„Mi-a zis mie cineva de încredere…”

Publicat pe

by2E un lucru care mă întristează atunci când îl simt/văd la mine și la ceilalți. Lenea, frica, nepăsarea care duc la neexperimentare, la a lua mereu totul de-a gata, la „mi-a spus mie cineva, am citit că asta nu e bună, nu merită, nu am nevoie de ea”.

Nu există un răspuns mai corect pentru mine, ca persoană oarecare, decât acela pe care mi-l pot da singur, indiferent de situație. Atunci când un prieten bun îmi zice „prăjitura asta e foarte nașpa”, tind să-l cred și, eventual, să și spun mai departe: „prăjitura aia e foarte nașpa”. Și vorba se duce, lumea se „informează”, iar prăjitura respectivă devine „foarte nașpa”, deși un singur om a gustat din ea la un moment dat! Cel care mi-a spus mie sau poate un altul care i-a spus lui, dar, nu-i așa?, e tot o persoană de încredere.

by1Dacă vreau să aflu cu adevărat cum e prăjitura respectivă PENTRU MINE, gust din ea. Simplu. Ori de câte ori e posibil. Nu mă iau după nimeni de încredere, fiindcă avem gusturi diferite, experiențe diferite, valori și convingeri diferite, chiar dacă semănăm, suntem rude, buni prieteni. Refuzul de a experimenta, de a verifica eu însumi duce la acea viață trăită prin ochii altora, la acele dorințe, idealuri, probleme, frustrări, plăceri, neplăceri pe care le preiau de la alții fără să fie și ale mele, fără să le simt; dar mi se pare cool să fiu în rândul lumii, să fiu acceptat ca „de-ai lor”. Și „acceptarea” cu orice preț devine un tipar de viață. Unul nesănătos. Fiindcă atunci când, într-o anume împrejurare, se întâmplă altfel decât mi se pare mie bine, cade cerul, caut vinovații, lumea e rea. Numai la mine și la o schimbare a mea nu mă gândesc. Adică, ar fi prea greu, mai ales că „nu eu sunt de vină, alții m-au rănit”.

E trist, pe bune. Sunt lucruri atât de simple pe lumea asta la care nici măcar nu ne uităm pentru că le judecăm din start ca fiind aiurea, ca fiind greșite, ca fiind degeaba fără a le încerca nici măcar o dată… Am învățat și devine tot mai la modă să vorbim despre teoria conspirației, despre manipulare, despre spălare de creier, dar nu ne gândim nicio clipă că asta ni s-a întâmplat toată viața noastră, de la naștere și până acum. Că acum e momentul să ne reeducăm, să reînvățăm niște valori proprii, personale, nu la grămadă. Că avem ocazia, ca adulți, să devenim noi și nu alții.

by3

20 de gânduri despre „„Mi-a zis mie cineva de încredere…”

    Ileana a spus:
    Martie 22, 2014 la 7:31 pm

    Adevarat! O seara frumoasa!

      drstoica a răspuns:
      Martie 22, 2014 la 9:17 pm

      Mulțumesc la fel, Ileana!

    Ana a spus:
    Martie 22, 2014 la 8:46 pm

    Sunt de acord….si ma bucur ca sunt genul care fac exact invers de cum mi se spune…. 😀

      drstoica a răspuns:
      Martie 22, 2014 la 9:18 pm

      Foarte bine, Ana! Nu te încrede decât în propriile experiențe acolo unde chiar poți experimenta simplu! Și sunt multe situațiile de gen în viața omului.

        Ana a spus:
        Martie 22, 2014 la 9:50 pm

        ☺ nu degeaba mi se spune „femeie mai incapatanata ca tine, nu am vazut in viata mea”

          drstoica a răspuns:
          Martie 23, 2014 la 7:20 pm

          Da, dar vezi că încăpățânarea nu echivalează mereu cu înțelepciunea. 🙂

          A experimenta mereu personal duce la trăirea tot mai constantă a propriilor valori, la înțelegerea că fiecare om are părerile sale și că, dacă celălalt nu vrea/nu poate/nu reușește asta, Tu chiar poți recadra situațiile limită, conflictuale, astfel încât să nu te mai afecteze fiecare eveniment neplăcut din viața ta. Ba mai mult: vei determina reale schimbări în gândirea și comportamentul celorlalți.

            Ana a spus:
            Martie 23, 2014 la 7:23 pm

            Sigur…inteleapta nu cred ca voi fi nici in pragul mortii…nu am pretentia asta si niciodata nu am avut-o.Daca as fi fost inteleapta,azi traiam alta viata 😊. Dar da,am pretentia ca tatonez curajul pionerilor in era descoperirilor si nebunia e ploratorilor…ca sa ma exprim „poetic” 😆

              drstoica a răspuns:
              Martie 23, 2014 la 7:34 pm

              🙂 Bine faci, Ana! A tatona, a simți pe pielea ta, a te restarta pe tine pentru a fi Tu și nu altcineva înseamnă, puțin câte puțin, înțelepciune. Cu puțin se face mult. Nu te eticheta cu „înțeleaptă nu voi fi….”, fiindcă devine o autosugestie, acel „nu pot, nu merit”. Și către așa ceva te vei îndrepta în mod inconștient. Dar tu, ca orice om din jurul nostru, vrei, poți și meriți! Crede-mă, nu te mint cu nimic! E o credință dată de știință, nu neapărat de un discurs motivațional. Omul se naște pentru a trăi în medie 120 de ani, se știe deja. Asta spune organismul la început de drum, conform tuturor analizelor medicale. Dar omul își face atâta rău interior pe parcursul vieții, încât nu mai apucă suta. 🙂

                Ana a spus:
                Martie 23, 2014 la 7:41 pm

                Ooooo daaaaaa…..omul se auto mutileaza constient ,cedand ispitelor si viciilor secolului in care traieste…pentru a ajunge la atentia si recunoasterea de care simte lipsa…sau cel putin asa crede.Adaug teribilismul anumitor varste si….iata: e ca un tablou intr-o galerie a unui Iad pamantean 😆
                Eu nu ma neg si nu tind sa spun negativul ca si crefinta, ci imi accept putintele si neputintele….cautand sa invat din propriile-mi greseli….desiiiii greu e cu invatatul asta 😆

                  drstoica a răspuns:
                  Martie 23, 2014 la 7:50 pm

                  Noi avem impresia că nu învățăm nimic. Dar atunci când suntem, când devenim atenți la ceea ce facem mai bine pentru noi, procesul se instalează încet, încet și devine un tipar. Un altfel de tipar, care-l dizolvă pe cel vechi. Asta e, nu putem dintr-o dată. Nimic bun pe lume nu se face dintr-o dată, nu? 🙂

                    Ana a spus:
                    Martie 23, 2014 la 9:07 pm

                    Absolut!😊

                Ana a spus:
                Martie 23, 2014 la 7:41 pm

                Scuze de greselile de scriere.

    Andreotti a spus:
    Martie 22, 2014 la 9:32 pm

    Ca tine sunt și eu. Mereu am urât chestia cu „crede și nu cerceta” 🙂 Lasă-mă să-ncerc și apoi văd eu dacă e bun, rău, dulce, acru…

      drstoica a răspuns:
      Martie 23, 2014 la 7:23 pm

      „Crede și nu cerceta” vine din cu totul alt gen de situații. Replica asta au folosit-o și o folosesc unii pentru manipulare.
      E foarte corect: Tu decizi dacă e dulce sau prea dulce, acru sau prea acru, bun, rău ori nici așa, nici așa.
      „Crede și nu cerceta” se referă strict la încredere, la credința că vei reuși, chiar dacă, aparent, în clipa de față, nu are o bază logică. Alice: „În fiecare dimineață…”. 🙂 Aia e.

    inda of wind a spus:
    Martie 23, 2014 la 6:59 pm

    Citind ce-ai scris, imi aduc aminte de ceva ce-am vazut zilele trecute. O tanara domnisoara, imbratisand un copac, cu bratele larg deschise si pumnii stransi. N-o facea ostentativ, nici nu stia ca sunt acolo, probabil atata putea in momentul acela, era dimineata, era frig, poate-i inghetasera degetele, dar auzise ceva despre imbratisatul copacilor si experimenta in felul ei. Cu siguranta, in timp, isi va „perfectiona” imbratisarea 🙂
    Uneori experimentul se dovedeste a fi unul nefericit si nu-l vom mai repeta, dar a crede fara sa fi trait experienta, e ca si cum ne-am automutila. Ne schilodim simturile. Daca X a spus ca prajitura-i nashpa, atunci asa e, cu toate ca ochii mei o vad apetisanta iar aroma e imbietoare, dar trebuie sa fie nashpa, ca doar el stie, este maestru cofetar si asta inseamna ca ochii mei nu vad bine, ca nasul ma inseala, ca… E foarte trist si nu vedem ca diferenta est doar una de pozitionare. Nu spun ca eu nu fac asa ceva niciodata, fac si eu, dar niciodata cu lucrurile ce sunt importante pentru mine. E ca si cum ti-ai trimite copii desculti in lume si nu te-ai mai uita dupa ei, multumindu-te cu vesti auzite prin vecini.

      drstoica a răspuns:
      Martie 23, 2014 la 7:28 pm

      Tuturor ni se întâmplă să luăm de bun ceea ce ne spun ceilalți; e inevitabil într-o viață. Niciodată nu vom fi perfecți. Dar putem încerca să devenim. Vom ști atunci când suntem pe drumul cel bun.
      Domnișoara respectivă își trăiește propriul rezultat al experienței de viață, nu rezultatul transmis de prieteni. Dacă va avea dorința, va mai încerca o dată și va observa că e diferit de prima oară. Se poate însă ca ea să fi făcut gestul cu deschiderea necesară și chiat să se fi simțit bine. Uneori, facem un lucru pentru că, în mod inconștient, vrem să ne demonstrăm câ nu funcționează așa cum am auzit. Un experiment pornește de la ideea: „n-are ce rău să-mi facă; vreau să simt ceea ce este mai bine pentru mine”.

      inda of wind a spus:
      Martie 23, 2014 la 7:44 pm

      Citeam comentariile si dau peste „Crede-ma, nu te mint cu nimic!”
      Tocmai am luat decizia sa nu te cred, vreau sa traiesc cei 120 de ani si apoi sa-ti spun: Vezi, n-ai avut dreptate, eu pot mai mult ! :))

        drstoica a răspuns:
        Martie 23, 2014 la 7:52 pm

        A, când spuneam „crede-mă, nu te mint cu nimic”, eu mă refeream la acel „vrei, poți și meriți”. 🙂 Fiindcă omul tinde să creadă că, de fapt, nu poate și nu merită.
        Dar te rog, oprește-mă pe stradă la 120 de ani și invită-mă la o cafea. Voi accepta, voi face cinste, serios! :))

          inda of wind a spus:
          Martie 23, 2014 la 8:06 pm

          Stiam la ce te referi, dar mi s-a parut hazliu 🙂 Cat despre aniversarea celor 120, esti invitatul de onoare !
          Am vorbit !

            drstoica a răspuns:
            Martie 23, 2014 la 8:27 pm

            Mulțumesc. Vom bea în cinstea ta până vom cădea sub masă. 😀

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s