Lună: martie 2014
Filth, 2013. Rețetă britanică de demență curată :)
E un film nebun! Din toate punctele de vedere: poveste, personaje, imagini, detalii, deznodământ…
Alcool, sex, droguri, masonerie, violență, ipocrizie, umor englezesc… E un film scoțian. Cu un detectiv corupt până în măduva oaselor. Bruce Robertson. Aspirant la o promovare aproape iminentă. Având o soție care abia așteaptă asta. Sau nu. Citește în continuare »
Notre-Dame de Reims – o singură catedrală, mai multe look-uri (FOTO)
Probabil, cea mai importantă catedrală Notre-Dame, ca însemnătate istorică, a Franței.
Proiecțiile 3D au transformat-o, pentru o seară, într-o scenă de artă. În aproape două ore, am văzut toată istoria Franței din ultimii 800 de ani. Apoi, ne-au trimis acasă. 🙂
Dar uită-te ce au putut face pentru turiștii pe care-i vor veniți și reveniți acolo cât mai des. Eu chiar m-aș întoarce în Reims într-o bună zi. Citește în continuare »
Sex = Love sau Love > Sex ?
Diana mi-a adus aminte de „Dragostea durează trei ani”, a lui Frederic Beigbeder. Dincolo de metafora literară, de încărcătura emoțională, neurologia explică simplu, abrupt (poate) și nepoetic: dopamina e hormonul noului și-al sexului, deopotrivă. El încetează să se mai manifeste intens după 2-3 ani. Amorul chiar are un timp de evoluție și disoluție inconturnabil. Dacă doar atracția fizică, sexuală, pasională e ceea ce a creat o relație, povestea de iubire își va găsi cam repede sfârșitul. Dar omul, bărbat sau femeie, are multe alte calități care trebuie descoperite de partener, lăsându-se cucerit și completat de ele. Găsește-l de încredere, găsește-l amuzant, găsește-l prieten… Alți hormoni cerebrali, alte emoții complexe, altă distracție. 🙂 Mult mai lungă. De-o viață.
Am învatat, mai ales, ca pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost întâi foarte nefericit. Citește în continuare »
Roumanie – La Terre en Or
Simon, un francez get-beget din Grenoble, și-a astupat urechile atunci când la tv-ul lui se difuzau reportaje urâte despre România și atunci când românii înșiși povesteau despre țara lor ca despre una în care n-ai a vedea altceva decât mizerie, corupție și oameni răi. Răi în afară de ei, povestitorii, bineînțeles. 🙂 Iar vara trecută, și-a luat francezul un rucsac în spate, o iubită de mână, niște prieteni alături și-au pornit cu toții la drum. Ce-a văzut el, ce-a filmat, cum i s-a părut, iată mai jos. Un român nu vorbește așa despre țara în care s-a născut. Bună, rea, există un motiv pentru care cred că m-am născut aici. Și-mi place. Sincer. Citește în continuare »
Ai grijă ce-ți dorești, că…
M-am întâlnit din nou cu Mulla Nasrudin 🙂 , v-am mai povestit de el aici.
A trecut pe la mine, am băut o bere și s-a așezat 5 minute la calculator. Se tot uita după fata visurilor lui, o caută pe unde-apucă. Și i-a cerut calculatorului să-i găsească o tovarășă perfectă de viață. “Vreau o fată micuță și grațioasă, cu pielea catifelată, cu mersul ușor legănat, căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup.”
“Ok, i-a răspuns calculatorul. Atunci, căsătorește-te cu un pinguin.” 🙂
Împacă-te cu umbrele tale!
Umbra ne este nespus de penibila. Cand suntem surprinsi asupra unui comportament de umbra, adica asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne rusinam. Acesta este si motivul pentru care avem tendinta de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la altii anumite aspecte mai intunecate ale personalitatii noastre. Acesti oameni sunt țapii nostri ispasitori, la ei ne deranjeaza ceea ce apartine, de fapt, umbrei noastre – sau are, cel putin, o legatura cu aceasta.
Vorbele îi aparțin Verenei Kast, profesor doctor în psihologie.
Adams æbler. Aka: Adam’s Apples. Adică… da, n-a fost un singur măr, cum credeam noi :)
E un film danez, din 2005. Cu un neo-nazist (Adam Pedersen) eliberat condiționat, obligat să stea vreo 3 luni într-o biserică de țară. Parohia reverendului Ivan Fjeldsted. Un tip pentru care nu există pedeapsă divină. Doar provocare. Un preot pe care soarta l-a făcut knockout ori de câte ori a avut ocazia. Și a avut. Dar Ivan Fjeldsted e bolnav de pozitivism. Vede lumea cu niște ochi nebuni de-atâta bunătate interioară. Chiar: o fi nebun? O fi înțelept? O fi precum Omul de la care a început numărătoarea anilor moderni?
Test de personalitate. Scurt, simplu, relevant
Citind poza din dreapta, e ca și cum te-ai privi puțin în oglindă. Astfel de concluzii se obțin în urma unor studii bazate pe date statistice. Fiindcă mintea umană e ceva înțeles încă în procent foarte mic. Deci, nimic nu e bătut în cuie. Dar e de luat în seamă.
Mai jos, e vorba de un gest simplu, cotidian, inconștient, care spune atât de multe despre tine.
Îi poți citi pe oameni observând cum își țin mâinile într-o atare situație. Și, în funcție de ce „citești”, li te adresezi astfel încât să-i ajuți să înțeleagă lucrurile, negândindu-te doar la tine, doar la preferințele tale în exprimare. Încerci să-ți expui punctul de vedere apelând la imaginația sau la raționamentul lor logic. La intuiția sau la analiza lor interioară, după caz. Citește în continuare »
Cum e casa ta de oaspeți?
Versurile de mai jos stau afișate la intrarea unei case de oaspeți din India deșertică. Citește-le și vezi dacă-ți dai vreun pic seama ce orientare religioasă are autorul. Asta înseamnă, cred eu, spiritualitate: un lucru înțelept, care sparge orice barieră impusă de oameni lor înșile.
E, de fapt, o metaforă psihologică aplicabilă în viața fiecăruia dintre noi. Esența evoluției, dezvoltării personale. Fără veșnicul și nelipsitul „nu pot, nu merit, nu mă interesează”. Citește în continuare »
„Mi-a zis mie cineva de încredere…”
E un lucru care mă întristează atunci când îl simt/văd la mine și la ceilalți. Lenea, frica, nepăsarea care duc la neexperimentare, la a lua mereu totul de-a gata, la „mi-a spus mie cineva, am citit că asta nu e bună, nu merită, nu am nevoie de ea”.
Nu există un răspuns mai corect pentru mine, ca persoană oarecare, decât acela pe care mi-l pot da singur, indiferent de situație. Atunci când un prieten bun îmi zice „prăjitura asta e foarte nașpa”, tind să-l cred și, eventual, să și spun mai departe: „prăjitura aia e foarte nașpa”. Și vorba se duce, lumea se „informează”, iar prăjitura respectivă devine „foarte nașpa”, deși un singur om a gustat din ea la un moment dat! Cel care mi-a spus mie sau poate un altul care i-a spus lui, dar, nu-i așa?, e tot o persoană de încredere. Citește în continuare »
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 