chestii
E corect ca lupul sa strige „lupul!” ?
Nu judec pe nimeni. Nu acuz, nu pedepsesc. Doar observ.
Observ ce un profesor universitar observă în lucrările strânse de la studenții săi de anul III, la Română-Engleză, Universitatea București, cea mai prestigioasă dintre instituțiile de învățământ superior din România. Locul 651 într-un top mondial. Ca fapt divers, Israelul, o țărișoară cât Republica Moldova, are trei universități pe locurile 102, 114, 132.
Rugați să comenteze în engleză un poem al oricărui autor englez din secolul XIX, „trei sferturi n-au putut numi niciun autor din acel secol şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru „Romeo şi Julieta” (numită alternativ „roman”, „novel”, ori „poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză.” (citat din prof. univ. Dan Ungureanu) Citește în continuare »
Cu calm, chiar si despre morti
A fost poet, a fost om politic, a fost publicist, a ajutat mult niște oameni… A avut și destule calități pe care unii i le neagă acum. Citeam că a fost un incult. Orice, oricum, dar nu asta. Pe când eram încă un puști și lucram în TVR, la Divertisment, am avut ocazia să mă întâlnesc cu Vadim Tudor chiar la el acasă. În camera sa de lucru, toți pereții erau căptușiți cu cărți. Citite, nu de decor. Mi se părea o încăpere construită din cărți. M-a fascinat! Citește în continuare »
Mic spectacol în limba sârbo-română :)
Doamna care, la conferința de presă dinaintea meciului Partizan Belgrad – Steaua, a asigurat traducerea din limba sârbă în limba română și invers i-a lămurit pe toți ziariștii prezenți că:
„Șeful a zis că a analizat bine jocul lor. Am încredere în componența echipei că va juca așa cum trebuie.” E vorba de antrenor, da’ șefu’i șef și în fața mămicii lui, nu poți să-i zici altfel. Iar componența joacă în locul jucătorilor, de data asta. Numai de data asta. 🙂 Citește în continuare »
Președintele. Exercițiu de imaginație
Nu facem o analiză politică. Ci una scurtă din punct de vedere socio-psihologic și al limbajului nonverbal. Privim oamenii ale căror figuri sunt cele mai prezente, de câteva săptămâni, în viața românului și observăm ceea ce e de observat.
Candidații și foștii candidați la președinția României.
Clasa politică a unei țări este oglindirea perfectă a națiunii respective în acel moment. Nu există: „totuși, însă, nu cred că”, propoziția anterioară nu poate fi contrazisă. Cu cât ne asumăm mai repede că personajele politice se trag și ele tot din mulțime, dintre noi, cu cât înțelegem mai curând că ne seamănă mai mult sau mai puțin, cu atât vom reuși să ne schimbăm mai repede percepția față de lumea exterioară și să facem alegeri potrivite pentru ceea ce simțim cu adevărat că vrem să avem.
Uite, fii atent. Consideră că nu ai văzut niciodată în viața ta cei 14 candidați la președinție. Citește în continuare »
Turcii și catedrala din Köln :)
Într-o frumoasă seară de vară prin Köln, stăteam în fund pe treptele Domului uriaș, printre alte câteva zeci de persoane, turiști ori nemți ieșiți la un apus prietenos de soare. Locul ăla e un fel de P-ța Universității în București: „Unde ne întâlnim?” „La Universitate, la fântână.” 🙂
Treptele multe înconjoară catedrala germană din două părți. Și arată ca o promenadă liniștită și frumos animată, deopotrivă. Platforma din susul scărilor e una destul de mare. În spate, ea era mărginită de niște panouri metalice ale firmei de construcții ce restaurează fațada Domului. Orice catedrală europeană care se respectă e permanent în program de renovare. 🙂 La câte sute de ani au aceste imense bijuterii arhitecturale, e normal să se aibă mereu grijă ca ele să rămână întregi și frumoase. Citește în continuare »
„Aceste cuvinte ne doare” (postare pentru adulți :)
Încurcate sunt căile… limbilor. 🙂 Eh, da, am înlocuit un cuvânt din zicala populară, cu gândul la ambiguitățile unor înțelesuri lingvistice. Despre asta era vorba, nu despre cine știe ce limbi v-au venit în minte. 🙂
Fiecare limbă, cred, are niște cuvinte care la alții înseamnă cu totul altceva. Uneori, mergem într-o țară străină, e nevoie să folosim un cuvânt în public și ni se încleștează maxilarele pentru că, acasă, cuvântul ăla se aude doar între prieteni. Exemplul cel mai concludent e vorba ‘ceea care creează o repulsie pudicilor din România, dar care chiar nu poate lipsi din vocabularul curent al portughezilor. Citește în continuare »
Definiții ale sexului :)
Oameni deștepți sau citiți sau buni practicanți sau înțelepți sau poate toate la un loc ori deloc… au dat, de-a lungul vremii, propriile definiții ale celei mai iubite activități din lume. Până la o vârstă. 🙂 Unii îl văd ca pe ceva murdar, alții ca pe ceva inevitabil sau ca pe o chestie vitală; și mai sunt cei care îl descriu a fi o artă. Cert este că, măcar mental, îl facem cu toții. 🙂
E-adevărat, multe nu sunt niște definiții, ci doar aluzii. Ori sclipiri ale unor minți diverse/perverse. 🙂 Tu ce zici? Citește în continuare »
Japonia. Merge cineva? :)
Japonia. E o țară în care-mi doresc de nu știu când să ajung. Dar n-am nici măcar un prieten care să-și dorească la fel de mult ca mine. 🙂 Mi se pare fascinantă cultura lor socială, comportamentală, arhitectural-tehnologică, spirituală… Au o relație deosebită cu natura și mare grijă de așezările rurale, atâtea câte le-au mai rămas. Sunt altfel, mi-ar plăcea să-i cunosc la ei acasă, nu doar coborând din autocare, plini de camere foto, prin toate orașele lumii. 🙂
A fost interesant să tot aflu în timp că…
Un angajat japonez din domeniul igienei, curățeniei se numește „inginer de sănătate” și poate câștiga până la 8000 de dolari pe lună. O tanti de serviciu primește, la angajare, un test scris și unul oral. Citește în continuare »
Hai în parc, vii? :)
Dacă te-ai plictisit de Disneyland, am o recomandare pentru un parc de distracții în variantă ciudată. Cum n-ai mai văzut. Și nici nu știi ce ai pierdut! 🙂 Îl cheamă Jeju Loveland și e din Seoul, Coreea de Sud. Acolo, oamenii au voie să intre numai cu buletinul și cu 19 ani împliniți. E un fel de muzeul figurilor de ceară, dar în aer liber. Și, de fapt, nu de ceară, ci de bronz, de piatră, de chestii care stau drepte chiar dacă plouă. 🙂
E ditamai parcul, e verde, e curat și-atât de bine aranjat! E singurul parc din lume unde îți vine să ieși la agățat. Adică, unde îți vine să agăți o statuie. 🙂 Opere de artă care provoacă roșu în obraji. Peste 140 de bucăți! . Ți se urcă sângele la cap, nu alta! 🙂 Nu știu dacă ai voie să Citește în continuare »
Salată de fețe japoneze :)
Urcau, țipau, râdeau, se rostogoleau, picau, se udau, tremurau, gemeau, regretau, se distrau. Gheișele și samuraii de azi. O parte din ei. 🙂 Nenea ăla din mijloc părea după un bax de bere când a coborât de-acolo. Îl amețise distracția. 🙂
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 