Împăcarea cu tine însuți. Autocontrolul. Recadrarea

Publicat pe Actualizat pe

judecataNimic nu e bun, nimic nu e rău. Totul e așa cum e. Dar pentru că oamenii nu se pot obișnui cu această lege universală, au transformat totul după chipul și asemănarea lor. În: nimic nu e bun, nimic nu e rău; totul e așa cum ești.

Oricât de mult ne-am strădui, nu vom reuși niciodată să vedem lucrurile în mod perfect obiectiv. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai străduim. Este singura cale de a evolua. Strădania de a fi din ce în ce mai buni și din ce în ce mai bine din toate punctele de vedere. Din toate, nu doar selectiv, conform unei/unor păreri subiective.

Prin urmare, nimeni nu e perfect. Ei, și? Ne-am născut să fim fericiți, nu perfecți. Important e să evoluăm, să fim mereu mai buni. Eu mai bun decât am fost ieri, tu mai bun decât ai fost ieri… Nu eu mai bun decât tine, fiindcă asta înseamnă orgoliu. Și unde e prea mult orgoliu, lucrurile se termină prost.

Când spun că nimeni nu e perfect, mă gândesc că, dacă nimeni, înseamnă că nici eu. Corect. Înseamnă că nici oamenii pe care-i iubesc cel mai mult în viața mea. Corect. Înseamnă că nici modelele de oameni pe care mi le-am luat, fiindcă vreau să învăț mult de la ele. Corect. Înseamnă că NIMENI nu e perfect! Îmi asum asta în mod conștient, cu toate variantele de viitor posibile, fiindcă mă va ajuta în fiecare situație în care am de-a face cu oameni pe care NU îi iubesc, care NU îmi doresc să-mi fie vreodată modele, care NU sunt eu sau care, deși îi iubesc, îmi vor „greși” grav la un moment dat. Pentru că sunt oameni la fel ca mine și pentru că ei nu sunt eu; deci nu vom gândi niciodată FIX la fel, oricât de tare am vrea să credem că se poate. Când ai pretenția asta, atunci închipuie-ți că Tu trebuie să gândești fix ca prietenul tău și nu invers. De ce ai fi tu cel mai bun dintre voi doi?! Cine hotărăște asta? Prin urmare, dacă accept că eu și cei care-mi plac putem greși, înseamnă că o pot face, indubitabil, și persoanele care mă deranjează, nu? Aș putea trece astfel mai ușor peste greșelile lor, spre propriul meu beneficiu. Cum adică spre propriul meu beneficiu? Păi, îmi păstrez calmul, luciditatea, sănătatea, detașarea, capacitatea de a găsi soluții ideale într-o situație critică, indiferent cât de mare e problema.

Apoi… cine spune că eu și oamenii pe care-i plac suntem ăia buni, iar cei pe care nu-i plac sunt ăia răi? E de ajuns să privim împreună (eu și tu) scena politică și îți vei da seama despre ce vorbesc. Poate aici, pe blog, în ceea ce scriu, rezonezi cu mine și îți faci o părere bună, crezi ce spun și poate chiar mă apreciezi.🙂 DAR ne întoarcem către scena politică sau către fotbal și, brusc, am putea descoperi că avem păreri diferite. Înseamnă că trebuie să anulăm orice fel de rezonanță constatată anterior între noi? N-ar fi mai bine să plecăm de la premisa că tot ce spun eu reprezintă DOAR părerea mea și că nu toată lumea e obligată să o împărtășească? Sunt sigur că anumite persoane pe lumea asta se declară foarte în dezacord cu mine. Ba poate chiar împotriva mea. Înseamnă că eu sunt un om rău? Înseamnă că acele persoane sunt oameni răi? Nu. Atâta vreme cât ne exprimăm civilizat, cât există autocontrol, cât ne respectăm reciproc, niciunul dintre noi nu e un om eminamente rău. Suntem, cel mult, niște oameni care nu se (prea) potrivesc. Sau niște oameni care greșesc. Dacă învățăm din greșeli, e perfect.

fericit-nervos-tristCineva, pe facebook, nu are nicio importanță numele, scria exact așa: Ce-mi place de bărbații („serioși” de altfel) care se amuză numai la glumițele de kkt ale femeilor doar „bune”.

E o postare ca multe altele, determinată de un gând reflex, de obiceiul de a face asta. Și pe mine mă poate lua valul. Din fericire, am învățat să îmi pun întrebările de mai jos înainte de a da „enter” din tastatură. Și renunț, pentru că răspunsurile pe care mi le dau singur îmi schimbă părerea.

Ok. Ia să vedem. Întrebări:

Cum definește el și cum definește fiecare dintre noi: femeile doar „bune”? Definim toți exact la fel??

Cine spune care sunt femeile doar „bune” și care nu?

Ce înseamnă concret „glumițe de kkt”? În accepțiunea cui? Dacă vor comenta mai multe persoane la acest articol, va fi ușor să vedem cât de diferite ne sunt părerile, având, în mare, aceeași opinie, continuând să ne respectăm între noi chiar dacă ne contrazicem.

Neștiind cum să definesc „glumițe de kkt” în locul celui care nu a făcut-o el însuși, mai am o singură întrebare: DACĂ acei bărbați, pe care-i vizează ironia omului, s-ar amuza numai la glumițele LUI și la glumițele de kkt ale femeilor „bune”, oare ar mai scrie el așa ceva pe facebook? Sincer! Chiar dacă si-ar da seama că un om se amuză (cu smiley și like) DOAR la glumițele lui și la ale femeilor „bune”, ar ține-o pentru el, fiindcă n-ar vrea totuși să-i supere și să-i izgonească pe cei care-i dau like, nu? Aceia nu sunt chiar atât de răi dacă-i dau și lui like, firește.🙂

Sunt întrebări care declanșează recadrarea situațiilor în mințile noastre. Există 3 variante:

-să recadrăm și să ne împăcăm cu situația și cu noi înșine;

-să acceptăm că recadrarea este posibilă, dar să n-o facem noi înșine;

-să considerăm totul o prostie.

Fiecare trăiește starea pe care își dă voie să o trăiască. Alegem să facem sau să nu facem ceva pentru noi înșine. Restul… sunt pretexte.🙂

Mi s-a mai întâmplat și mie să-mi spun: „omul ăsta nu e chiar așa de treabă, chiar așa corect cum credeam inițial”. În realitate, în mod inconștient/nonconștient, mă așteptam ca omul ăla să fie perfect, nu „de treabă”, nu doar „așa corect”. Când colo, el era un om ca și mine: imperfect. Și dacă mai analizez puțin situația în profunzime, îmi dau seama că așteptam nu neapărat ca omul respectiv să fie de treabă, ci să fie așa cum îmi place mie. Să aibă aceleași valori cu ale mele, aceleași convingeri și să mă asculte ca pe Dumnezeu. Iar asta… chiar nu se poate. Fiindcă eu sunt eu și el e el. Dacă înțeleg acest lucru, „risc” să fiu fericit.🙂 Să iau totul așa cum e și nu așa cum aș vrea neapărat să fie, căci nu garantează nimeni că așa cum vreau eu să fie e chiar perfect pentru toată lumea.

iubirea-frumusetea

11 gânduri despre „Împăcarea cu tine însuți. Autocontrolul. Recadrarea

    egabrielita a spus:
    Septembrie 28, 2014 la 9:38 am

    cum se bate apa-n piua !!!!!!!!!!!!!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 28, 2014 la 9:52 am

      Ca să dăm voie întrebărilor să treacă dincolo de rațiunea de suprafață.🙂

    slowaholic a spus:
    Septembrie 28, 2014 la 10:36 am

    Da măi Cătălin, ai dreptate. Și sunt de acord cu tine și e tare eliberator când put și simplu nu îi mai judeci pe ceilalți doar pentru că nu sunt cum ai vrea tu să fie. Doar că uneori, cu anumite persoane e tare greu. Mai ieri, cu tot calmul meu, mi-a venit să-l fac pe unul bucăți. Greu m-am liniștit. :))) Teste, teste🙂

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 28, 2014 la 10:52 am

      Dacă n-ar apărea aceste teste, aceste încercări, multe și complicate, nu ne-am schimba nicicând convingerea că numai noi avem dreptate.🙂

    slowaholic a spus:
    Septembrie 28, 2014 la 10:37 am

    Haaa! *puR și simplu🙂

    lacrimidefericire a spus:
    Septembrie 28, 2014 la 11:11 pm

    Foarte frumos spus de dl Tolstoi: stim deja multi dintre noi ca frumusetea e in ochii celui ce priveste!!… Si da: „nu e bine, nu e rau, doar E”!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 28, 2014 la 11:46 pm

      „Nimic nu e bun, nimic nu e rău, totul e ceea ce este” e principiul de bază Zen. Înseamnă domnia liniștii, a iubirii necondiționate.🙂

        lacrimidefericire a spus:
        Septembrie 30, 2014 la 4:41 pm

        Ma bucur ca eu am constientizat ( mai bine mai tarziu- de fapt atunci cand era nevoie!!). Si ca mine par sa fie si altii… Cresc randurile🙏.

          drstoica a răspuns:
          Septembrie 30, 2014 la 5:55 pm

          EXCELENT spus: atunci când ai avut nevoie! Niciodată nu e prea târziu. Dacă întrebi un om de 80 de ani: „vrei ca până la sfârșitul vieții tale să trăiești mai bine decât până acum?”, ce crezi că-ți va răspunde?🙂
          Conștiința se extinde, conștiența ia locul trăirii permanent inconștiente, în virtutea inerției, iar lucrurile se schimbă inevitabil în bine!

    incredibleyoung a spus:
    Septembrie 29, 2014 la 6:44 pm

    Ca de obicei, un articol foarte util. Multumesc!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 29, 2014 la 7:13 pm

      Mulțumesc și eu, Tina!

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s