Mic efort, mare gest

Publicat pe Actualizat pe

hajduDeși pădure fără uscături nu se poate, sunt destui în/din țara asta care, făcând ei înșiși ceea ce așteaptă de la ceilalți, au șansa de a schimba lucrurile, de a pune o națiune pe un drum mai bun. Încet, dar sigur. Cu cât acești oameni fac mai des și dezinteresat ceea ce le place la ceilalți, nedepinzând de aceștia din urmă, cu atât schimbarea se accelerează și devine mai vizibilă.

Uite, un român din Irlanda. Muncitor, angajat al unei firme de salubrizare. Salubrizare, curățenia orașului, da? Primul nostru gând l-ar eticheta nu tocmai pozitiv. „Gunoier.” Pentru că, nu-i așa?, tu știi deja, te-ai obișnuit că nu poți avea cine știe ce așteptări de la oamenii simpli. Dar Radu Hajdu, om simplu, din categoria celor care citesc mai puțin, dar simt mai mult, a făcut un gest curat exemplar.

Fiind un muncitor care colectează și sortează deșeuri, a găsit într-un container 2775 de euro. 2775 de euro! Cam 12300 de lei! 123 de milioane de-ăia vechi! I-a luat și i-a dus șefului său, un irlandez sadea. Șeful a sunat imediat persoana căreia i se ridicaseră acei saci cu gunoi. O femeie ce n-avea habar de respectivii bani. Îi murise tatăl, făcuse curățenie prin casă și aruncase, probabil, miile de euro odată cu cine știe ce cutie ponosită, plină cu tot felul de vechituri.

Nu mai comentez, nu are rost. Gândește-te simplu, 2 minute, la gestul românului. Angajat la salubritate, cu un salariu de vreo 2-3 ori mai mic decât suma găsită. A ales să returneze banii pierzătorului. Câți dintre noi ar fi făcut așa ceva? Eu cred că destui.

Gândește-te, imaginează-ți că erai fix în locul lui, că erai EL! Nu tu, cel care a găsit banii, ci tu = EL. Chiar persoana aia, cu cine știe ce experiențe de viață dacă a ajuns să emigreze în Irlanda pentru a se angaja la salubrizare. O avea familie? Ce familie? I-o fi fost greu să se angajeze, fie și pe acel post? I-o fi greu să facă munca aia? O fi, poate, în măsură (profesional) să facă și altceva mai bun, dar a luat ce i s-a dat? Ar fi avut și el nevoie reală de banii ăia? S-o fi frământat mult înainte de a-i returna?

Renunță pentru două minute la eticheta: „fraier/ cine știe de ce i-a dat înapoi / povești”. Dacă nu reușești să renunți, ar fi păcat. Pentru tine, nu pentru el…

7 gânduri despre „Mic efort, mare gest

    samewhiteblue a spus:
    Septembrie 27, 2014 la 2:54 pm

    Frumos Om. Şi pentru că veni vorba de oameni care sunt numiţi ,,gunoieri” sau măturători, o mică păţanie. Eram anul I de facultate şi mă duceam la un interviu. Ploua îngrozitor, tremuram şi de frig şi de emoţie. Nu ştiam unde e clădirea şi am întrebat o doamnă ce mătura trotuarul plin de funze. I-am dat Bună dimineaţa tremurând şi i-am mulţumit din suflet. Avea lacrimi în ochi şi mă privea de parcă eram o nălucire. Nu o voi uita niciodată…

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 27, 2014 la 2:59 pm

      Îți dai seama ce moment de fericire autentică a trăit femeia aia?… Nici ea nu te va uita niciodată.
      Mare pățanie, nu mică! Îți mulțumesc mult!

    ninacremeneanu a spus:
    Septembrie 27, 2014 la 7:35 pm

    doctore…asta suna a …romanii de bun simt totusi…pleaca din tara „”no matter what””???!!
    sti eu cred ca ceea ce a facut el este normalitatea dar….noi n-o mai recunoastem..pare virtute de aici din tara unde furam si mintim ca si deziderat de viata !!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 27, 2014 la 8:39 pm

      Conform cu logica afirmației tale, au rămas aici NUMAI românii lipsiți de bun simț. 🙂 Mă jignești pe mine, te jignești pe tine… Părerea ta.
      Dar eu nu cred în asta și niciodată nu se va schimba ceva atâta vreme cât continuăm să vedem doar jumătatea goală a paharului. În felul ăsta contribuim la situația care nu ne place. E imposibil să pot acuza în mod corect o națiune întreagă, singurul bun fiind eu și, eventual, prietenii mei. Logic de imposibil! 🙂 Ar trebui să-l sfidez pe Jung și nu pot. 🙂

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 28, 2014 la 12:53 am

      Uite, că tot l-am postat în următorul articol, un citat din Tolstoi: „Nu frumusețea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumusețea”. Pare logic, din punctul meu de vedere. 🙂

    racoltapetru6 a spus:
    Septembrie 28, 2014 la 10:24 am

    Pe de altă parte, o femeie din România a dus un costum la curățătorie, în care, fără să știe, erau 10.000 de lei (o sută de milioane vechi) și când și-a dat seama de greșeală era prea târziu. Firma nu i-a returnat banii și cu greu a găsit și costumul. Oameni și… oameni.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 28, 2014 la 10:31 am

      Corect: oameni și oameni, peste tot.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s