Ai poza ta la profilul de facebook sau te ascunzi?

Există o statistică socială ca un tipar, similară cu legea lui Pareto (care spune că, în viață, obținem 80% din rezultate cu doar 20% din eforturi). Conform statisticii, dintre toți cei ce ajung să citească o informație, oricare ar fi ea, chiar și cea de pe blogul ăsta, cam 20% vor spune: „tare chestia!” și vor aplica imediat ce au învățat, pas cu pas, ca să constate singuri rezultatele. În timp ce marea majoritate exclamă: „foarte tare!” și nu vor aplica niciodată. Cu toții așteaptă, bineînțeles, rezultate diferite și mai bune în viața lor. Cum oare s-ar putea întâmpla asta? 🙂

Am mai scris în câteva rânduri despre încrederea în sine. Ea nu doar se declară, ci se trăiește. Multe persoane spun: „eu am din plin, mi-am crescut mult încrederea în propria persoană”, dar imediat ce ar trebui să se vadă acest lucru, respectivele persoane se vor comporta exact invers decât cineva plin de încredere. Când ai așa ceva în tine, ai și în ceilalți. Dar, atenție!, a avea încredere în oameni nu înseamnă să le trăiești convingerile, plăcerile, frustrările, viețile, supărându-te apoi pe ei, ca și când te-au obligat să o faci. A avea încredere în ceilalți presupune să înțelegi că fiecare acționează în baza unor principii proprii, poate diferite de ale tale, să înțelegi că fiecare are măcar o intenție pozitivă atunci când face un lucru (chiar dacă ție nu ți se pare)… Încrederea în ceilalți crește odată cu încrederea în sine. Când îți spui: „am avut încredere în el/ea și m-a trădat, m-a mințit, mi-a înșelat așteptările”, înseamnă că, de fapt, tu voiai ca acea persoană să trăiască după regulile tale și nu după regulile ei, oricare ar fi fost acelea. Cu alte cuvinte, îți doreai să ai control asupra vieții sale.

Concret. Vrei să vezi simplu câtă încredere în tine ai? Vrei să-ți crești încrederea fără niciun efort ieșit din comun? Bun!

1.Dacă la profilul de facebook sau de blog nu ai nicio poză cu tine, rezultă că ți-e foarte rușine cu persoana ta. Scuzele de genul: „n-a avut cine să-mi facă, nu sunt fotogenic/ă” sunt exact ceea ce am scris: doar scuze. Oamenii vor crede despre tine exact ceea ce tu crezi despre tine. Probat și răsprobat. Nu mai posta la profilul personal poze cu alții, cu vedete, cu pisici, cu flori, cu mașini… Tu nu ești așa ceva. Ești Tu, o persoană deosebită, unică în felul tău, cu multe calități absolut de apreciat. Cei cu care relaționezi, socializezi vor să stea de vorbă cu tine, nu cu măștile postate. E ca și cum altcineva ar merge la școală sau la serviciu în locul tău, ca și cum altcineva s-ar întâlni cu partenerul sau partenera ta în locul tău…

2.Dacă pe facebook sau pe blog postezi aproape numai poze cu tine, neclare, selfie, zilnic, făcute cu orice, în pat, în bucătărie, în lift, scriind în dreptul lor citate inteligente, te afli doar în cealaltă extremă a manifestării de care vorbim. Fiindcă tot lipsă de încredere în sine se cheamă. Aștepți permanent aplauze/like-uri. Dacă nu vin, suferi. Dacă lumea nu te laudă, tragi concluzia că nu ești ok. Trăiești cu impresia că poate doar frumusețea fizică este atuul tău și măcar pentru așa ceva, cu orice preț, trebuie să fii apreciat/ă. Și apare convingerea aceea: lumea e rea, mă trădează. TU singur/ă te trădezi înainte de a o face ceilalți și-i obligi nonverbal să te mintă, dând like din reflex, știind că asta aștepți. Că altfel, de ce-ai posta încontinuu poze cu tine?

3.Dacă pe facebook, unde regula este să te prezinți cu propriul nume, tu te apuci și inventezi mereu noi și noi pseudonime, ascunzându-te sub ele, faci o greșeală împotriva ta. Exact la fel te manifești și în viața reală: te ascunzi, te temi de ceea ce crezi că e urât la tine, fugi de confruntările directe, mințindu-te că așa arată o persoană puternică. Bineînțeles că ai și unul sau mai multe exemple de oameni de-ăștia „puternici”. Dar află că nu cunoști decât niște măști și nu oamenii pe care crezi că-i cunoști.

4.Când comentezi sub anonimat pe un site, pe un forum, pe blog/facebook, le transmiți din start celorlalți că nu ai curaj, că părerea ta poate fi oricând combătută, fiindcă nu are cine să o susțină cu adevărat. Nu vei părea nicicum suficient de credibil/ă, nu vei fi niciodată un lider în felul ăsta.

5.Când interlocutorul tău vorbește, ascultă-l cu adevărat, vorbește și tu despre ce vorbește el. Altfel, trăiești într-un chin constant de a vorbi numai despre tine, despre ce te interesează pe tine, având impresia că nu te afli niciodată suficient în centrul atenției. Însă, nonverbal, inconștient, nu siguranță de sine transmiți, ci slăbiciune atunci când nu știi să asculți activ.

A-ți ascunde elemente simple de identitate socială vorbește lumii despre tine, despre ce valoare îți acorzi tu însuți/însăți, despre cum te prezenți în lume, la serviciu… Nu te mai păcăli că nu știu din ce alte rațiuni faci așa ceva. Dacă nu crezi ce scriu eu aici, e foarte ok. Dar pune-ți tu singur întrebările care rezultă din fiecare punct al acestui text.

Arată-te oamenilor cu încredere, așa cum ești, cu zâmbetul pe buze! Învață în fiecare zi lucruri noi și aplică-le! Comunică în mod real: vorbește și ascultă! Ai încredere în tine, nu-ți mai face rău! Dacă tu nu te prețuiești suficient, de ce ar face-o alții?!?