaptă de la ceilalți, au șansa de a schimba lucrurile, de a pune o națiune pe un drum mai bun. Încet, dar sigur. Cu cât acești oameni fac mai des și dezinteresat ceea ce le place la ceilalți, nedepinzând de aceștia din urmă, cu atât schimbarea se accelerează și devine mai vizibilă.
Uite, un român din Irlanda. Muncitor, angajat al unei firme de salubrizare. Salubrizare, curățenia orașului, da? Primul nostru gând l-ar eticheta nu tocmai pozitiv. „Gunoier.” Pentru că, nu-i așa?, tu știi deja, te-ai obișnuit că nu poți avea cine știe ce așteptări de la oamenii simpli. Dar Radu Hajdu, om simplu, din categoria celor care citesc mai puțin, dar simt mai mult, a făcut un gest curat exemplar. Citește în continuare »
Coldplay de România
Coldplay e Coldplay. Formația britanică, da. Foarte tare, după părerea mea.
De Sound Works Transylvania (Târgu Mureș) n-a auzit, însă, prea multă lume. Oamenii, instrumentiști serioși, compun și interpretează coloane sonore pentru filme și jocuri. De data asta, au reinterpretat în maniera lor piesa „A Sky Full of Stars”, a celor de la Coldplay. Ghici ce! Londonezii au descoperit varianta reorchestrată, le-a plăcut maxim și pac! i-au promovat cu plăcere pe români. Au postat-o pe pagina lor de facebook, cu aproape 38 de milioane de fani! Și-au mai și scris două vorbe mari despre ardeleni. Rezultatul? Cover cu peste 83.000 de like-uri, mai mult de 12.000 de distribuiri, aproape 1.400 de comentarii. Citește în continuare »
Un gram de limba română (9)
A ajuns mult mai simplu să scriem românește cu „k” în loc de „c”. Facem maaare economie de timp tastând „ke faki” în loc de „ce faci”. 🙂
Tre’ să recunoaștem că e și mai cool; noua scriere ne face cumva superiori celor care învață și se încăpățânează să scrie corect, ca „fraerii”, nu? Zic să căutăm continuu, să inovăm tot mai mult în limba asta fostă latină și fostă tracă. Inovăm repede și grav până nu vom mai reuși deloc să ne înțelegem unii cu alții. 🙂
Despre răbdare, scurt și foarte cuprinzător!
Cu detașare, cu calmul său specific scrie Ovidiu Ioanițoaia despre Simona Halep, despre forma ei sportivă din ultima perioadă și despre cei care o înconjoară, adică și despre noi. Cu aceeași detașare ar fi bine să citim părerea omului și să ne punem întrebări, cu atenția la noi înșine. E un mod de a descoperi și a ne păstra echilibrul în gând, în exprimare, în comportament. Am un respect deosebit pentru acest jurnalist, chiar dacă nu întotdeauna sunt de acord cu el.
„Ajunsa numarul 2 mondial gratie victoriilor, dar si unui concurs de împrejurari favorabil, Halep a pierdut din ce în ce mai des si mai surprinzator. N-ar fi asta cea mai mare nenorocire de pe pamînt. În fond, constanta nu-i prima calitate a jucatoarelor din elita. Inclusiv Serena Williams, sefa clasei în momentul actual, se mai poticneste uneori la figurat si alteori la propriu. Citește în continuare »
Hai la Hanul Gabroveni! :) (FOTO)
Tocmai ce-a fost restaurat ca la carte, iar Primăria l-a dat două zile spre vizitare publicului larg, moca, în weekendul trecut, la aniversarea Capitalei. Eu am ajuns pe ultima sută de metri, după apusul soarelui de duminică. 🙂
Interiorul va fi destinat unor activități ale Ministerului Culturii.
Mi s-a părut drăguț, îmi imaginam cum ar fi să locuiesc și acolo… 🙂 Da, eu aș locui în cam multe locuri, recunosc. 🙂
Am citit că, de fapt, clădirea istorică din Centrul Vechi a fost greșit înregistrată în arhivele orașului drept Hanul Gabroveni, căci ea era Pasajul Comercial. Primul proprietar e considerat Hagi Tudorache, mare negustor din secolul 19. Actualului monument istoric i se mai spunea într-o vreme și Bezesten. În fine, acum e Hanul Gabroveni. Altfel decât Hanul lui Manuc. 🙂
A, fata din poză nu e monument istoric. E doar foarte drăguță și am zis că face imagine bună Hanului. 🙂 Citește în continuare »
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 