Suntem diferiți. Ce norocoși!

Posted on

talentGillian Lynne a fost una dintre cele mai mari dansatoare și coregrafe din toate timpurile. Acum are 88 de ani. CV-ul îi este plin de puneri în scenă care au avut un imens succes la publicul amator de așa ceva.

La întrebarea: „Gillian, cum ai devenit dansatoare?”, ea a răspuns că, atunci când era în școală, nu i se dădea nicio speranță să ajungă ceva în viață. În școala anilor ’30 din Anglia.

Pedagogii au trimis părinților lui Gillian o scrisoare în care încercau să fie eleganți, dar foarte direcți și corecți: „Gillian are o problemă de învățare. Nu se concentrează niciodată pe ceea ce are de făcut în clasă.” Era agitată. Acum am spune că are ADHD. Dar în anii ’30 nu se inventase încă „boala” asta, deci nu o putea avea nimeni.🙂 Și mama ei a dus-o la un specialist, la un medic. Au intrat în cabinet și Gillian a fost așezată pe un scaun, într-un capăt al încăperii. Și a stat cu mâinile la spate 20 de minute, cât timp medicul și mama ei au vorbit despre problemele de la școală.  Întârzia cu temele, nefiind nici atentă la ore, intrând în clasă după profesor și așa mai departe (copil de 8 ani). La final, pentru că era deja agitată pe scaunul ei, doctorul a spus: „Gillian, am ascultat toate aceste lucruri pe care mama ta mi le-a povestit și trebuie să vorbesc ceva cu ea între patru ochi. Așteaptă aici; ne vom întoarce repede, bine?” Au ieșit și au lăsat-o. Dar, în timp ce ieșea din încăpere, medicul a pornit radioul de pe birou. Când părăseau camera, doctorul i-a spus mamei: „Doar stați și priviți-o puțin”. Gillian era în picioare, se mișca deja ușor în ritmul muzicii. Din ce în ce mai absorbită de muzică. Nu-i mai păsa de cei din jur. Au urmărit-o timp de câteva minute. Medicul s-a întors către femeia de lângă el și i-a spus: „Doamna Lynne, Gillian nu e bolnavă. E dansatoare. Duceți-o la o școală de dans”. Și a dus-o. „Incredibil cât de frumos a fost”, mărturisrește Gillian după mulți ani. „Am intrat într-o cameră plină de oameni ca și mine. Oameni ce nu puteau sta liniștiți. Oameni ce trebuiau să se miște pentru a putea gândi.” A urmat o carieră strălucitoare. A bucurat milioane de spectatori și e multimilioanară. Altcineva, probabil, în locul acelui medic, i-ar fi dat medicamente și i-ar fi spus să se calmeze.

Avem nevoie de principii noi, de o mentalitate altfel, de o concepție proaspătă legată de ecologia umană. Ca să descoperim ce fascinantă ne e mintea și ce nelimitat îi este potențialul. Să vedem că suntem diferiți și că tare bine ne mai prinde asta. O bună prietenă de-ale mele constata cu vreo lună în urmă: „Am trecut astăzi pe la bancă, întâlnindu-mă cu cineva care lucrează acolo. Mă uitam ce agitație, ce aglomerație de cifre și oameni și mă gândeam că eu n-aș putea lucra niciodată în acel domeniu. Și ce fericită am fost brusc că suntem diferiți, că fiecăruia îi place altceva și vede lumea în felul său propriu”.

15 thoughts on “Suntem diferiți. Ce norocoși!

    Doru said:
    Decembrie 27, 2014 la 12:54 pm

    ” Acum am spune că are ADHD. Dar în anii ’30 nu se inventase încă “boala” asta, deci nu o putea avea nimeni.” …
    Superb, respectul meu!

      drstoica responded:
      Decembrie 27, 2014 la 1:45 pm

      Pentru că totul are un sens pe lumea asta, Doru. Eu, cel puțin, așa cred. Să creăm fericirea cu materialul clientului, nu?
      Mulțumesc.

    Mala said:
    Decembrie 27, 2014 la 7:46 pm

    Diversitatea asta de tot si toate (ne?) asigura identitatea a tot si toate desi, daca e s-o luam invers, si identitatea creeaza oaresce diferente. E doar chestie de timp ca sa intelegem cum stau lucrurile.

      drstoica responded:
      Decembrie 27, 2014 la 10:48 pm

      Identitatea e dată, de fapt, de misiune. De misiunea fiecăruia pe acest Pământ. În timp, acoperim misiunea, identitatea cu diverse măști, roluri, nume, în funcție de ce cred ceilalți despre noi, despre „bine”, despre viață… Diversitatea identității fiecărui om reprezintă un întreg. Acel Unu. Acel Unu pe care și Einstein l-a căutat toată viața lui. Teoria Câmpului Unificat.

        Mala said:
        Decembrie 28, 2014 la 10:52 pm

        Doc draga, am curiozitatea sa citesc mai mult despre Cimpul Unificat al lui Einstein…. asta apropo de un alt material scris de tine.

          drstoica responded:
          Decembrie 28, 2014 la 11:10 pm

          Mulțumesc foarte mult, Mala! După Teoria Relativității, Einstein a lucrat toată viața la Teoria lui Unu, la formula care, se spune, odată descoperită, va explica absolut tot ce se întâmplă în Univers.
          La un moment dat, Wolfgang Pauli (laureat Nobel pentru fizică) a ajuns la propria Teorie a Câmpului Unificat – teorie cuantică. Și și-a expus-o într-un mediu academic. La final, Niels Bohr s-a ridicat în picioare și a spus: „Domnule Pauli, noi, cei de-aici din spate, am căzut cu toții de acord că teoria dvs e una nebunească. Însă nu suntem încă toți de acord că e suficient de nebunească pentru a fi și adevărată”.🙂
          Bohr însuși și cei care i-au împărtășit/continuat cercetările au ajuns la o variantă a Teoriei lui Unu. I s-a spus Interpretarea Copenhaga: „Orice om, orice obiect, orice întâmplare există doar atâta timp cât ele sunt observate”. Altfel, foarte ciudat, nu există.🙂 Ceea ce e adevărat.
          Sunt multe, foarte multe de spus din domeniul ăsta. N-aș ști de unde să încep și unde să pun un punct scriind un simplu articol pe blog. Cert este că fizica cuantică explică cel mai bine, cel mai complet (dar insuficient încă) evoluția vieții, legile Universului, iluzia că suntem materie, explică „sufletul” și chiar pe Dumnezeu. Dumnezeu există. Doar că nu e acel bătrân cu barba albă pe care l-au mai pictat unii din când în când.🙂
          „Sunt liniștit, căci sunt una cu Dumnezeu”, spun creștinii, nu? Dar continuăm să ne uităm numai pe sus, să-l căutăm dincolo de nori, să-l tragem la răspundere pentru ce nu ne place, să așteptăm ajutor, deși noi înșine gândim împotriva a ceea ce ne dorim.
          „Împărăția cerurilor este în voi”, mai spune Biblia… Iar fizica, psihoneurofiziologia, biochimia, neuroimunologia, matematica, spiritualitatea duc în același loc: în noi înșine. Când noi ne ajutăm, ne vindecăm, ne schimbăm pe noi, se produce revelația, se transcende „viața grea”, apare exact ceea ce ne dorim să trăim. După vindecarea propriilor umbre (care-s ale noastre și numai ale noastre), apare lumina. Și am cunoscut oameni care au reușit de-adevăratelea așa ceva. Sunt fantastici, sunt extraordinari, sunt fericiți fără motiv. Iar fericirea lor, crede-mă, e așa de molipsitoare…🙂

            Mala said:
            Decembrie 29, 2014 la 8:51 pm

            Am senzatia ca intru pe un teren lunecos si asta numai si numai din cauza ca sunt neinformata. De altfel, „curabila”-i chestiunea … ca sa ma exprim mai putin academic. Cit priveste cuantica, e un alt teritoriu la care ma uit cu teama dar si cu curiozitate, ca la ceva care creeaza dureri placute de cap, ca la ceva fundamental, dar imaterial, nematerial si care-i baza materiei. Un mixt intre plus si minus. Imi place rolul asta de spectator placut surprins de ceea ce se desfasoara in fata propriilor ochi.
            Iti multumesc Doc pentru raspuns.

              drstoica responded:
              Decembrie 29, 2014 la 9:16 pm

              Cu mare plăcere, Mala! E un domeniu despre care, până acum 3 ani, îmi spuneam că nu face parte din pasiunile mele, că n-are cu ce să mă ajute, nu mă interesează. Și viața mi-a arătat că are, că mă.🙂

    Pusa said:
    Decembrie 27, 2014 la 9:46 pm

    Ce fericire sa putem intelege si accepta ca nu suntem toti la fel!

      dana alexandru said:
      Decembrie 27, 2014 la 10:22 pm

      Ce sa spun…m a uns la suflet postarea,fiind ca si in exemplul de mai sus,parintele unui copil „diferit”.Asa ca,dupa cum spui tu, „cu materialul clientului”,trebuie sa scot cele mai bune rezultate.Multumesc de subiect.🙂

        drstoica responded:
        Decembrie 27, 2014 la 10:52 pm

        Mulțumesc și eu, Dana. Asta cred, asta spun.🙂

        Pusa said:
        Decembrie 27, 2014 la 11:44 pm

        „Diferit” Dana? Cine poate sti cu siguranta daca nu cumva, noi „normalii” suntem diferiti. Iubesc ”cuvantul” dar mi-as dori sa ajung sa traiesc intr-o lume in care ”gandul” sa fie de ajuns. Comunicarea ar fi directa, cinstita si benefica intotdeauna.🙂

      drstoica responded:
      Decembrie 27, 2014 la 10:50 pm

      Dacă suntem diferiți, nu înseamnă că unii suntem mai buni decât alții. Înseamnă doar că merită să ne acceptăm și să ne stimulăm reciproc tot ceea ce avem mai bun în noi.

    Mire said:
    Decembrie 28, 2014 la 5:26 pm

    Foarte frumos! Ce sansa a avut ca cineva a ”vazut-o”. Si cati se pierd pentru ca ajung pe mana unora care nu doresc decat sa incadreze pe fiecare intr-o matrita acceptata. Este mare nevoie de oameni care sa iubeasca copii si sa vada, in fiecare scoala.

      drstoica responded:
      Decembrie 28, 2014 la 5:52 pm

      Așa e, Mire, e nevoie să gândim mereu „out of box”, să ieșim din tiparele a ceea ce am învățat că „trebuie” să gândim, să simțim, să facem. Lumea exterioară e, de fapt, o reprezentare perceptuală a lumii noastre interioare.
      Ar fi ideal dacă, în școli, s-ar introduce ore de coaching, de lucru cu elevii ca oameni.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s