8989, trecut, prezent și… viitor? :)
Apropo de scurt metrajul de comedie foarte simpatic postat aici. Când eram student, m-am angajat pentru prima dată într-o televiziune. Mare, națională. Pe vremea aia erau la modă liniile fierbinți. Foarte fierbinți! Te ardea îngrozitor buzunarul dacă aveai curajul să-ți găsești o iubită la 8989. 🙂 Bine că mi-era buzunarul gol, că altfel cred că încercam și eu. 🙂 O prietenă, studentă la Teatru, s-a angajat acolo. Îi instalaseră un telefon fix special, acasă, și vorbea nonstop cu bărbații amatori de senzații tari, pe nevăzute. 🙂 Am rugat-o odată să-mi vorbească și mie la telefon ca ălora, să mă înnebunească puțin dacă poate. A putut. 🙂 Fata era destul de drăguță, dar… avea o voceee!… pfff!!!… cea mai tare voce feminină pe care am auzit-o eu vreodată la telefon. 🙂
În redacție, un coleg operator. Un tip mai mare decât mine, la vreo 31 de ani, parcă. Divorțat. Și proaspăt redespărțit. Și fan al lui Rasputin. Vodka, nu călugărul. Care mințea de înghețau apele în iulie! Operatorul, nu călugărul. 🙂
Vin într-o seară, pe la 9 jumate, în tv, pentru o filmare în Regie, la studenți. În redacție, doar operatorul. Credeam că mă aștepta pe mine. El nici nu plecase acasă. Stătuse cu Rasputin de vorbă până îl terminase de tot. Și dacă Rasputin nu mai era, s-a gândit să sune pe cineva. Pe cine? Pe prietena lui, îmi zice. O tipă pe care abia o cunoscuse. „De fapt, ea a sunat aici, în redacție, cică-i place mult emisiunea. Și mă tot roagă să o iau cu noi în club, da’ io nu prea vreau…” Și vorbeau, și vorbeau… Nu-mi venea deloc greu să-mi dau seama că nu era o telespectatoare, că nu sunase ea, că nu voia să vină în club, deși el o ruga aproape în genunchi, pe sub birou (din cauza lu’ Rasputin).
La un moment dat, încep să vorbească în 3. Pe speaker. El, ea și încă unul ca ea. Conversație fără sfârșit, fără rezultat, fără voie. Că, na, cine să-i dea voie să sune la 8989 pe banii instituției? 🙂 După ce a închis, ofticat că n-a vrut aia să vină în club, unde directorul îmi era prieten, iar operatorul spera să bea toată noaptea moca, s-a ridicat, bătut de vânt încoace și-ncolo, și a zis: „În viața mea nu mai răspund avansurilor!”.
Vreo două săptămâni mai târziu, a venit factura la telefon. Deranj mare, anchetă, nebunie… Se pare că nu era prima oară când făcea asta. Nu puteam să-l pârăsc. În afară de faptul că bea și mințea de rupea, era un om pâinea lui Dumnezeu. A, și mai împrumuta bani pe care nu-i mai vedeai vreodată înapoi. 🙂 Oricum, au parolat toate telefoanele din redacție și a fost nevoit să rămână doar cu Stolichnaya, sora mai mică (adică, în sticlă mai mică) a lui Rasputin, atunci când avea bani pentru ea. 🙂
Fostul 8989 n-a dispărut decât în forma aia. Dar acum avem internetul plin.
Filmulețul postat mai jos mie mi-a plăcut, m-a amuzat teribil! Se numește chiar așa: „Linia fierbinte”. Și are ceva personaje foarte simpatice.
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 
iulie 30, 2014 la 12:50 pm
Si eu am cunoscut o tipa care lucra la linia fierbinte…Era actrita la teatrul de stat din Constanta , debutanta , asa ca muncea extra ca sa isi rotunjeasca veniturile si dupa cum povestesti , am pus-o sa faca ca la telefon… 😀 M-am distrat copios…
Iar treaba cu factura pe banii institutiei…hm , noi tot colectivul am avut retineri din salariu pentru ca un coleg dorea gafaituri pe firul de telefon…dar a trecut si asta si au facut o ghidusala ca sa stie al cui telefon a fost folosit.
iulie 30, 2014 la 2:50 pm
Da, și pe noi ne-au amenințat inițial că, dacă nu spunem cine a sunat, rămânem fără nu știu cât la sută din salariu. Dar nu ne-au luat nimic. Și nici pe respectivul nu l-au prins. 🙂 Dar nici el n-a mai putut efectua apeluri către „fane”. 🙂
iulie 30, 2014 la 8:23 pm
….:)))da..da…da.. m-au luat caldurile …si rasul.Arta,nu gluma!!!:)))
iulie 30, 2014 la 8:37 pm
Scapă de haine și păstrează râsul! :))
iulie 30, 2014 la 8:52 pm
Aiii….ti as fi dat o replica din film,dar mi e ca incingem linia..:)),ti am urmat sfatul si am pornit si aerul conditionat.:)
iulie 30, 2014 la 8:59 pm
Dă-te mai aproape și dă-mi-o la ureche! Replica. :))
iulie 30, 2014 la 9:24 pm
M.am dat aproape….:)) „””Vai i-atat de mare si de tare…cea mai mare pe care am vazut.o vreodata!!!!”””….. :)) de ureche zic :))
iulie 30, 2014 la 10:41 pm
Da, sunt tare… de-o ureche, dar o să-ți placă mult, garantat! :)))
iulie 30, 2014 la 11:04 pm
…. :)))””si acum?…”
…”acum tre’ sa improvizez,nu?Doar n.o sa am mereu textul scris….in principiu ….trebuie sa ti fac pe plac,nu???? :)))
iulie 30, 2014 la 11:08 pm
Da, fă-mi pe plac, ține-mă cât mai mult pe blog, fii liberă să te exprimi! :))) Ia să vedem! :))
iulie 31, 2014 la 2:42 pm
Digiaba, dom’li, moldoviencili îs cieli mai fierbinți!
iulie 31, 2014 la 4:55 pm
Aoleu, Petru, de-ai ști ce de acord sunt cu asta!… :))