Libertatea de a-ți aminti, de a fi, de a deveni

Publicat pe Actualizat pe

ziarSunt încă mulți, mult prea mulți români care deplâng dispariția comunismului, frânând nașterea unei mentalități menite să schimbe în bine fața societății contemporane. Români ajunși la o anumită vârstă, care confundă trecutul cu nostalgia propriei tinereți, care, suferind din cauza diverselor lipsuri prezente, își amintesc trecutul mai frumos decât a fost în realitate. Cu niște copii și nepoți care învață de la nostalgici cât de minunat era pe vremea aia…

Cătălin Tolontan, probabil cel mai bun jurnalist de presă scrisă din România, publică astăzi ceva dincolo de momentul Halep-Roland Garros. E un text despre noi toți, despre libertatea de a ne bucura, de a ne încuraja unii pe alții, de a trăi așa cum ne place și nu așa cum ni se impune. Despre Virginia Ruzici, campioana de acum 36 de ani.

„Finala de la Roland Garros a avut loc duminică. Era 11 iunie 1978 și Virginia Ruzici cîștiga turneul, o performanță fabuloasă, prima pentru România, un miracol care a rămas în picioare pînă azi, ca vîrful unei biserici înghițite de apele nămoloase ce aveau să vină. Un record care vestea penuria, un monument demn care a fost tratat ca un fapt divers. Cei care regretă comunismul au șansa să privească nițel cele două pagini înnegrite de cicatricele tiparului în litere înalte de plumb!

A doua zi după finala victorioasă, Sportul, singurul ziar de sport din România, publica doar un articol-diminutiv pe prima pagină. Un mic chenar despre marea reușită a româncei Virginia Ruzici! Cronica victoriei de la Paris era înghesuită în colțul din dreapta sus al coperții. O împingea cu șoldul chiar subiectul principal al ziarului, dedicat Marii Adunări Naționale din Capitală, ținută cu prilejul aniversării “naționalizării mijloacelor de producție”. De fapt, un elogiu adus lui Nicolae Ceaușescu.

Articolul despre victoria Virginiei Ruzici avea o continuare firavă în interior, pe o jumătate de coloană. Și atît! Nimic mai mult, nici un cuvînt, nici un interviu, nici o reacție, nici o opinie. Oricît de bun erai, nu aveai voie să fii chiar atît de bun! Și, atenție, paginile acestea au fost tipărite cînd încă țara se găsea în epoca de dezgheț a socialismului românesc! Era pe final, dar încă se putea trăi în România. Mai tîrziu, pe măsură ce nebunia regimului avea să atingă cote de dezastru național, s-a ajuns ca victoria de la Sevilla a Stelei, din 1986, să primească doar o trimitere în baza paginii întîi, strivită de o altă odă pentru șeful PCR.

Nu e vorba că judecăm pe cineva. Nimeni n-are acest drept și, acum că se crapă de ziuă la Paris, oricum alta e atmosfera în ziua marei finale.

Din fericire, România de azi începe sa fie tara generatiei Simonei Halep, fata care a început tenisul tragînd, pe strazile Constantei, un fileu înnadit din cordonul capotului mamei sale. De o parte a cordonului sta trecutul comod si desirat, de partea cealalta, suveran si riscant, viitorul.

Eu, unul, cred FOARTE TARE în generația tânără, în felul altfel de a fi al celor despre care, din păcate, încă mai auzi spunându-se, ca-ntotdeauna: „Tineretul din ziua de azi…”. Tineretul din ziua de azi gândește, simte și acționează altfel. Vorbim peste 20 de ani.

Mi-am permis să citez cam mult, dar mi-a foarte plăcut editorialul acestui Jurnalist. E doar părerea lui, pe care eu o împărtășesc, atât. Întregul articol al lui Tolontan poate fi citit aici și chiar merită! Fotografia îi aparține tot lui Tolo. Mulțumesc.

Simona Halep: „Va fi un eveniment important pentru pentru mine. Abia aştept să ajung în ţară, să mă întâlnesc cu apropiaţii mei, cu cei care au rămas acasă. Este un sentiment deosebit, chiar nu prea am cuvinte să-mi descriu starea; sper să mă pot linişti, să redevin fata aceea normală, care am fost şi până acum. Nu vreau să schimb nimic la mine, nu vreau să schimb nimic la stilul meu de viaţă, vreau să-mi păstrez starea pozitivă pe care o am tot timpul, să fiu relaxată”. Așa să faci! Starea asta te-a adus unde ești.

Anunțuri

9 gânduri despre „Libertatea de a-ți aminti, de a fi, de a deveni

    Mirela a spus:
    Iunie 7, 2014 la 2:16 pm

    Ai dreptate, iar. Sa fii nostalgic dupa comunism e masochism pur, pentru cine a prins cat de cat vremurile (mai ales ultimii ani, aia crunti ) sau sa fii inconstient, daca te-ai nascut dupa si nu vrei sa crezi cat de stupid si nedrept era totul. Si foarte periculos, din toate punctele de vedere. Asta a fost comunismul, pe scurt, iar paginile alese de tine descriu o parte din viata aberanta de atunci.

      Mirela a spus:
      Iunie 7, 2014 la 2:20 pm

      De remarcat ca pana si in ziarul „Sportul” cea mai importanta stire a zilei era legata de nu stiu ce mare adunare populara, dedicata „conducatorului iubit” … cui altcuiva ? Si abia era 1978, ca ce a fost dupa, Dumnezeu sa ne fereasca sa mai avem vreodata. Noi sau altii.

        drstoica a răspuns:
        Iunie 7, 2014 la 3:04 pm

        Foarte adevărat, Mirela! Să ne ferească oricine de alte vremuri ca alea. Au însemnat o închisoare din toate punctele de vedere. Dacă astăzi ne e cum ne e, se datorează acelor zeci de ani cu care ne-am pedepsit. Cred eu că totul va arăta foarte altfel abia când vor rămâne doar aceia care s-au născut după ’89, din păcate…

          Mirela a spus:
          Iunie 7, 2014 la 7:01 pm

          Ei, nu chiar…. hai sa zicem ca e destul sa dispara aia nascuti pana prin 1950, eu cam asa ii vad prin preajma mea. Sigur ca nu e o delimitare clara, dar asa, cu bataie lunga 😀 …

          PS Simona e o minunata in continuare, da ? Am stabilit, si ne vedem in continuare de succese, ale ei adica Si de ale noastre, dar ale ei sunt mai altfel 🙂

            drstoica a răspuns:
            Iunie 7, 2014 la 7:18 pm

            Ale ei par mai altfel pentru că noi nu le avem pe ale noastre. Vezi? Ea știe ce înseamnă să construiești fără să te raportezi la ceilalți. Nu o interesează cât de rău e X, cât de prost e Y. Știe că ea e ea și singura responsabilă pentru propriul succes ori eșec, nu dă vina pe nimeni. Noi… 🙂 De-aia ziceam treaba cu născuții după ’89. Și nu o retrag, deși îmi pare rău că e așa.

              Mirela a spus:
              Iunie 7, 2014 la 7:24 pm

              Eu stiu nascuti dupa 89 de care mi-e mila de cat de dezorientati si inadaptati (ca sa nu spun incapabili) sunt. Nu e batut in cuie, gasesti ok si colo, si dincolo. Sunt avantaje si dezavantaje in ambele ipostaze, e mult de spus aici. Sunt multe criterii adica.

                drstoica a răspuns:
                Iunie 7, 2014 la 7:52 pm

                Eu n-am spus ceva rău despre cei născuți (ca și mine) înainte de ’89, ci faptul că oamenii născuți după perioada comunistă mi se pare mie că sunt, în marte parte, mai plini de curaj, își asumă mai multe riscuri, se tem mai puțin, adună mai puțină furie în ei înșiși… Statistica sociologică arată și ea același lucru. Cu alte cuvinte, tinerii de acum se simt mai puțin blocați, sunt mai puțin convinși că „România e o țară de căcat”. Din generațiile noastre anterioare, inclusiv oamenii culți, citiți, educați au părerea asta, nu exprimându-se neapărat așa, dar crezând simplu că „aici nu se poate face nimic, fiindcă avem doar hoție și corupție”. Mulți dintre noi acceptă mai greu să se schimbe; sunt de acord cu schimbarea, dar întotdeauna în cazul celorlalți.

    Cristi a spus:
    Iulie 24, 2014 la 10:58 am

    Care nostalgie a propriei tinereti? Eu acum sunt tanar, atunci eram copil. Si n-as vrea sa fiu din nou copil, dar mi-e dor de o Romanie demna si suverana cum era atunci.

      drstoica a răspuns:
      Iulie 24, 2014 la 11:34 am

      Ce înseamnă, Cristi, „o Românie demnă și suverană”, din punctul tău de vedere? Să înțeleg că ai vrea să trăiești cu 50 de grame de unt pe lună? Cu 2 kg de banane pe an? Cu 2 ore de tv insipid pe seară? Cu o libertate inexistentă în exprimare? Cu interdicția de a ieși din țară, spre Vest?
      Dacă vrei, crede-mă, poți s-o faci și astăzi. Dar nu vrei, sunt sigur de asta. 🙂 Vrei doar tot ceea ce ai astăzi, dar după regulile tale. Fiindcă așa ne-a învățat o societate bolnavă: că toți ceilalți trebuie să trăiască după regulile mele, după cum cred eu că e bine.

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s