Zi: iunie 23, 2014

The Grand Budapest Hotel. Poftiți de vă cazați! :)

Publicat pe Actualizat pe

tgbh4Wes Anderson e regizor. Îți spun, fiindcă e puțin probabil să mai fi auzit vreodată numele ăsta. Și, după mai multe încercări la el în fabrică, i-a ieșit ca-n reviste filmul numit în titlu. Cu o distribuție de zici că n-a vrut să mai lase actori mari pentru nicio altă producție de la Hollywood! 🙂 Ralph Fiennes, Adrien Brody, Harvey Keitel, Jude Law, Edward Norton, Bill Murray și lista continuă. Eu cred că ăștia ori au avut datorii la el, la regizor, ori și-au dorit mult un sejur la Hotel Grand Budapest. Singura legătură cu capitala Ungariei e numele. În rest, SF. Un cu totul alt fel de SF. Cu un hotel inventat, pe un munte inventat, într-o țară inventată, dintr-o Europă adevărată. 🙂

În perioada contemporană, un tânăr scriitor se cazează la ce mai rămăsese din hotelul filmului. Scriitorul (Jude Law) se nimerește a fi un băiat în hol, care cunoaște un fost băiat de hol, ex-discipol al unui alt băiat de hol. Asta era meserie serioasă în hotelurile de lux, între cele două războaie mondiale. Și începe derularea de amintiri. De pe vremea când primul fost băiat de hol, domnul Gustave, administra hotelul Grand Budapest. Foarte priceput. Tipicar. Implicat. Fustangiu. Neîntrecut. Mare amator de poezie. Patroana stabilimentului, Madame D., putred de bogată, îl vizita deseori, de ani de zile. La un moment dat, femeia se stinge brusc. Domnul Gustave (Ralph Fiennes) își ia băiatul de hol – pe Zero Moustafa – și pleacă la înmormântare, peste 7 mări și 7 țări, nu se spune unde. Citește în continuare »

Se poate! Oriunde în lume!

Publicat pe Actualizat pe

Interviu Marian Oprea, 14.03.2011.Constat, poate ușor mirat, că, în media de sport a ultimului deceniu, sunt mai mulți jurnaliști foarte buni, jurnaliști de conținut, decât în tot restul presei scrise din România. Sunt destui care oferă zilnic teme de gândire, subiecte extraordinare (fără vreo legătură anume cu sportul), texte de calitate. Și e îmbucurător!

Ovidiu Ioanițoaia, om cu ștate vechi de plată într-ale scriiturii gazetărești, își amintește o întâmplare personală din Uruguay. O țară care, până cu ceva ani în urmă, arăta / era considerată precum România. Dar oamenii s-au tot schimbat, de jos în sus, de sus în jos, și, acum, bucata de pământ sud-american e considerată poate cea mai „safe” și mai necoruptă de pe continent. Citește în continuare »