Să fii bine oriunde-ai fi, Claudiu!

Publicat pe Actualizat pe

crMărturisesc, nu te-am crezut când mi-ai spus la telefon ce capăt de drum ți-ai plănuit. Mai trecuserăm peste astfel de momente grele și o făcuserăm foarte bine, nu? De ce, de data asta, ai renunțat, frățioare?? De la tine am luat apelativul ăsta către prieteni: „frățioare”. Îi strigam în multe alte feluri pe amicii mei, dar nu așa, ca tine.

Iartă tot ce e de iertat, iartă-i și pe hulpavii care s-au repezit acum cu știri pline de erori prin ziare și pe televiziuni. Lor li se pare că informează populația cu plăcerea asta bolnavă de a face spectacol, circ din sfârșitul cuiva. Nu realizează, din păcate, că toate gesturile urâte, mai devreme sau mai târziu, vor avea rezultate asemenea în viețile lor. Și știi că știu din proprie experiență, Claudiu.

Apoi, iartă-te pe tine, frățioare!… De fapt, cu tine trebuie să începi, deși aveai atât de puține motive să fii supărat pe tine… Cu siguranță, data viitoare va fi mai bine!

De când ne cunoaștem? De vreo 9 ani, nu? În orice prietenie, oamenii se mai și ceartă, măcar din motive mărunte. Noi doi nu ne-am certat niciodată. Ne întâlneam destul de des chiar și după ce nu am mai fost colegi în Pro… Cum să renunți acum din cauzele alea pe care mi le-ai spus în vară??? Nu ziceai tu că, dacă eu nu am făcut-o în urmă cu doi ani jumate și mi-am dat un asemenea restart radical, simți deja că vei atinge și tu aceeași fericire?? Nu spuneai că, după ce ai citit „Supă de pui pentru suflet”, ți-ai schimbat încă și mai mult părerea despre viață? Știu, vorbesc acum ca unul care n-a fost și n-ar fi putut fi niciodată în pielea ta. Doar tu ai fost Claudiu Roman și mare greutate trebuie să fi avut pe suflet dacă asta ți-a părut rezolvarea cea mai potrivită…

Băi, ce om vesel erai, ce mult râdeam împreună și ce planuri mai făceam!… Tu chiar nu știi ce om bun ai fost!!! Ce puține motive reale ai avut să te desconsideri așa. Sunt sigur că acum îți dai seama și că îți pare rău, cu adevărat. Probabil, lângă tine stă Robin Williams și zâmbiți amar de ce ați lăsat în urmă, de ce oameni extraordinari puteați continua să fiți… Mulți aveau mare nevoie de tine în viață, crede-mă! Măcar acum crede-mă!

Când am văzut că nu mai postezi nimic pe facebook și că dăruiești contractele de MC pe care le aveai, m-am gândit că vrei altceva. Poate liniște, deocamdată… Mai că-mi vine să te sun și să verific dacă nu cumva lumea a luat-o razna, dacă știrea e falsă, dacă, poate, ai dispărut pentru câteva zile și-atât…

De câte ori veneam pe la tine, trebuia să te sun, să te întreb: „pe care scară stai, frățioare? Pe prima sau a doua?”

Mai ții minte poza asta, de sus? Îți plăcea mult și m-ai rugat s-o aranjez cât pot în photoshop, fiindcă nu se vedea extraordinar, iar tu o voiai postată pe site-ul tău de entertainer. Îți dai seama câți oameni te apreciau foarte tare dacă te chemau și rechemau să prezinți, să faci animație de succes la evenimentele lor?

Îmi închipui că citești cu ușurință ceea ce scriu acum pe-aici și poate îmi spui cumva că ești ok acolo unde ești, că… există și cale de întoarcere. Sau nu? 😦 Dumnezeu te odihnește în pace, îl rog frumos să facă asta!!!

pentru Claudiu Roman, un Om extraordinar din viața mea și un DJ foarte dedicat la InfoPro, Europa Fm și Radio21.

Anunțuri

30 de gânduri despre „Să fii bine oriunde-ai fi, Claudiu!

    incredibleyoung a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 4:47 pm

    …viata e plina de mister…nu depinde de noi…fericirea altora…tu stii cel mai bine…ce om minunat este…pentru ca el este in continuare…imi pare rau ca treci prin asta…Cand am pierdut oameni apropiati am avut si eu acest „de ce?”…dar cand sunt linistita realizez ca nu are legatura cu mine, si nici macar nu trebuie sa primesc un raspuns la intrebarea asta…De-aia trebuie sa ne buguram de viata si de oamenii de langa noi, nu e o atitudine fatalista.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 5:07 pm

      Da, Tina, așa e. Realizez că totul depindea de el, că alegerea a fost a lui. Știu prin ce a tot trecut în ultimii ani și nu se poate spune nicicum că e vina altora pentru sfârșitul lui, indiferent de ce scrie presa. Însă e imposibil să nu-mi pară rău. Foarte rău! E vorba aceea celebră: „despre morți, numai de bine”. Dar el chiar a fost un Om extraordinar!

        incredibleyoung a spus:
        Septembrie 20, 2014 la 8:00 pm

        Stiu…stiu cum e sa iti para cumplit de rau cand pierzi oameni extraordinari…si in acelasi timp sa stii ca nu ai de ales decat sa accepti…crede-ma, din pacate, stiu prea bine…Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

    geanina a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 4:52 pm

    Trist! Atat de trist!
    M-am gandit la tine cand am aflat vestea asta….nu stiu de ce, dar eram sigura ca sunteti prieteni.
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 5:08 pm

      Da, e trist, ai tendința să-ți spui continuu că n-ai făcut îndeajuns pentru a-l ajuta… Dumnezeu să-l odihnească în pace!

    Ruxandra Ionita a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 4:56 pm

    Tare frumos ai scris despre el…

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 5:10 pm

      Mulțumesc, Ruxandra. Crede-mă, aș fi scris la fel și dacă era acum lângă mine, n-am exagerat cu nimic. Acum, îmi pare rău că n-am făcut-o mai devreme, deși îmi cunoștea părerea. Nu înțeleg cum de el nu ne-a crezut pe atâția care i-am spus ce om minunat e…

        Ruxandra Ionita a spus:
        Septembrie 20, 2014 la 5:13 pm

        Stii prea bine ca atunci cand un om are anumite deziluzii sau exista un ceva care il doare, greu il scoti din ale lui. Oricat de mult i-ai spune ca e minunat, tot va refuza sa creada si va continua sa vada lucrurile negative care sa ii dea imboldul de a continua un anumit gand. E pacat cand se ajunge la astfel de lucruri. In primul rand pentru el, apoi pentru ceilalti.

          drstoica a răspuns:
          Septembrie 20, 2014 la 5:16 pm

          Ce mă întrista cel mai tare e că nu mai voia să fie ajutat. Și ajutorul dat cu forța nu e ajutor, nu e ok s-o faci.

            Ruxandra Ionita a spus:
            Septembrie 20, 2014 la 6:10 pm

            Bineinteles. Poate isi dorea sa se ajute singur..

              drstoica a răspuns:
              Septembrie 20, 2014 la 6:15 pm

              Așa am crezut, am sperat, mi-am dorit și eu. O perioadă chiar s-a ajutat, de-adevăratelea. Important, însă, în astfel de momente (ca în orice tip de suferință sau durere), este să cauți și să vindeci cauza, nu niște simptome, niște efecte. Să ai curajul să mergi la rădăcină și acolo să duci libertate. Altfel, se întâmplă ca în cazul oricărui medicament chimic obișnuit: anulează simptomele, păcălindu-te că te-a vindecat…

                Ruxandra Ionita a spus:
                Septembrie 20, 2014 la 6:30 pm

                Nu toti oamenii au curaj. Multi se lasa prada fricii, care pun usor stapanire pe un suflet. Oamenii vor sa para vindecati in fata celorlalti, dar de fapt numai ei stiu daca s-au vindecat sau nu. Pentru ca ei simt cel mai bine eventualele schimbari care ar fi trebuit sa aiba loc.

    Mala a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 5:54 pm

    Cred ca ai spus aici tot ce nu i-ai spus lui! oricum e greu de spus ceva in astfel de momente!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 6:11 pm

      Uf, Mala, i-am spus și lui cam tot ce i-am scris aici… Deși îmi spunea că mă crede, uite că nu a făcut-o.

        Mala a spus:
        Septembrie 20, 2014 la 6:35 pm

        A fost alegerea lui, Doc!

    Romana a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 6:18 pm

    Oh, ce tristete iremediabila.
    Imi pare rau ca ti-ai pierdut un prieten.

    Restul…sunt vorbe.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 6:42 pm

      Mulțumesc, așa e…

    adelinailiescu a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 7:10 pm

    Ce aiurea se vede (si se comenteaza) din afara! Multi zic: ia uite, altul care avea de toate si s-a plictisit de prea mult bine. Altii zic: cum,ma, ca parea un extrovertit, un om vesel, ce l-a apucat brusc? … De multe ori sub un blindaj de tanc sta o inima de portelan fragil, e de ajuns o fisura mica, pe care ceilalti nu o vad si totul se transforma in cioburi pe dinauntru si nimeni nu aude cum zornaie cioburile ci doar cum duduie senilele…
    Odihneasca-se in pace, caci probabil de pace a avut nevoie! Si condoleante tie fiindca din cerul tau de prieteni a mai cazut o stea.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 9:07 pm

      Frumos și tare înțelept spus, Adelina. De aceea ar fi bine să empatizăm mai mult cu oamenii, în general, chiar dacă, mai degrabă, ne vine să râdem de ei sau să-i luăm la rost, uneori.
      La ultimul rând mi-au dat lacrimile, recunosc.

    Corina a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 9:11 pm

    Cu boala sufletului sa nu te pui, sa nu judeci, ca nu toti o inteleg, care e mai grea de suportat si ca cancerul. Numai daca ai oameni potriviti, cu care te asemeni si intervin la momentul potrivit pentru a te regasi, iti poate salva viata. Mi-as dori sa-l invie Dumnezeu, pentru a trezi oamenii din drumul care se indreapta in acest veac, din viziunea intunecata pentru a se lumina la adevar prin credinta, pentru o viata mai simpla, mai decenta, mai linistita si mai impacata. Dar oamenii tot nu vor intelege si vor fi si mai bulversati.
    Oamenii buni, veseli, plini de viata, nu pot de fiecare data sa tina pasul cu aceasta viata haotica, nebuna, aglomerata. Noi oamenii suntem tratamentul acestei boli sufletesti, un cuvant, un gest, care sa inlocuiasca cat 1000 de lucruri, dar la momentul potrivit.
    Astazi, trebuie sa joci teatru in care nu te regasesti, dar trebuie sa tii pasul cu aceasta viata, care sa dai bine si sa nu ratezi, iar sufletul la un moment dat clacheaza si nu mai poate face fata acestor provocari.
    Implinirea sufletului reprezinta fericirea, care defapt este rostul vietii.
    Am simtit ca din adancul sufletului v-ati exprimat si simplu, Oana Vlad si Doina Ene. Defapt, asa trebui sa fie viata, simpla si cu adevar, pentru a fi impliniti sufleteste, care reprezinta fericirea si rostul vietii.
    Ma voi ruga pentru acest sufletel sa-l ierte Dumnezeu si sa-i fie mai bine decat aici pe pamant.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 9:19 pm

      Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească frumos măcar acum, acolo unde e.

    Diana a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 10:45 pm

    Eu nu auzisem de el până ieri și îmi pare rău pentru asta. Nu am stat să ascult prea mult la tv, că nu mă pasionează și oricum la știri e totul exagerat și răsturnat pe toate părțile. Dar am simțit nevoia să îi caut Facebookul, să văd pozele, să caut un semn de tristețe, orice.
    Nu am văzut, am văzut un om zâmbitor, un bărbat frumos, liniștit,care scria comentarii gândite și m-am întrebat cum de putem să luptăm așa tare cu noi în interior fără să se vadă undeva unde toți ne urmăresc. Să părem fericiți.
    M-a luat o senzație de regret că a ales să nu mai fie când putea fi mai bun și a fi mai bun e o hotărâre care îți schimbă viața, viziunea, tot.
    Nu îmi permit să gândesc mai mult pentru că singurul moment din viața mea când mi-a trecut ideea de a nu mai fi prin minte s-a dus demult și nu mai văd lucrurile așa. Dar sunt capabilă să înțeleg că oamenii au limite de suportare diferite.
    Îmi pare rău de mama și de bunica lui, foarte rău.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 20, 2014 la 11:02 pm

      Știi ce-i culmea, Diana? Că el chiar era un om BUN! Mult mai bun decât o arată gestul lui, poate. Niște probleme interioare, însă, l-au măcinat atât de tare cum din afară nu se vede decât atunci când comite un astfel de gest disperat. E un strigăt, dar unul care vine prea târziu.
      E vorba aceea: știu că Dumnezeu nu-mi dă niciodată mai mult decât pot duce, dar, uneori, aș vrea să nu aibă atâta încredere în mine…

    slowaholic a spus:
    Septembrie 20, 2014 la 11:05 pm

    Of! 😦

    racoltapetru6 a spus:
    Septembrie 21, 2014 la 10:14 am

    Nu pot judeca un asemenea gest, urmat de o astfel de tragedie, pentru că nu am căderea. Mă gândesc doar că atunci când ajungi la înâlțimi, poate fi fatal să intri în vrie și să nu mai ai puterea să te redresezi. Sper ca Dumnezeu să-l ierte!

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 21, 2014 la 10:57 am

      Da, Petru…

    […] pe facebook câți oameni spun sincer că l-au iubit pe Claudiu Roman? Dar, din păcate, am tras prea rar de el să-l scoatem din craterul interior. Ni s-a părut că nu […]

    cleo a spus:
    Septembrie 22, 2014 la 7:37 pm

    Ei, mai doctore, spune-mi si mie cati oameni rai decid sa isi ia viata.
    Oamenii buni au filtre mai dese. Si toata mizeria lumii creaza asa un blocaj, incat te trimite departe de toti si toate. Si nu iti iei viata pentru ca te-ai suparat prea tare, ci pentru ca nu mai poti.
    Obosesti!
    Si asa un efort extraordinar iti trebuie ca sa te itesti din haznaua vietii, incat…unii se dau batuti.
    Pentru prima oara, anul acesta, am avut si eu demonii mei. Abia din August am inceput redresarea. Insa, odata ce ai decis sa revii, revenirea e spectaculoasa.
    Plus ca s-ar putea sa mai incurcam bataliile cu razboaiele….
    Dumnezeu sa-l ierte!
    Prietenul tau a decis cum a stiut el mai bine.

    P.S. Niciodata nu ai sa poti ajuta o persoana care nu vrea sa fie ajutata. Cel mai bine e sa incerci sa o faci sa inteleaga ca are nevoie si poate primi ajutor. Fiecare are reteta personalizata pt boala.

      drstoica a răspuns:
      Septembrie 22, 2014 la 8:31 pm

      Da, fiecare e singurul său ajutor real. Ceilalți suntem anexele celor care vor să-și rezolve problemele.
      Bineînțeles că așa cum scrii tu gândește cel care trece prin stări asemănătoare cu a lui. Cunosc starea. Și eu obosisem. Dar… mizeria lumii, ca și frumusețea ei e doar o iluzie, o percepție personală, nu o realitate obiectivă. Contează doar ce alegem noi să vedem și să trăim. Eu aleg jumătatea plină a paharului, oricât de observabilă pare și jumătatea goală. Pentru că aia goală nu mă ajută deloc. Cea plină îmi potolește setea.
      Nu vreau să mai intru în detalii de fizică ori biochimie, nu-s nici eu vreun specialist, dar nici măcar simțurile clasice nu ne „spun” adevărul. Credem că vedem ceva cu ochii noștri, însă NIMENI altcineva nu mai vede fix la fel ca noi. Caut să aflu, să descopăr, să învăț lucruri, dar sunt conștient că totul depinde doar de mine, de puterea mea de dresare a subconștientului, sunt conștient că aș putea fi ultrafericit chiar dacă n-aș avea decât 4 clase. Restul e doar mască socială, e părerea altora despre mine, părere de care ar trebui să încetez să mai depind atât de tare dacă vreau să-mi fie, să mă simt cu adevărat bine.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s