Mulțam fain, doctore!

Publicat pe Actualizat pe

motivationalDoctorul Badiu (e doctor pe bune, nu ca mine – în radio 🙂 ) mi-e unul dintre cei mai buni prieteni. Un tip extraordinar! Cel mai pozitiv om pe care l-am cunoscut vreodată în mod personal! Nu l-am auzit nicicând vorbind pe cineva de rău. Glumește foarte mult, e plin de bancuri și de întâmplări haioase adevărate. Face minuni cu viața lui, cu viața animalelor și cu viața celor din jur. Lumea îi este frumoasă pentru că el însuși alege să o vadă astfel. Nu forțat; natural. M-am întrebat mereu cum poate fi în permanență pozitiv, iubitor, înțelept, altruist… Nu mi-a zis niciodată: „fă așa, că așa e bine!”. Când apreciam ceva la el, îmi spunea simplu: „Și tu poți. Încearcă să vezi dacă ți se potrivește”. A trebuit să treacă mult timp până ce am hotărât să încerc. Sunt un optimist incurabil dintotdeauna; am avut mereu visuri în care am crezut și ele s-au împlinit. Dar, în cotidianul meu obișnuit, m-am și împiedicat de gânduri grele, de emoții copleșitoare, de sentimente neplăcute, de rătăciri nedorite. Mi se părea imposibil să trec ușor peste anumite lucruri. Aveam impresia că e nevoie să fii Superman sau măcar doctorul Badiu. 🙂 Între timp, cineva de niciunde m-a împins mai mult de la spate decât de obicei și am descoperit că pot crede numai în miracole. Că pot face ca doar ele să-mi umple zilele, chiar dacă mulți le cataloghează drept simple întâmplări. Einstein spunea despre coincidențe că „sunt felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Fiindcă există minuni atâta vreme cât crezi în ele. Altfel, se numesc întâmplări, coincidențe.

Multe nu înțelegeam eu până cu ceva vreme în urmă. Eram fericit, dar nu extraordinar. Eram liniștit, dar nu pe deplin. Eram împlinit, dar tot îmi lipsea câte ceva. Realitatea există, nu se ascunde sub preș. Nu o negăm, așa cum mă întreba cineva odată dacă ar fi bine să facem. Ea doar trebuie înfruntată, acceptată și transformată. La început, părea un efort uriaș. Pe parcurs, viața a curs tot mai lin și tot mai roz zi de zi. Am reușit să înțeleg că singurul care există cu adevărat e momentul prezent. Trecutul rămâne învățător, viitorul e intangibil. Iar eu vreau să fiu fericit ACUM! De ce să mă raportez continuu la trecut, de ce să aștept ziua de mâine? Fac totul să-mi fie bine acum. Fiindcă doar acum există! În permanență e acum. Pentru toate religiile, ACUM e unicul moment care contează, indiferent dacă mai există o viață de apoi sau cine știe câte vieți ulterioare, ca asta.

DSC_0048amÎi mulțumesc doctorului Badiu. Inclusiv pentru că de la el l-am luat pe Tiesto (cel din poza alăturată). 🙂 Și pentru că seamănă izbitor cu omul din pilda pe care eu o citesc de câte ori îmi cade sub ochi. De ce o tot citesc? Ca să-mi reîntăresc convingerile susținătoare și să le dezinstalez pe-alea limitative și mai ales așa zisele „așteptări catastrofale” care ne umplu mințile în fiecare zi. Învăț să nu mă mai vait. E o trăsătură prea apăsată a poporului ăstuia. Îi ia atât de mult timp să se vaite de tot ce nu e bun în viața sa, în țara, în lumea asta, încât nu mai are timp să fie fericit. Iar fericirea trebuie în primul rând acceptată, nu căutată cu înverșunare, cu lacrimi în ochi, cu resentimente, și nici așteptată cu resemnare.

Doi tineri ucenici, văzându-și maestrul mereu fericit și mulțumit, l-au întrebat într-o zi cum face de rămâne permanent în stare de bine:

– Când mă odihnesc, eu mă odihnesc. Când mă ridic, atunci mă ridic. Când mă plimb, doar mă plimb. Când mănânc, atunci eu mănânc, fu răspunsul.

Confuzi și ușor contrariați, ucenicii îl întrebară din nou:

– Te rugăm, nu-ți bate joc de noi. Ce spui tu facem cu toții. Când mâncăm, mâncăm, când ne odihnim, ne odihnim. Când ne plimbăm, asta facem: ne plimbăm. Dar în pofida acestor fapte, tot nu găsim fericirea. Deci, unde e secretul?

Fără să schimbe tonul vocii, maestrul repetă blând ce le spusese înainte. Tinerii mai întrebară o dată acelasi lucru. Și tot liniștit, maestrul zise:

– Desigur, și voi dormiți, vă plimbați și mâncați. Dar, în timp ce vă odihniți, gândul vostrul vă poartă deja la momentul trezirii, la ce-o să faceți după. După ce v-ați ridicat din pat, vă gândiți deja la ce aveți de facut astăzi, la câte griji, la ce nevoi… Iar, în timp ce alergați spre țelurile voastre, mintea vă zboară spre ceea ce veți mânca. În acest fel, gândurile voastre sunt mereu în altă parte decât în locul în care tocmai vă aflați, nicidecum în momentul prezent. Uitați să apreciați la justa valoare ceea ce vi se întâmplă chiar acum. Ca atare, viața voastră se desfășoară permanent în trecut și în viitor. Încercați să trăiți momentul prezent. Doar acordând o șansă acestei clipe, veți descoperi liniștea fericirii și a mulțumirii de sine.

Ai văzut și tu ce stare de bine îți dă clipa în care constați că o mâncare e absolut savuroasă, că un peisaj te fură cu totul, că un bebeluș îți zâmbește și parcă încerci să prelungești zâmbetul acela, că o melodie sună dumnezeiește… Îți vine instinctiv să lauzi, să admiri, să apreciezi pe cineva sau ceva care se face „vinovat” de frumusețea a ceea ce vezi, ce auzi, ce simți. Simți că trăiești acum, uiți de griji și lași mintea subconștientă să lucreze pentru tine și pentru viața ta, după principiul „toate la timpul lor”.

life

13 gânduri despre „Mulțam fain, doctore!

    erys a spus:
    august 28, 2013 la 8:01 pm

    dau din cap a aprobare la fiecare cuvintel citit, in timp ce o melodie chiar suna dumnezeieste, insa trebuie sa intrerup momentul, pentru ca asta e. nu pot trai toate momentele asa cum as vrea si cum ar trebui…:)

    drstoica a răspuns:
    august 28, 2013 la 8:19 pm

    Dar când le trăiești, le trăiești intens, da? 🙂

    erys a spus:
    august 28, 2013 la 9:00 pm

    e mai mult „gustat pe indelete” decat trait intens. paradoxul „abandon si autocontrol” nu functioneaza mereu, la fel ca si surprizele pozitive contrare mersului obisnuintelor…
    e bine, viata e frumoasa! 🙂

    drstoica a răspuns:
    august 28, 2013 la 9:07 pm

    Dacă viața e frumoasă, restul e tăcere. 🙂

    monica a spus:
    august 29, 2013 la 7:24 am

    ah, Tiesto e mortal! 😀 avem si noi vreo doi, la fel de simpatici.
    bai Doctre…toate bune pana am dat de cuvantul „religii” dar te iert ca esti om bun (stiu ca vrei comentariu dar nu am puterea mentala sa iti explic nimic, dar iti spun prieteneste, nu „religion” but „faith”) 😀 …oricum, pe tema asta iti recomand un documentar „Wake Up” 2010…care incepe usor suspicios cu un tip care zice ca el vede ingeri, stafii, etc 🙂 si idea e ca el vrea doar putina dovada ca nu e ciudat; se deruleaza pe 3 ani si omu ajunge pana la urma sa se autocunoasca si sa se accepte, sa isi dea seama de care e sensul vietii lui (care-i mare lucru dupe cum banuiesc ca banuiesti);
    asa, hmm…coincidente…chiar am vorbit azi cu mama (nu ca nu as vorbi aproape in fiecare zi), vroiam sa ii zic ca AZI sunt bine, ca ieri am fost un pic deprimata (pe motive cam intemeiate)…si ea ii dadea ininte cu motivationalele…am rugat-o frumos sa taca…ca ea e cea care mi-a citit Ion Creanga de cand eram in fase…rememeber povestea cu „Zdrobu de sare”? da suntem o natie de vaicareliti si anxiosi…si e mare minune cand gasim oameni ca Dr B…dar incet, incet…ne luminam si noi! ne detoxifiem de griji si invatam sa tragem aer curat in piept si sa ne bucuram de ACUM!
    cheers!

    Ruxandra a spus:
    august 29, 2013 la 8:23 am

    frumos ce ai scris si interesanta pilda. eu foarte greu reusesc sa ma axez pe momentul ACUM, fara sa ma gandesc mai departe. Nu stiu de ce.

    slowaholic a spus:
    august 29, 2013 la 9:52 am

    Ce mult îmi place să urmăresc chestia asta. Cum înfloresc oamenii când încep să se trezească. 😀 Enjoy the ride, moment by moment! 😉

    drstoica a răspuns:
    august 29, 2013 la 11:50 am

    @monica: Da, Tiesto e absolut imperial! 🙂 Am mai cunoscut unul extrem de simpatic la Hațeg, săptămâna trecută. Un hoț de mâncare cum rar am văzut! 🙂 L-am felicitat și m-am abținut să-l iau acasă.
    Monica, știi cum e: fiecare are propria noțiune despre realitate. Așa și cu religiile. 🙂 Religia nu este = biserică. Biserica e o instituție, religia e ceva mai mult de-atât. Ai dreptate, credința (încrederea) e cea care contează în primă și ultimă instanță, dar religia e un fel de școală a vieții la care ne înscriem prin naștere. Abia mai târziu putem alege altă școală dacă ne dorim așa ceva. 🙂 E foaaarte mult de vorbit pe tema asta. După cum observi, eu mă străduiesc să învăț că părerea mea e a mea și numai a mea. Că realitatea mea e a mea și numai a mea. Că ceea ce e bine pentru mine s-ar putea să fie bine numai pentru mine. Cam asta e religia în esența ei. Nu mă interesează cum o explică nu știu ce mari sau mici dogmatici, ci cum simt eu totul în fiecare zi. De aceea logica nu va bate niciodată intuiția în corectitudinea hotărârilor pe care le luăm, indiferent de situație. Doar că, din păcate, nu avem puterea, răbdarea, încrederea că intuiția funcționează nonstop, fără somn. 🙂
    Am amintit de religii fiindcă toate au un numitor comun, au un același adevăr absolut. Pe care, e drept, omul îl tot denaturează, adăugându-i fel și fel de credințe propii cu rang de lege, pe care vrea să le impună și celorlalți.

    drstoica a răspuns:
    august 29, 2013 la 11:59 am

    @Ruxandra: Dacă era ușor, lumea toată era mult mai bună, mai înțeleaptă, mai îngăduitoare… 🙂 Probabil că asta e, de fapt, marea încercare a vieții: să ne putem concentra în mod conștient, cât mai mult, pe momentul prezent. Indiferent că omul e spiritual sau ateu, citit sau netrecut prin școală, poate începe să învețe conștient cum e să trăiască ACUM. Nu cred că e cineva care reușește pe deplin. Dar azi un pic, mâine un pic, te surprinzi la anul că… „ia uite ce ușor îmi vine acum să nu mă mai enervez din cauza întâmplării de ieri, să nu mai fac presupuneri inutile vizavi de ce mă așteaptă mâine, să savurez fiecare lucru frumos care mi se întâmplă ACUM”. Însăși liniștea e un lucru frumos. Faptul că scriu acum aici îl consider a fi ceva frumos, pentru mine. Mă bucur de comunicare, mă bucur de liniștea mea, mă bucur de voi în modul cel mai sincer. ACUM.
    Și pentru a reuși să te concentrezi mai ușor pe momentul prezent, e mare nevoie să nu te superi pe tine când nu reușești. Doar îți readuci atenția „aici și acum”.

    drstoica a răspuns:
    august 29, 2013 la 12:01 pm

    @slowaholic: Și mie îmi place foarte tare! Om fi frați? 🙂 Urmărind așa ceva în jurul tău, te ajuți pe tine, îți reîntărești ție genul ăsta de evoluție, faci din bucurie un obicei. Mulțumesc asemenea! 🙂

    monica a spus:
    august 29, 2013 la 1:38 pm

    da Cataline, daca pui problema asa …gandesc asemanator 😉 . eu tot despre felul cum percem eu lucrurile am comentat. am devenit usor sensibila la cuvinte…daca ai traii si tu unde traiesc eu ai intelege de ce sunt asa sensibila la cuvantul „religie”…cat rau face religia aici(si nu numai, si in multe alte locuri)…e vorba doar de semantica…noi (si acum voi) avem(aveti) mare noroc cu religia in Romania…unde e ceva natural si as spune chiar harmless…ah, sa vezi ce ravagii face prin alte parti.
    da hai sa nu ne intristam acum 😀 asta e viata!

    monica a spus:
    august 29, 2013 la 1:40 pm

    @showaholic: ce frumos ai spus 😀

    drstoica a răspuns:
    august 29, 2013 la 1:55 pm

    @monica: Am și eu aceeași obsesie pentru partea lingvistică a exprimării noastre. 🙂 Ea te poate determina deseori să iei hotărâri independent de alți factori ai problemei. Dar, după tot ce-am citit, văzut, simțit, înțeles, acceptat, ăsta sens îi dau eu religiei. Nu vreau să mă gândesc la ea ca la un instrument de nu știu ce fiindcă în așa ceva au transformat oamenii biserica, instituția în sine. Religia rămâne totuși mai presus de oameni, e cumva ca un manual de utilizare a ceea ce aflăm și nu prea înțelegem. 🙂
    Cum să ne întristăm?! Sunt pe-aici să ne bucurăm de noi înșine. 🙂

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s