Lună: Martie 2014

Filth, 2013. Rețetă britanică de demență curată :)

Publicat pe

filth1E un film nebun! Din toate punctele de vedere: poveste, personaje, imagini, detalii, deznodământ…

Alcool, sex, droguri, masonerie, violență, ipocrizie, umor englezesc… E un film scoțian. Cu un detectiv corupt până în măduva oaselor. Bruce Robertson. Aspirant la o promovare aproape iminentă. Având o soție care abia așteaptă asta. Sau nu. Citește în continuare »

Notre-Dame de Reims – o singură catedrală, mai multe look-uri (FOTO)

Publicat pe Actualizat pe

0Probabil, cea mai importantă catedrală Notre-Dame, ca însemnătate istorică, a Franței.

Proiecțiile 3D au transformat-o, pentru o seară, într-o scenă de artă. În aproape două ore, am văzut toată istoria Franței din ultimii 800 de ani. Apoi, ne-au trimis acasă. 🙂

Dar uită-te ce au putut face pentru turiștii pe care-i vor veniți și reveniți acolo cât mai des. Eu chiar m-aș întoarce în Reims într-o bună zi. Citește în continuare »

Sex = Love sau Love > Sex ?

Publicat pe

01Diana mi-a adus aminte de „Dragostea durează trei ani”, a lui Frederic Beigbeder. Dincolo de metafora literară, de încărcătura emoțională, neurologia explică simplu, abrupt (poate) și nepoetic: dopamina e hormonul noului și-al sexului, deopotrivă. El încetează să se mai manifeste intens după 2-3 ani. Amorul chiar are un timp de evoluție și disoluție inconturnabil. Dacă doar atracția fizică, sexuală, pasională e ceea ce a creat o relație, povestea de iubire își va găsi cam repede sfârșitul. Dar omul, bărbat sau femeie, are multe alte calități care trebuie descoperite de partener, lăsându-se cucerit și completat de ele. Găsește-l de încredere, găsește-l amuzant, găsește-l prieten… Alți hormoni cerebrali, alte emoții complexe, altă distracție. 🙂 Mult mai lungă. De-o viață.

Am învatat, mai ales, ca pentru a fi fericit, trebuie sa fi fost întâi foarte nefericit. Citește în continuare »

Roumanie – La Terre en Or

Publicat pe

cpSimon, un francez get-beget din Grenoble, și-a astupat urechile atunci când la tv-ul lui se difuzau reportaje urâte despre România și atunci când românii înșiși povesteau despre țara lor ca despre una în care n-ai a vedea altceva decât mizerie, corupție și oameni răi. Răi în afară de ei, povestitorii, bineînțeles. 🙂 Iar vara trecută, și-a luat francezul un rucsac în spate, o iubită de mână, niște prieteni alături și-au pornit cu toții la drum. Ce-a văzut el, ce-a filmat, cum i s-a părut, iată mai jos. Un român nu vorbește așa despre țara în care s-a născut. Bună, rea, există un motiv pentru care cred că m-am născut aici. Și-mi place. Sincer. Citește în continuare »

Ai grijă ce-ți dorești, că…

Publicat pe Actualizat pe

tgwM-am întâlnit din nou cu Mulla Nasrudin 🙂 , v-am mai povestit de el aici.

A trecut pe la mine, am băut o bere și s-a așezat 5 minute la calculator. Se tot uita după fata visurilor lui, o caută pe unde-apucă. Și i-a cerut calculatorului să-i găsească o tovarășă perfectă de viață. “Vreau o fată micuță și grațioasă, cu pielea catifelată, cu mersul ușor legănat, căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup.”

“Ok, i-a răspuns calculatorul. Atunci, căsătorește-te cu un pinguin.” 🙂

Citește în continuare »

Împacă-te cu umbrele tale!

Publicat pe

umbreUmbra ne este nespus de penibila. Cand suntem surprinsi asupra unui comportament de umbra, adica asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne rusinam. Acesta este si motivul pentru care avem tendinta de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la altii anumite aspecte mai intunecate ale personalitatii noastre. Acesti oameni sunt țapii nostri ispasitori, la ei ne deranjeaza ceea ce apartine, de fapt, umbrei noastre – sau are, cel putin, o legatura cu aceasta.

Vorbele îi aparțin Verenei Kast, profesor doctor în psihologie.

Citește în continuare »

Adams æbler. Aka: Adam’s Apples. Adică… da, n-a fost un singur măr, cum credeam noi :)

Publicat pe Actualizat pe

aaE un film danez, din 2005. Cu un neo-nazist (Adam Pedersen) eliberat condiționat, obligat să stea vreo 3 luni într-o biserică de țară. Parohia reverendului Ivan Fjeldsted. Un tip pentru care nu există pedeapsă divină. Doar provocare. Un preot pe care soarta l-a făcut knockout ori de câte ori a avut ocazia. Și a avut. Dar Ivan Fjeldsted e bolnav de pozitivism. Vede lumea cu niște ochi nebuni de-atâta bunătate interioară. Chiar: o fi nebun? O fi înțelept? O fi precum Omul de la care a început numărătoarea anilor moderni?

Citește în continuare »