Lună: noiembrie 2013
Neșocant, necutremurător, neînfiorător
Dacă ai citi versurile astea, fără să știi ale cui sunt ori ce se întâmplă cu ele, ce-ai spune, ce ți-ar transmite? Pare un mesaj pozitiv? E curat, e motivant, e cu soare în el?…
Muzicii actuale i se zice „pop-corn-tuți-tuți”. Pentru că promovează prosteala, mizeria, nonvaloarea. Iar lumea e din ce în ce mai rea, mai urâtă, ne întreptăm spre sfârșitul a tot și toate. „Șocant, cutremurător, înfiorător” au devenit aproape singurele cuvinte din DEX pe care le știu ziariștii.
Dar versurile de mai jos îi aparțin unui artist din noua generație. Unuia care se aude pe toate posturile de radio. Și care face parte, la fel ca mine și ca tine, din lumea urâtă, cea mai urâtă de până acum. „E din ce în ce mai rău” îi place omului să se vaite ori să acuze în fiecare zi. Eu nu cred! Citește în continuare »
Barberino (foto)
E o localitate care mie mi-a lăsat, nu știu de ce, impresia unui studio de la Hollywood. Nu că aș fi fost vreodată la Hollywood să văd cum e, dar în Barberino, totul arăta perfect, de parcă se așteptau actorii pentru filmarea unei povești cu principi și marchize în ținute dantelate, satinate, catifelate. Vedeam numai case ca în reviste. Străduțele înguste, pavate, curate păreau din povești, din romanele vechi, de tip medieval. Abundență de verde, un centru al localității extrem de cochet și niște oameni luminoși, gălăgioși, dar eleganți la fiecare pas. Din ce-am realizat pe parcurs și-am mai auzit pe la cunoscători, majoritatea populației vizibile era formată din turiști, din oameni cu o casă de vacanță prin zonă.
Am ajuns în Barberino cu o gașcă foarte mișto, alături de care am mâncat pizza curat italiană, am băut bere la fel și am intrat în schimburile tradiționale de mulți decibeli. Acolo, cred că nimeni nu poate vorbi în șoaptă. Mai ales după un vin bun sau o bere rece. 🙂 Citește în continuare »
Să ne-nțelegem: mărimea contează ori nu? :)
O glumă, un experiment simplu, o cameră ascunsă care, la scară mică, ne arată cam câte persoane ar răspunde sincer cu „da” și câte la fel de sincer cu „nu”. 🙂 Foarte funny materialul!
Și uite-așa poți ieși din mediul virtual să cunoști pe cineva, cu succes, în mod real. 🙂
Dă-ți testul ăsta, să vezi ce surprinzător poate fi!
Te afli, seara, într-o încăpere, să zicem living, în fața televizorului plin de prostii :), împreună cu: mama, tata, bunica și sora. Pune, te rog, pe hârtie un clasament al tuturor în funcție de importanța pe care le-o acorzi. Știu, e greu să faci diferența, dar încearcă. Ai să vezi cât de important poate fi. Pentru tine, pentru cei din jur, pentru viața ta. Mai vorbim după niște răspunsuri date de lume. 🙂
UPDATE: Cine n-are soră, și-o închipuie, na! Nici eu n-am. 🙂 Ideea era alta. În viață, ești înconjurat de multe persoane dragi și foarte dragi. Pe celelalte nu le luăm în calcul. 🙂 Și dacă te roagă cineva să faci un astfel de clasament, culmea, tu nu apari niciodată în el!!! Când, în mod ideal, tre’ să fii pe primul loc. Asta denotă câtă importanță ne acordăm cu adevărat în viețile noastre. Acordăm importanță lipsurilor, realizărilor, funcțiilor, evenimentelor, rolurilor pe care le jucăm, dar ne uităm pe noi cei autentici, pe noi cei care suntem, în realitate, așa cum ne naștem: buni. Asta nu are nicio legătură cu egoul; a-ți acorda atenție, importanță ție înseamnă a avea cu adevărat grijă de sentimentele tale frumoase, de emoțiile tale, de gândurile tale, de starea ta de bine, de fericire, stare care ar putea să existe indiferent de ceea ce se întâmplă în jur.
Prin urmare, te invit să fii pe primul loc în viața ta! Fii campionul vieții tale! Vei aduce în jur numai bucurie, crede-mă! 🙂
Stuttgart, foarte ca lumea! Am zis! :) (foto)
Cam 600.000 de locuitori. La aproximativ o oră distanță de izvorul Dunării. Locul unde a apărut motorul de automobil și cel de motocicletă. Cu Daimler, Porsche și Maybach născuți aici.
Stuttgart e un oraș care nu face excepție de la tradiția germanică: verde, curat, dichisit, plin de viață, cu de toate, ca shaorma 🙂 , cu oameni relaxați, serviabili și amabili, cu un transport în comun foarte bine pus la punct, cu restaurante de toate felurile și prețurile, dar… și puțin kitchos pe alocuri. Amestecul de sticlă și betoane proaspete pune în umbră arhitectura veche foarte plăcută ochiului. Citește în continuare »
Mă vrei perfect neapărat?
Mulla Nasruddin e un personaj foarte popular în lumea turcă, arabă, persană, azeră, uzbekă… Un fel de Păcală al altora. În traducere – Nastratin Hogea (îl știm de la Anton Pann). Dus de colo colo pe mai multe continente. Doar că omul ăsta chiar a existat. Era un filozof turc din secolul al XIII-lea, născut la Akșehir, un personaj cu un umor ciudat și o înțelepciune aparte, foarte dedicat maselor, plin de povești interesante de viață, care s-au tot spus din generație în generație, fără ca astăzi să mai știm care-s cele adevărate, care vin din imaginație ori care au fost doar transformate. Mulla era un tip plin de pilde, glume și lecții de viață. Fiindcă, de fapt, ce nu e o lecție de viață în toate câte ni se întâmplă zi de zi?
Se zice că Citește în continuare »
La Primărie, moncher!
Dacă ai chef de-o bere bună, Primăria te primește s-o bei în curtea interioară.
Dacă vrei un cântecel de țopăit în doi, toată piața din fața Primăriei îți stă la dispoziție.
Dacă vrei o poză cu primărița, mă întrebi pe mine. 🙂 Și-ți voi spune că e primar, nu primăriță. 🙂
Acum sau Atunci. Ce alegi?
Derulăm puțin înapoi, ștergem evenimentele din decembrie ’89 și vedem cum ar fi arătat, probabil, România astăzi.
Unii încă plâng domnia lui Ceaușescu. Că toată lumea avea loc de muncă. Avea un apartament la bloc. Fără căldură iarna, dar nu era bai. Mâncarea se dădea ieftin, ce dacă nu era deloc? Libertatea de exprimare, de mișcare, de gândire? Total absentă, dar mulți abia se obișnuiseră.
Constat că, pentru mine, libertatea e cel mai important lucru în viață. Liber Citește în continuare »
