experiente
Orice realitate are o sumă de variante
Din unghiul tău se vede totul într-un fel. Închipuie-ți că ceilalți nu pot sta niciodată fix în același unghi în care te afli tu. Și sunt animați de alte emoții, de alte experiențe subiective de viață, de alte convingeri decât ale tale. Nu greșite. Doar diferite de ale tale. Iar în clipa aceea, în care vei înțelege situația, vei vrea să rezolvi, nu să te impui.
Ești unic și e perfect!
Ceea ce fac, pe rând, cu noi familia, școala și sistemul social.
Uniformizarea e imposibilă, inumană și inutilă.
ADN-ul o spune simplu că nu putem pune semnul egal între doi oameni, nici măcar atunci când sunt gemeni „identici”. Fiecare are propria combinație de calități, abilități, nevoi, dorințe și percepții/experiențe subiective de viață.
Dacă nu toate animalele astea pot urca în copac, înseamnă că nu sunt bune la nimic?!
Succesul e mereu în afara zonei tale de confort!
Ziarul Adevărul prezintă un caz simplu de om care-și trăiește viața, care acceptă că ieșirea din zona de confort personal e inevitabilă dacă vrea să învețe, să devină, să acumuleze și să fie fericit.
Se numește Mirel Magop, a văzut TOATE orașele României mergând pe jos dintr-unul într-altul, a vizitat „perpedes” toate capitalele europene, iar acum se pregătește să străbată lumea toată, pe bicicletă.
„Şaptezeci de kilometri de la Oneşti la Târgu Secuiesc. Dacă orice drum de o mie de leghe începe cu un pas, acesta a fost primul pas făcut de tâmplarul Mirel Magop în 2007, când a pornit în aventura vieţii lui – turul pe jos al celor 320 de oraşe ale României. Citește în continuare »
„Mi-a zis mie cineva de încredere…”
E un lucru care mă întristează atunci când îl simt/văd la mine și la ceilalți. Lenea, frica, nepăsarea care duc la neexperimentare, la a lua mereu totul de-a gata, la „mi-a spus mie cineva, am citit că asta nu e bună, nu merită, nu am nevoie de ea”.
Nu există un răspuns mai corect pentru mine, ca persoană oarecare, decât acela pe care mi-l pot da singur, indiferent de situație. Atunci când un prieten bun îmi zice „prăjitura asta e foarte nașpa”, tind să-l cred și, eventual, să și spun mai departe: „prăjitura aia e foarte nașpa”. Și vorba se duce, lumea se „informează”, iar prăjitura respectivă devine „foarte nașpa”, deși un singur om a gustat din ea la un moment dat! Cel care mi-a spus mie sau poate un altul care i-a spus lui, dar, nu-i așa?, e tot o persoană de încredere. Citește în continuare »
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 