catalin tolontan

Când ești sigur pe ce vezi, mai întreabă-te o dată!

Publicat pe

meci-boxNu e vorba despre box. E vorba despre percepție, despre influențare (cu sau fără integritate), despre convingerile formate. De multe ori, simțurile ne înșală, pur și simplu. Pentru că sunt incomplete, imperfecte și deloc atotputernice. Pe retină există așa numita pată oarbă (nu are legătură cu problemele de vedere), auzul selectează în funcție de frecvențe, partea kinestezică (tactilă) nu e întotdeauna activată.

Preluăm informații. Multe, puține, complete, corecte, incorecte, potrivite, nepotrivite… Informații verificate sau nu. Susținute de dovezi palpabile, măsurabile sau nu. Conștiința le filtrează – evaluare și interpretare – și pune etichete, dă verdicte, trage concluzii. Citește în continuare »

Supraantrenament, supraom, supradurere

Publicat pe

Cândva, sportul era un extraordinar mijloc de păstrare a sănătății, de recreere și divertisment. Între timp, el a fost dus la un alt nivel: de cyborgi. Tot felul de stimulente medicale, efort extrem, inuman, obsesie pentru perfomanță. O industrie. Iar oamenii se automutilează crezând că fac sport. În timp ce spectatorii aplaudă. Cine câștigă din asta?

Sportul are nevoie să rămână ceva ce faci în timpul liber, fără medicamente, cu plăcere și indiferent de ce spun ceilalți. Asta înseamnă încredere în tine. Ce sare la extreme ilustrează exact contrariul. Și te mai și minți că astfel îți crești încrederea în tine…

Ai grijă de viața ta, de liniștea ta, de starea ta de bine!

exagerarile

Libertatea de a-ți aminti, de a fi, de a deveni

Publicat pe Actualizat pe

ziarSunt încă mulți, mult prea mulți români care deplâng dispariția comunismului, frânând nașterea unei mentalități menite să schimbe în bine fața societății contemporane. Români ajunși la o anumită vârstă, care confundă trecutul cu nostalgia propriei tinereți, care, suferind din cauza diverselor lipsuri prezente, își amintesc trecutul mai frumos decât a fost în realitate. Cu niște copii și nepoți care învață de la nostalgici cât de minunat era pe vremea aia…

Cătălin Tolontan, probabil cel mai bun jurnalist de presă scrisă din România, publică astăzi ceva dincolo de momentul Halep-Roland Garros. E un text despre noi toți, despre libertatea de a ne bucura, de a ne încuraja unii pe alții, de a trăi așa cum ne place și nu așa cum ni se impune. Despre Virginia Ruzici, campioana de acum 36 de ani.

„Finala de la Roland Garros a avut loc duminică. Era 11 iunie 1978 și Virginia Ruzici cîștiga turneul, o performanță fabuloasă, prima pentru România, un miracol care a rămas în picioare pînă azi, ca vîrful unei biserici înghițite de apele nămoloase ce aveau să vină. Un record care vestea penuria, un monument demn care a fost tratat ca un fapt divers. Cei care regretă comunismul au șansa să privească nițel cele două pagini înnegrite de cicatricele tiparului în litere înalte de plumb! Citește în continuare »

„Te iubesc” – cuvinte cu prea mult sirop în ele?

Publicat pe Actualizat pe

chesterwDin punctul meu de vedere, Cătălin Tolontan (red-șef al Gazetei Sporturilor) e cel mai bun ziarist din România. Nu de azi, nu de ieri. Și nu vorbesc aici despre sport. Ci despre materialul uman-intelectual-profesional. Omul ăsta scrie pentru minte și suflet deopotrivă. De fiecare dată, editorialele sale ar putea apărea în aproape orice tip de publicație. Chiar și în de-alea de psihologie ori de coaching.

Iată două vorbe scrise astăzi de Tolontan pe gsp.ro :

Acum două zile, antrenorul sud-african de rugby Chester Williams, campion mondial cu selecționata țării sale, a decis să plece, după ce a devenit, de două ori consecutiv, campion în România cu RCM Timișoara. Printre știrile yahoo, am găsit scrisoarea pe care antrenorul a lăsat-o în vestiar, cîte una fiecărui rugbyst al său.

“Stimate jucător, Citește în continuare »