Cu calm, chiar si despre morti

Publicat pe Actualizat pe

conflictA fost poet, a fost om politic, a fost publicist, a ajutat mult niște oameni… A avut și destule calități pe care unii i le neagă acum. Citeam că a fost un incult. Orice, oricum, dar nu asta. Pe când eram încă un puști și lucram în TVR, la Divertisment, am avut ocazia să mă întâlnesc cu Vadim Tudor chiar la el acasă. În camera sa de lucru, toți pereții erau căptușiți cu cărți. Citite, nu de decor. Mi se părea o încăpere construită din cărți. M-a fascinat!

Avea și alte calități. Mari, aș putea spune.

Dar agresivitatea exagerată la adresa libertății omului, la adresa bunului simț, la adresa celor ce nu împărtășeau aceleași păreri cu el l-au transformat într-un om pe care, inevitabil, îl compari în mintea ta cu Hitler. Un om care spunea la un moment dat: „Această țară nu mai poate fi guvernată decât cu mitraliera.” Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă ajungea să guverneze singur această țară. Nici Hitler n-a știut nimeni ce ascunde atunci când l-au ridicat pe brațe ca pe unicul salvator. În plus, CVT a dus ipocrizia și demagogia la rang de mari virtuți. Sunt persoane care ar înjura și astăzi pe oricine nu l-ar aprecia pe „marele patriot” Vadim Tudor. Să nu confundăm patriotismul cu naționalismul distructiv, bolnav.

A fost un poet despre care părerile sunt împărțite. A scris și bine, a scris mult și pentru familia Ceaușescu, a scris și fără prea mare noimă… Nu poate fi pus lângă Eminescu, Bacovia, nici lângă Nichita sau Macedonski… Pentru că nu poate, asta e. Nici lângă Adrian Păunescu, chiar dacă au împărtășit cumva aceeași iubire pentru stânga dictatorială. Păunescu a fost un mare poet.

Cu toate astea, eu, personal, îl rețin pe Vadim cu câteva dintre versurile sale. „Domnișoară”, de exemplu. Versuri cântate ulterior de Savoy (Marian Nistor) în vremurile bune.

Și acum îmi repet în minte, uneori, aceste versuri. Îmi plac tare mult. Pentru că eu sunt o persoană foarte vizuală, care gândește în imagini, iar această poezie reprezintă un tablou complet de forme, culori și simboluri.

„Domnișoară, iazurile fierb, / Florile decad în serpentine. / Dacă azi ai cumpăra un cerb, / Fără frunze n-aș veni la tine. / Domnișoară, stelele ard în vin, / Noaptea s-a oprit la tine-n plete, / Dorul inimii e prea puțin, / Aur e prea mult în verighete.”

Pe de altă parte, Corneliu Vadim Tudor a jignit în stânga și-n dreapta cât nu știu dacă au mai făcut-o alți politicieni în ultimii 25 de ani. Nici măcar nu avea bunul simț de a-și semna articolele, preferând pseudonime de tip Alcibiade.

A avut chiar momente pe care psihiatria, fizio-neurologia și-ar fi dorit mult să le poată cerceta mai îndeaproape, să observe ce anume din interior, din trecutul personal, din experiențele subiective de viață  ar putea declanșa așa furtuni exterioare, nedemne de un om educat.

Am tot vorbit pe aici despre inteligența emoțională (EQ). Despre ce înseamnă lipsa ei, atunci când există totuși inteligență intelectuală (IQ). Vadim Tudor e un exemplu. Dacă ți-au plăcut manifestările lui publice, ar fi cazul să te întrebi de ce, ce probleme din Tine nu-ți dau pace, ce te frământă și nu are o legătură reală cu ceea ce vezi și primești dinafară. Pentru că viețile noastre exterioare sunt oglinzi perfecte ale vieților interioare.

El funcționa pe principiul: dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea. Nu înțelegea neutralitatea.

În ziarul care-i aparținea, Tricolorul, fix în dimineața morții sale, apărea acest text al domnului Vadim Tudor. Trist, lipsit de bun simț, un text cum în niciun caz n-ar fi vrut să se scrie vreodată la adresa sa. Deși motive a oferit din plin. Dar nimeni nu a făcut-o atât de suburban. „Calomniatorul a murit; calomnia trăiește.”

Chiar și atunci când ai dreptate în ceea ce spui, ai mare grijă CUM o spui. E decisiv.

„Am auzit că bătrînul curvar Ion Ţiriac a pus ochii şi pe Simona Halep, ba chiar trăieşte cu ea. E posibilă o asemenea porcărie? Din partea Măcelarului de la Balc ne aşteptăm la orice. Fata a fost prietenă cu un aromân de-al ei, băiatul lui Teo Sponte, dar s-au despărţit recent. Satyrul matusalemic cu mustaţă flocăită ar trebui castrat chimic, dacă nu chiar fizic.”
(sursa: Adevărul)

Pe unii i-a făcut mereu să creadă tot ceea ce spunea și scria. Pe alții i-a înrăit.

În rest, despre morți, numai de bine. Dumnezeu să-l odihnească!

3 gânduri despre „Cu calm, chiar si despre morti

    zaraza26 a spus:
    Septembrie 16, 2015 la 12:56 pm

    Eu si cu sotul meu apreciam la el iubirea fata de caini. A avut, se spune, 41 de caini. In rest, treburile stau asa cum ai zis.
    Eu as spune: „Dumnezeu sa-i linisteasca pe cei ce au fost enervati de el.”🙂

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 16, 2015 la 1:59 pm

      Nu știam că a avut atâția câini; e un aspect lăudabil, categoric. De aceea eu iau în calcul că ÎNTOTDEAUNA, în orice lucru rău, există și ceva bun, ceva de apreciat. Și asta mă ajută să nu mai arunc cu noroi; doar să constat, să învăț și să merg mai departe.
      Da, să-i liniștească pe cei supărați de el și să-i înțelepțească pe cei care l-ar fi adus în fruntea țării.🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s