Lună: octombrie 2011
Pe umarul lui Moromete
Aseara am trecut pe la Moromete. Da, Moromete-sexperimentatorul, cel despre care am tot povestit aici, pe blog. De fapt… suntem nu doar foarte buni prieteni, ci si ex-colegi, acum pot s-o recunosc. Colegi de radio. Om ca el… foaaarte rar intalnesti! E genul de „prieten pana la moarte”. Mi-a cantat la chitară si lăută de inima albastra de mai aveam putin si ne taiam venele impreuna. Am baut asa cum nu o fac niciodata si am depanat. Nu povesti de budoar, ci unele… altfel.
Fomiștii de pe Otopeni
Oriunde in lume, in aeroporturi, mâncarea, băutura și restul șmecheriilor de vânzare costă cel mult la fel ca „in oraș”. De regulă, prețurile sunt chiar mai mici. Oriunde in lume, dar Bucuresti-Otopeni nu inseamnă „oriunde in lume”!
Dacă la Roma, să zicem, unde aeroportul e plin și mare cât un cartier de locuințe, o apă plată la jumate costă 1 euro, pe Otopeni, aceeași apă costă 2 euro jumate! 10 lei. 1000 de bani. 🙂
Un sandviș Citește în continuare »
Drive. Un film care conduce spre Oscar
Sange, dragoste, niste lacrimi si cai putere. Plus un Ryan Gosling de mare exceptie! Dupa Blue Valentine, individul face un nou rol MARE! E Actor, clar! Ar fi o propunere pertinenta pentru Oscar 2012. Cineva zicea ca filmul insusi e de departe productia anului. As vrea sa-l contrazic, dar n-am cu ce. Sper, totusi, sa vedem filme si mai bune decat asta, in 2011.
Povestea nu e tocmai inedita. Insa realizarea ei te incanta. Un sofer ultra pasionat (Driver), care lucreaza intr-un service auto, face, in timpul liber, cascadorii in filme de duzina, iar, din cand in cand, conduce masinile unor spargatori de banci, de una, alta… Citește în continuare »
Miercurea fara cuvinte – Bratislava
Mi-e cam greu mie fara cuvinte, da’ pot sa fiu si mut daca vreau. 🙂 Bine, nu neaparat acum, ca deja am scris cateva si mai urmeaza…
E o leapsa pe care am tot primit-o de la Cleo, insa niciodata nu i-am dat curs desi mi-ar fi placut. Pana ma hotaram eu sa postez niste poze, trecea miercurea. 🙂
Mai jos e Bratislava, faceti putina cunostinta! 🙂
Accidentul lui Huidu nu e un spectacol!!
De ce toata lumea are o pofta nebuna sa dea verdicte, sa traga concluzii spectaculoase, sa scuze sau sa acuze in cazul Huidu?…
S-a intamplat ceva cu adevarat regretabil. Oamenii aia au murit, familiile lor sufera crunt, Serban Huidu e absolut bulversat, e cu moralul la pamant. Oricare ar fi continuarea intamplarii, ea nu va semana deloc, niciodata a „happy story”.
Serban are nevoie de o vorba buna, indiferent ca a fost sau nu vinovat. Asa ceva n-a vrut nimeni, in niciun caz, sa se intample!
Apar incontinuu atatia martori care-si spun pareri decisive si sunt atat de contradictorii parerile astea… N-ar fi mai ok doar sa asistam, sa comentam decent, echilibrat si, daca se poate, in gand?
Mai bine Dumnezeu sa-i ierte pe cei 3 morti si acelasi Dumnezeu sa-l ajute si pe Serban! Fiindca Dumnezeu se zice ca chiar le poate pe toate.
Melancholia. Greu! La propriu si la figurat.
Filmul ăsta incepe așa… după vreo 10 minute. După alte 20, incepi să ințelegi câte ceva din el. Parcă-i scris de Lars von Trier, Eminescu si Eliade la un loc.
In general, marii regizori par nebuni. Dar nu sunt. In afară de Tarantino si de cel de față – Lars von Trier. Danezul e genial! După Dancer in the Dark si Dogville, von Trier vine cu ciudățenia asta de film care te enervează si te rascolește.
E greu până ajungi la jumate. Poate si ora din noapte la care l-am vazut… Citește în continuare »
Antena1 si Pro Tv, in aceeasi piesa de teatru, la Metropolis :)
Pentru ca aseara s-a deschis stagiunea la Teatrul Metropolis, am mers cu clasa la spectacolul lui Bendeac. 🙂 Ma rog, asa s-a ivit prilejul: sa primim niste invitatii de la colegul Bendeac, care se desfasoara impreuna cu Adela Popescu in „Doi pe o banca”, la Metropolis. Teatru condus de George Ivașcu; scrie asta cre’ ca si pe capacul closetului. Pe invitatie scrie de 3 ori, oricum! 🙂
La 6 si un sfert am dat naibii munca si am plecat la distractie. Citește în continuare »
Cai, nuduri, iatagane… :) (va arat in poze)
La Roma, in Muzeul Vaticanului, ramai putin… perplex… confuz… extaziat… Te-ntrebi de unde naiba au adunat ei atata pictura, sculptura si vopsea pe pereti, in pereti? Adica e opulent, e prea mult față de cat vezi oriunde in alta parte! Frumusete la superlativ, un muzeu care parca nu se mai termina si Capela Sixtina a lui Michelangelo care-ti da asa niste fiori pe ici, pe colo. Realizezi imediat ca omul n-a gandit, n-a trait, n-a facut toate alea ca noi, astia mici. Si nici toate țiglele pe casa nu le-a avut. Dar ce geniu a avut asa ceva? 🙂
La 17 ani, incepea sa disece cadavre din cimitirul bisericii. La 33, sa picteze tavanul Capelei. I-a luat 4 ani. Si l-a umplut de barbati goi. Asta te duce cu gandul la cine stie ce din partea lui Michelangelo, nu? Da’ ce mai conteaza, arta e arta! Citește în continuare »
„Trust”. Trust in cine?
E un film din 2010, cu Clive Owen. Deci inspira incredere.
O poveste in care Annie, pustoaica de 14 ani a lui Will, se cunoaste pe chat cu Charlie, un baietas de 15 ani. Ba nu, de 20. Adica de 25. In fine, de 40! Si se lasa cu… mda, cu scandal mare, normal.
Seamana mai mult a film de televiziune. Exploateaza sentimente, incredere si neincredere, trairi specifice varstelor, generatiilor… Cu multe lacrimi din partea tuturor personajelor. „A teenage girl is targeted by an online sexual predator.” Drama. Citește în continuare »
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 