„Mi-a zis mie cineva de încredere…”

E un lucru care mă întristează atunci când îl simt/văd la mine și la ceilalți. Lenea, frica, nepăsarea care duc la neexperimentare, la a lua mereu totul de-a gata, la „mi-a spus mie cineva, am citit că asta nu e bună, nu merită, nu am nevoie de ea”.

Nu există un răspuns mai corect pentru mine, ca persoană oarecare, decât acela pe care mi-l pot da singur, indiferent de situație. Atunci când un prieten bun îmi zice „prăjitura asta e foarte nașpa”, tind să-l cred și, eventual, să și spun mai departe: „prăjitura aia e foarte nașpa”. Și vorba se duce, lumea se „informează”, iar prăjitura respectivă devine „foarte nașpa”, deși un singur om a gustat din ea la un moment dat! Cel care mi-a spus mie sau poate un altul care i-a spus lui, dar, nu-i așa?, e tot o persoană de încredere.

Dacă vreau să aflu cu adevărat cum e prăjitura respectivă PENTRU MINE, gust din ea. Simplu. Ori de câte ori e posibil. Nu mă iau după nimeni de încredere, fiindcă avem gusturi diferite, experiențe diferite, valori și convingeri diferite, chiar dacă semănăm, suntem rude, buni prieteni. Refuzul de a experimenta, de a verifica eu însumi duce la acea viață trăită prin ochii altora, la acele dorințe, idealuri, probleme, frustrări, plăceri, neplăceri pe care le preiau de la alții fără să fie și ale mele, fără să le simt; dar mi se pare cool să fiu în rândul lumii, să fiu acceptat ca „de-ai lor”. Și „acceptarea” cu orice preț devine un tipar de viață. Unul nesănătos. Fiindcă atunci când, într-o anume împrejurare, se întâmplă altfel decât mi se pare mie bine, cade cerul, caut vinovații, lumea e rea. Numai la mine și la o schimbare a mea nu mă gândesc. Adică, ar fi prea greu, mai ales că „nu eu sunt de vină, alții m-au rănit”.

E trist, pe bune. Sunt lucruri atât de simple pe lumea asta la care nici măcar nu ne uităm pentru că le judecăm din start ca fiind aiurea, ca fiind greșite, ca fiind degeaba fără a le încerca nici măcar o dată… Am învățat și devine tot mai la modă să vorbim despre teoria conspirației, despre manipulare, despre spălare de creier, dar nu ne gândim nicio clipă că asta ni s-a întâmplat toată viața noastră, de la naștere și până acum. Că acum e momentul să ne reeducăm, să reînvățăm niște valori proprii, personale, nu la grămadă. Că avem ocazia, ca adulți, să devenim noi și nu alții.