Lună: octombrie 2009
Tarzan traieste. Fara sa stie
Un bambooist britanic, nascut in lux si crescut cu Fuchs, a hotarat ca, de la 28 de ani, vrea sa se faca Tarzan. Si-a parasit casa parinteasca, construindu-si o alta intr-un copac din padurea suburbana. 🙂
Are acolo tot ce-i trebuie: veverite, iepuri in alergare, pasarele ciripitoare… Citește în continuare »
In toamna asta se poarta costumul Evei
Cica pentru o cauza nobila, niste blonde din Londra s-au imbracat in costumul Evei si-au pornit calare prin capitala Angliei. Pe cai de cai, nu pe armasari ca Titus Steel. 🙂 Articole pe larg gasiti in DayliMail si in Jurnalul National.
Fetele, un fel de manechine fara succes, au acceptat propunerea nu stiu cui de a strange niste fonduri de caritate si de a promova lansarea unui DVD cu filmul „Lady Godiva”. Cand le-au vazut calare in costumul Evei, cu frunza cazuta (ca na! e toamna), trecatoarele au ramas cu gura cascata, trecatorii – cu Citește în continuare »
Cele mai mare cosmare
Ma uit la un meci de fotbal, pe Pro Tv. Si nenea comentatorul vorbeste de parc-ar fi cu Oana Zavoranu la Acces Direct. Despre un jucator care are, saracul, cosmare noaptea. L-am rugat sa mai zica o data. Nu cred ca m-a auzit, deci n-a zis.
Mi s-a facut o mila de fotbalistul ala care avea cosmare… Am inceput sa-i descant in gand, dar comentatorul a revenit si m-a convins: jucatorul chiar are cosmare, e belea, nu trec usor! Cre’ ca astea sunt muult mai rele decat cosmarurile. Adica nu cred; sunt sigur. Sa ai cosmaruri e nasol; dar sa ai cosmare e fatal.
Pfoai de mine!… Bai, sa vedeti ca jurnalizdul vorbea despre un fotbalist care are cos mare. Unul de-ala rosu, pe care nu-l poti face sa explodeze ca te doare de te pisi pe tine. Da, asta e, clar: tipul are cos mare. Unde-l are n-am mai aflat, da’ nici n-am intrebat.
Blogul meu cre’ ca da bairam
Thaaai de mine!… Azi e ziua blogului meu. Implineste un an si ceva. Si nu mai stiu cat, dar am uitat sa-i zic La Multi Ani mai demult si nici in lumanari n-am suflat ca n-am.
Ba, blogule, sa stii ca-mi place de tine. Nu mult, dar nu te-as da la nimeni, decat daca mi-ar da ceva frumos in schimb. Nu bani, ca-s urati. Ceva frumos, am zis.
Nici mie nu-mi vine sa cred ca te-ai facut de un an si ceva fix. Si sunt cateva persoane care te-au calcat si te tot calca in cuvinte. Sa vedem daca te pupa cineva, daca te invita sa dai o prajitura, sa traiesti mult si bine… Am vazut ca se cam baga fetele pe tine. Inseamna ca la voi, un an si ceva e varsta de majorat?
Deci noroc ca mi-am adus aminte. E ziua ta, ti-am zis? Un an si ceva inseamna mai mult decat 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Hai, pa.
Superb, nu?
De cand stiu piesa asta, imi place la nebunie. Sau n-as zice „la nebunie”, ca parca mazgalesc frumusetea unei insiruiri de note muzicale pur si simplu… (gasiti si voi calificativul cel mai potrivit)
Nu, n-am cazut in cazanul cu poezie, dar imi place, ce vreti?
Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte
In Lituania si intr-un anume context creat, cred ca s-a intamplat ceva in premiera absoluta pentru un continent civilizat, asa cum avem pretentia ca ar fi asta batran.
Un politician si un judecator de rang serios au rapit si violat fetita de 3 anisori a unui cetatean respectabil de 37 de ani, pe numele sau – Drasius Keyds. Adica niste smecheri, de la care oamenii asteapta legi mai bune si aplicarea lor cumsecade, au comis ceva mai mult decat o crima. Iar Politia lituaniana a inchis dosarul dupa un an de ancheta, nereusind, cica, sa stranga suficiente dovezi de condamnare a celor doi monstri.
Exasperat, Drasius Keyds a pus Citește în continuare »
Sexperiente (7)
Moromete intra in secretariatul firmei unde lucra ca sa-si ridice niste adeverinte stampilate. Pe usa secretariatului de la parterul cladirii scrie, de fapt, „Administrativ”. Acolo „locuiesc”, cate 8 ore pe zi, un domn si-o doamna. Adica domnisoara. Maria. Draguta si amabila ca in filmele americane. Brunetica si perfecta de la brau in sus. Citește în continuare »
Flashmob la nunta Popestilor
Ai vrea sa-ti transformi nunta in asa ceva? Sa faci spectacol in biserica? Sa se uite popa la tine ca la Michael Jackson?
Public Enemies. Spargatorii, ca niste eroi
Ati vazut Public Enemies? Ala cu John Dillinger, transformat in spargatorul erou, adulatul multimilor si frumusel ca Johnny Depp.
E cel mai recent film al lui Michael Mann (facut anul acesta).
Cu Johnny Depp si Marion Cotillard (foarte tare actrita asta; cea din „La mome”, rolul lui Edith Piaf).
Ca de fiecare data, tipul din rolul principal se comporta perfect in fata aparatului de filmat. N-ai ce Citește în continuare »
De ce se saruta oamenii?
Am citit aici, la Miki, un articol tulburator. Nu de la tulburel de-asta de toamna, ci cu fluturi in stomac drept rezultat.
Mfaaama, ce de amintiri a sculat textul tau in mine, fata!… E despre primul sarut. Sau, ma rog, despre primul contact cu alte doua buze superioare. Pupat, mozol, schimb de fluide… fiecare il stie in felul lui.
La mine, initierea s-a produs prematur, Citește în continuare »
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 