Sexperiente (7)

Publicat pe Actualizat pe

Moromete intra in secretariatul firmei unde lucra ca sa-si ridice niste adeverinte stampilate. Pe usa secretariatului de la parterul cladirii scrie, de fapt, „Administrativ”. Acolo „locuiesc”, cate 8 ore pe zi, un domn si-o doamna. Adica domnisoara. Maria. Draguta si amabila ca in filmele americane. Brunetica si perfecta de la brau in sus.

Dar Moromete o stia de ceva vreme si i se parea inabordabila, incerca sa faca abstractie de ochii ei frumosi. Si reusea, nu-l mai incerca nicio stare de fastaceala cand intra la „Administrativ”.

In ziua aceea, a gasit-o pe Maria in compania unei doamne elegante, foarte atenta in exprimare si imprastiind in jur un parfum scump. „Ceva Hypnose de la Lancome, doctore, asa am simtit eu”, imi povesteste Moromete.

„Nu zice ca-ti dai si tu cu el!” i-am replicat nevrand totusi sa intarzii depanarea recentelor amintiri ude si nude.

„Nu, ma, dar isi dadea… o mai stii pe Georgia? Virgina de la Mamaia de la care mi-am luat papuceii… EA isi mai dadea cu parfumul asta.”

Doamna roscata si eleganta, gasita cu treaba la „Administrativ”, s-a intors scurt catre Moromete si i-a raspuns distant la salut. Omul e genul care saluta cu toata gura; care face intotdeauna o respectuoasa plecaciune din vorbe, fie ca se adreseaza unei femei sau unui barbat. Il simti ca-ti vorbeste din toata inima. Si raspunzi ca atare, normal. De data asta, doamna in cauza il trata cu o raceala ca in apartamentele restante la intretinere.

Avea de dus o cutie maricica sus, la etajul unde lucra. Cam grea. Nu stia cum sa faca. Maria a intervenit salvator. Si pentru ea, si pentru Moromete. „Uite, Ruxandra, te poate ajuta el.”

„Mda”, facu Ruxandra cu aceeasi eleganta si superioritate in voce, in atitudine. Era o sefa si ea, nu se putea cobora la nivelul lui Moromete care era un sef mai mic, mai mult seful lui decat al altora.

Si au plecat impreuna, cu acelasi lift, cu o cutie intre ei si cu un schimb de vorbe din ce in ce mai intens. Pana sus, lui Moromete i-a trecut prin cap ca s-ar putea bloca liftul. Ea isi ondula intre degete o suvita de par frumos, roscat de la natura, fara niciun fir imbatranit inainte de vreme. Parea sa aiba undeva pe la 37-38 de ani. Decolteul ii juca feste alunecandu-i usor in jos atunci cand se lansa in miscari bruste.

Din scurta conversatie pe care au apucat-o in lift, cei doi si-au dat seama ca programul amandurora se termina in jurul aceleiasi ore.

„Esti cu masina?”

A fost intrebarea care i-a dat aripi lui Moromete. Din clipa aia a stiut ca „doamna Ruxandra” poate deveni „Ruxandra”. Ca-i va raspunde si ea la salut cu aceeasi placere cu care i se adreseaza el. Si a condus-o acasa, cu tot cu minunata cutie de carton, cateva ceasuri mai tarziu.

Moromete strangea volanul in maini de parca era la orele de „scoala”, nesigur pe el si incordat peste masura. Incerca sa se relaxeze, dar Ruxandrei, care rasfoia un dosar in dreapta lui, i se ridicase fusta mai mult decat putea suporta inima lui ca de om timid. Nu, nu era timid, dar asa se simtea de fiecare data.

Barbatul initia o conversatie, ea se afunda in lectura filelor din dosar. La un moment dat, Ruxandra ridica privirea din hartii. Avea niste ochelari micuti, de citit, alunecati putin prea jos pe nas, deasupra unor buze rujate, conturate cat sa-i ia mintile lui Moromete.

Pe tot drumul spre casa ei, din cartierul Ghencea, n-a scos mai mult de 10 replici.

„Esti microbist?” l-a intrebat ea pe Moromete cu ochii in continuare in dosar, de parca citea de acolo niste intrebari de chestionar.

„…nu stiu ce sa zic… Eram. Tineam cu Craiova. Craiova Maxima, cu Balaci, Stefanescu, Camataru…”

„Ai fost vreodata in Ghencea?”

„Pe stadion?” raspunse si el tot cu o intrebare.

„Da. Ai vazut vreodata un meci aici?” a insistat Ruxandra. Sau doamna Ruxandra, caci am vazut-o si eu, o cunosc binisor si nici aici nu-mi vine sa-i zic direct pe nume.

„Nu, facu Moromete cu juma’ de gura, parca rusinat de realitate. Dar am putea sa mergem odata impreuna.”

Il luase gura pe dinainte. Regreta incercarea de flirt cu sefa de langa el. Poate o patea. Nasol.

Ruxandra n-a zis nimic. Nici macar nu si-a ridicat privirea din dosar. Cand au ajuns in dreptul stadionului, s-a auzit brusc: „Opreste, te rog. Vreau sa-ti arat unde au aclamat oamenii generatia de aur a Stelei si unde-l injura astia in ziua de azi pe Becali.”

„Acum?!” se bloca Moromete si apasa pe frana pana la capat. Au coborat, au mers pe unde stia Ruxandra, pana ce au ajuns in tribune, sus; sus de tot. „Tin cu Steaua de cand eram studenta. Ma aducea la meci iubitul meu de atunci. Un tip insurat, divortat si iar insurat. Cu mine.” A zambit. Primul zambet larg al Ruxandrei de cand plecasera impreuna de la serviciu. Moromete incepea sa fiarba, dar pastra distanta. Stia ca e imposibila vreo apropiere si cine stie ce naiba mai iesea din asa ceva?

„Veneam cu el aici la aproape toate meciurile Stelei. Ma trezeam strigand, scandand… Astia, prin jurul meu, injurau de mama focului. Ajunsesem sa nu-i mai bag in seama, apoi sa fac parte din „familie”. Prostule, boule, manca-ti-as gura ma-tii! Asta era injuratura mea acoperita de corul ala mare din tribuna. Si cand Steaua dadea gol, visam ca fac dragoste cu Lacatus. Avea niste plete si-o rautate in atitudine, ca as fi sarit gardul direct in bratele lui.”

„What the fuck!” se revolta Moromete in sinea lui. „Sa moara mama!…” o dadu pe d-astea cartieresti, ca sa inteleaga mai bine ce-i povesteste sefa din fata lui. Ce vorbe erau alea?! Ca l-ar f*** pe Lacatus? Ca ar… S-a repezit spre ea si i-a oprit povestirea cu un sarut agresiv, prinzand-o de mijloc ca sa n-o arunce pe spate. Ruxandra… doamna Ruxandra l-a lasat, l-a ajutat… dupa care s-a smuls, l-a palmuit si l-a impins cu putere pe scaunele ros-albastre. In tribuna goala, fiecare sunet se auzea amplificat, cu ecou. „Mai, Moromete, tu esti copil?? Sa te invat eu cum se face??”

Barbatul isi pierduse deja cumpatul, incerca sa se adune si sa participe la actiunea filmului. Ruxandra ii luase mana dreapta si i-o lipise de trupul gol, pe sub bluza alba al carei decolteu devenise imens. Pe bancile ocupate in mod obisnuit de microbistii infocati, un el si-o ea se sfasiau acum precum jucatorii intr-un derby Steaua-Dinamo.

Moromete regreta ca nu are mai multe maini. Si le plimba pe-alea doua, tremurand, de sus pana jos, chinuindu-se sa nimereasca de fiecare data pe sub haine, pe sub toate hainele. Ea il incaleca si-l apasa cu putere pe piept. Il saruta cu zgarcenie, apoi cobora cu buzele din ce in ce mai jos. Tricoul barbatului se facu bucati in mainile ei. „Doamne, credeam ca numai in filme patesc unii asa ceva!” gandi Moromete cu voce tare. Dar ea nu-l mai auzea, nu-l mai baga in seama, exact ca atunci cand se concentra pe continutul dosarului din masina.

Acolo, in tribunele goale, o femeie aproape goala chinuia sexul unui barbat debusolat de atata placere. Ruxandra nu s-a lasat pana ce nu l-a terminat simplu, fara contactul cu dansa-ntr-insa. Femeia roscata, ravasita de trairea salbatica, dar cu privirea mandra si ochii verzi pe jumatate inchisi, se sterse pe buze si se ridica pentru a-si rearanja hainele pe ea. Moromete continua sa stea intins. Nu-i venea sa creada. Se privea pe el… o privea pe Ruxandra… privea in jur si incerca sa spuna ceva.

„Hai, ma, lasa, nu trebuie sa spui nimic, esti ok”, l-a linistit femeia ca si cand ii citea gandurile. „Am vrut sa-ti arat la ce intensitate traiam eu meciurile Stelei. Ca, mai nou, sotul meu a-nceput sa adoarma chiar si la derby-uri.” A zambit iarasi atat de frumos, incat Moromete nu s-a mai putut abtine: „Ruxandra, te iubesc. Oare e posibil?” „Nu, nu e; poate mai incolo.”

A doua zi, Ruxandra si-a schimbat locul de munca. Stia ca pleaca. Isi luase acasa cutia cu „hartii importante”. Nici macar un numar de telefon nu i-a lasat lui Moromete. El ar fi putut sa-l faca rost din alta parte, dar n-a vrut, a respectat cursul intamplarilor impus de ea. Ii fusese o sefa… adevarata. 🙂 Mi se jura ca a fost cea mai dura femeie din viata lui. Dura pentru o zi. O ora. 10 minute.

Va dati seama cum traieste Moromete clipa chiar si atunci cand mi-o povesteste si repovesteste. De cand am inceput sa scriu pe-aici, intra in cele mai ascunse detalii. „Iti dai seama, doctore, ca esti singurul care afla niste lucruri… Ce chestie…”

Nu l-am vazut niciodata facand misto de vreo femeie cu care a fost in ceva relatii intime. Le trece pe toate intr-un album imaginar si, din cand in cand, mai da pagina: „Doctore… o mai tii minte pe …? Stii ca ti-am povestit eu de…”

P.S.: Data viitoare, voi incerca sa scriu despre o relatie care a durat mai mult de-o zi. Le-am cam ocolit in mod deliberat pe cele de acest gen, fiindca e foarte greu sa nu intru in detalii reale (locatii, oameni, joburi) si tare mi-e ca-l vor identifica prietenii si colegii pe Moromete al meu. 🙂

Anunțuri

19 gânduri despre „Sexperiente (7)

    miki a spus:
    Octombrie 21, 2009 la 11:18 am

    moromete e un fel de emanuelle masculin! ar avea ne voie de un nume mai mmmm..suav pt a fi un serial de succes

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 21, 2009 la 1:31 pm

    Daca i-ai sti numele real, ai zice ca Moromete suna supersexy. 🙂

    miki a spus:
    Octombrie 21, 2009 la 2:23 pm

    bai, aparent omul se descurca si cu ce are.

    miki a spus:
    Octombrie 21, 2009 la 2:23 pm

    ..chiar fara probleme, imi permit sa adaug

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 21, 2009 la 2:27 pm

    Da, fetele spun ca are, nu stiu ce sa zic eu… 🙂

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 21, 2009 la 2:28 pm

    Si i-am zis Moromete din doua motive: pentru ca e un echivalent foarte romanesc al numelui sau foarte romanesc si pentru ca mie chiar imi place Morometele lui Marinica Preda.

    miki a spus:
    Octombrie 21, 2009 la 2:33 pm

    got the point 🙂

    nashu_mare a spus:
    Octombrie 22, 2009 la 10:20 am

    Aparent, Moromete are o slujba nasoala, in care sefii il f*t chiar si dupa program.

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 22, 2009 la 10:29 am

    @nashu_mare: Te-ai baga sa-l salvezi pe Moromete? Dupa program.

    nashu_mare a spus:
    Octombrie 22, 2009 la 10:31 am

    Sunt obisnuit cu orele suplimentare.

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 22, 2009 la 10:39 am

    „Orele”? Toate odata sau in reprize scurte? 🙂

    miki a spus:
    Octombrie 22, 2009 la 11:45 am

    pfuahaha!!! buna replica, nashule, buna, zau! de-aia de as fi vrut sa zic eu prima! damn..

    nashu_mare a spus:
    Octombrie 23, 2009 la 11:04 am

    @miki, sunt chiar atat de bun.

    @doctore, eu zic sa o las la latitudinea sefei. Sefii stiu intotdeauna mai bine.

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 23, 2009 la 12:06 pm

    @nashu: Inseamna ca ai o sefa foarte buna (adica „de treaba” am vrut sa zic?) daca ai atata incredere in latitudinea ei.

    nashu_mare a spus:
    Octombrie 23, 2009 la 2:28 pm

    Important e ca si ea sa aiba incredere in longitudinea mea.

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 23, 2009 la 2:56 pm

    Ar trebui sa-i strecori un biletel cu niste coordonate…

    nashu_mare a spus:
    Octombrie 23, 2009 la 3:03 pm

    Da, cu longitudinea si grositudinea.

    drstoica a răspuns:
    Octombrie 23, 2009 la 3:12 pm

    Si ea sa-ti dea, ca la un schimb de surprize Turbo sau cu TipiTip, latitudinea si adancitudinea.

    nashu_mare a spus:
    Octombrie 23, 2009 la 5:17 pm

    Si ar fi bine sa aiba si dublura.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s