The Mentalist. Învață să citești printre minciuni!

Până în urmă cu ceva timp trăiam cu impresia că n-o să mai văd un serial care (măcar) să se apropie cumva de Californication. În preferințele mele, bineînțeles. 🙂

Nu; tot n-am găsit unul care să egaleze Californication. Dar… Lie to Me e foarte aproape. Uite… atâtica    îi lipsește. 🙂 Însă deocamdată, vă spun două vorbe despre The Mentalist. Care îmi place și el în mod considerabil; cred că sunt destui care l-au văzut. În State, încă se lucrează și se difuzează al șaptelea sezon. Câte 23 de episoade bucata. Are deja fan cluburi. Eu n-am văzut toate sezoanele, dar înghit și câte 3 episoade pe noapte. Câteodată. 🙂

Ca de fiecare dată, în producțiile serioase, americanii sunt niște maeștri în casting, în selectarea celor mai carismatici actori pentru personajele cerute de scenariu. Patrick Jane. Eu îi spun simplu Jan. 🙂 El e mentalistul. Tipul care se joacă foarte credibil cu mințile celor din jur, ca și consultant al CBI, un organism statal (probabil inexistent în realitate) al Poliției americane.

Am amintit de Lie to Me pentru că ambele seriale se bazează cumva pe citirea oamenilor, pe limbajul nonverbal. The Mentalist e mult mai puțin tehnic decât celălalt; de-aia, probabil, a și rezistat 7 sezoane, spre diferență de cele 3 ale lui Lie to Me.

Patrick Jane nu e chiar polițist. Doar consultant. Lucrează cu echipa Teresei Lisbon pentru a descoperi infractorii pe căi mai puțin convenționale. E individul care citește printre minciuni. Care se joacă de-a hipnotizatorul (deși aici exagerează, profitându-se de faptul că telespectatorii nu știu ce e cu adevărat hipnoza). E oricum tipul care iese complet din tiparele oficioase ale detectivului obișnuit. Și te ajută, ca privitor, să-ți pui întrebări.

Întrebările (poate) incomode pe care îndrăznim să ni le punem sunt laserul conștiinței umane. Taie ceața minții, taie neînțelegerea, taie orice frână în calea dezvoltării personale, a dezvoltării interioare și apoi exterioare.

Încă din primul sezon, soția și fiica lui Patrick Jane sunt ucise de Red John, un psihopat – criminal în serie – care-l determină pe Mentalist să intre în Poliție, să ajute la soluționarea cazurilor, în speranța că, într-o bună zi, îl va prinde pe Red John. Capul roșu desenat (cu sânge) pe perete, lângă victimă, e semnătura lui. Extrem de inteligent, citit, creativ, crud, imprevizibil, mereu cu un pas în fața lui Jan. Adică, Jane. 🙂

Personajele principale – Patrick, Lisbon, Cho, Rigsby și Van Pelt – sunt foarte bine, foarte uman construite. Tipologii care, ca telespectator, te fac dependent de ele, de măcar 3 din 5. Asta e, de fapt, și ideea scenariului. Mentalistul are un foarte dezvoltat și poate un pic ciudat simț al umorului, da’ți place mult. 🙂 Atunci când personajele sunt foarte atent construite, te determină să le iubești atât de tare (acea adicție inconștientă), încât, uneori, acțiunea poate șchiopăta, tu te vei uita în continuare la film.

Seful CBI: La naiba, cine a luat etichetele de pe automatele astea de cafea??? Acum, de unde stiu eu care e cafea normala si care e fara cofeina?

Patrick Jane: Puneti într-un pahar jumatate de-aia, jumatate de-ailalta, beti doua pahare si… s-a rezolvat.

Mereu în costum. Elegant chiar și atunci când tre’ să lase impresia de „abia ridicat din pat”, după ce a dormit îmbrăcat. Sarcastic, optimist, sclipitor, băgăcios, sensibil, trist, introvert, frustrat, incontrolabil, cu fixurile lui bine definite. Oriunde merge, se servește singur cu ce găsește: ceai și mâncare. 🙂 Are un șarm special și te trezești dându-i dreptate chiar și atunci când nu are. Îți devine reper de gândire și greu te mai poți păstra obiectiv când ai de judecat (din propria perspectivă) faptele prezentate în film. Ca minusuri: rezolvă absolut tot, nimeni nu mai e ca el, toți sunt fraieruși pe lângă Mentalist, încă nu s-a inventat o problemă, un mister să-l desfacă altcineva mai bine și mai repede ca el. Maxim 3 zile în povestea lor, 45 de minute pe ecran. 🙂 Dacă Poliția, din orice țară, ar avea asemenea oameni, n-ar mai exista infractori în libertate. 🙂 Apoi, mai remarci niște scăpări, niște nepotriviri de la un episod la altul. Când vezi serialul la tv, câte un episod pe săptămână, uiți, nu te mai întrebi: „băi, da’ ce naiba…?”. Când vezi episoade lipite, realizezi imediat ce greșeli stupide de scenariu și regie s-au făcut. 🙂 Însă: în caz că vrei să înveți câte ceva pe bune din arta de a citi oamenii, fii foarte atent la Patrick Jane. În primele episoade ale serialului, scenariștii au foaaarte mare grijă la detalii, iar Mentalistul nu vorbește deloc din burtă. Simon Baker (actorul care-l joacă pe Jane) s-a pregătit mult pentru acest rol.

Dupa ce Patrick se uitase pe fotografiile înramate pe peretii camerei. Fusese ucisa fiica minora a d-nei Tolliver.

D-na Tolliver: Nu ma puteti ajuta cu nimic! Ce stiti dvs, domnule?…

Patrick Jane: Tot soiul de lucruri… Doar va prefaceti ca va place sa schiati, nu-i asa?

D-na Tolliver: Mda. Dar…

Patrick Jane: Si va bucurati ca prietena dvs cea mai buna s-a ingrasat recent cu 5 kg. Va doriti sa fi dus o viata mai aventuroasa cand erati tanara. Va place India, dar nu ati fost niciodata acolo. Nu puteti dormi… Și culoarea dvs preferata cred ca e… albastrul.

Mrs. Tolliver: Nu inteleg… aveti… Aveti puteri paranormale?

Patrick Jane: Nu. Stiu doar sa fiu atent la oameni, la lucruri…

Apoi, de pe la jumătatea primului sezon, povestea se diluează, n-am înțeles cum producătorii au putut fi așa de superficiali. Repetă tipare de subiecte, citirea nonverbalului se transformă ușor în ghicit… Apoi, din sezonul 2, totul are o creștere constantă. Se rulează personaje noi bine scrise, se caută emoții puternice, iubiri interzise, se inventează intrigi inedite…

Nevada, aproape de Las Vegas.

Patrick: Ce avem noi aici?

Grace Van Pelt: O mâna dreapta cu numarul 43 scris pe ea.

Rigsby: E o mâna de barbat sau de femeie nu tocmai slaba… Ce altceva mai avem, fara analiza legistilor?

Patrick: Sa vedem. E, probabil, un barbat alb, de 50 si ceva de ani. Și-a scris 43 pe mâna dreapta, deci e stângaci…

Cho: Poate ucigasul a scris un fel de mesaj.

Patrick: E prea estompat si un criminal l-ar scrie mai mare, sa se vada. (miroase mâna) Miroase a ulei de migdale, crema de mâini, apa de colonie de mastic si tutun. Palmele sunt fine, unghiile sunt îngrijite în mod profesionist, deci… era un om bogat. Are o linie lipsita de bronzul soarelui obisnuit pe degetul mic… deci, lipseste un inel, ceea ce sugereaza ca era extrovert, într-un domeniu unde extrovertii prospera.

Grace Van Pelt: Adica…

Patrick: E manager al unui hotel sau în domeniul jocurilor de noroc.

Cho (ironic) : A ghicit.

Patrick: Pe cât punem pariu ca am dreptate?

Așa cum spuneam, serialul poate fi luat și drept curs de limbaj nonverbal. Ca să cunoști cu adevărat oamenii din viața ta, ca să știi de ce gândesc, simt și acționează așa cum o fac, mai ales atunci când nu rezonezi cu ei, observă-i cu adevărat, observă-le și bunele, și relele, învață să nu mai arunci copilul odată cu apa din albie. În fiecare lucru rău există întotdeauna și ceva bun. Nu condamna tot, la grămadă; nu generaliza! Când vei reuși să integrezi asta în principiile tale de viață, te vei simți… altfel. Unii îi spun înțelegere, acceptare, fericire. Eu pot doar să-ți garantez că te vei simți altfel în primul rând cu tine.

E un serial cu multe momente profunde, care dau serios de gândit. Chiar dacă misterul și umorul sunt literă de lege. Cui nu-i place să se amuze? 🙂

Etienne, seful securitatii cazinoului: Am cheltuit recent 10 milioane îmbunatatind interiorul pentru a oferi o experienta cat mai placuta clientilor.

Patrick: În cazinouri, se folosesc aceleasi tehnici ca în cazul împerecherilor la nivel înalt între animale, pentru a face vacile si oile sa se simta confortabil.

Etienne: Serios?

Patrick: Lumina slaba, muzica în surdina, un labirint de pasaje care te conduc catre tarc… sau, în acest caz, catre automate.

Etienne: Nu te retine, spune în continuare ce gandesti.

Patrick: Nu sunt ceasuri, nici ferestre nicaieri, asa ca nu simti trecerea timpului. Alcoolul la pret redus îti este turnat discret în pahar de catre tinere atragatoare. Locul este bine alimentat cu oxigen ca sa te tina treaz, iar simfonia constanta de clopotei si sirene îti lasa impresia ca cineva castiga tot timpul.

Etienne: Dar aici chiar castiga tot timpul cate cineva. Automatele si jocurile noastre sunt gandite cu mare atentie, pentru a lasa fiecare jucator sa simta gustul victoriei. Atat cat sa-l determine sa-si bage banii în continuare în automate si la mesele de joc. Și unde vrei sa ajungi?

Patrick: Nicaieri, îmi place sa „citesc” situații.

Se exploatează din plin umbrele oamenilor, cu precădere ale personajului principal. Vei regăsi la el lucruri care nu-ți plac la tine, valori, credințe și convingeri care uneori te fac să dai unor situații aspect de imposibilitate absolută, de decizii inacceptabile. Dar nimic… nimic nu e imposibi pe lumea asta.

Patrick: Tommy m-a rugat sa-ti spun ca-i pare rau…

Maddy: Îi pare rau?! Spune-i ca, daca iese vreodata din închisoare, îi voi da foc cu mâna mea, sa vad atunci cat de rau îi pare.

Mama: Maddy.

Maddy: Asa voi face, mama. Iar tu nu ai niciun drept sa vorbesti despre el.

Patrick: Tatal tau, Maddy, a ucis un om. Iar Tommy l-a ucis pe tatal tau drept razbunare, stii asta. Razbunarea… e o otrava. Razbunarea e pentru idioti si pentru nebuni.

Maddy: Nu-mi pasa!

Patrick: …ba da, îti pasa. Pot citi asta la tine.

Am să-ți povestesc și despre Lie to Me. Pe-ăla l-am văzut deja tot. 🙂