Vise, visuri și visare lucidă (2)

De visare lucidă au parte destui oameni în mod involuntar. E starea aceea de somn în care visezi ceva și, brusc, îți dai seama că e un vis, că ești într-un vis, dar nu te trezești și continui să visezi. E ceva ce se poate produce spontan sau, dimpotrivă, poate fi indus, poate fi exersat până ce anumite persoane intră relativ ușor în starea de visare lucidă. La ce folosește? La proiectarea viitorului dorit. Pare vrăjeală? Nu, nu este. Dacă doar mi-ar fi povestit altcineva, poate m-aș fi îndoit. 🙂 Când n-o poți controla, ci totul se desfășoară independent de voința ta, se numește imagistică hipnagogică sau hipnopompică, în funcție de momentul în care se produce: la primul somn de tip REM (atunci când adormi) sau la ultimul (înainte de a te trezi). Un ciclu complet de somn are aproximativ 90 de minute și, în tot acest timp, creierul trece prin 3 spectre diferite de frecvență: alpha – 7-13 Hertzi, theta – 4-7 Hertzi, delta – 0-4 Hertzi. Bine, la 0,5 deja înseamnă moarte clinică, nu ajunge nimeni să aibă creierul atât de relaxat. 🙂 De regulă, doar cei mai inițiați dintre călugării tibetani și dintre shamanii sud-americani reușesc să coboare atât de mult fără să plece de tot „dincolo”. 🙂

La un moment dat, un britanic, pe nume Ian Wilson, a experimentat, întâi involuntar, apoi autoinduse, visele lucide. Reprezintă, dacă vrei, disocierea și dubla disociere pe care o putem obține inclusiv în starea de veghe și care ajută enorm la recadrarea unui eveniment care ne supără, care creează conflict, pe care vrem să-l rezolvăm într-un mod fericit pentru toată lumea. Este fantastic să exersezi detașarea, făcând mental (și chiar fizic dacă dorești) un pas în spate pentru a te uita la tine cum vorbești cu X. Se produce detașarea de emoția prezentă la tine când vorbești cu X. Dacă nu pare de ajuns pentru a obține calmul și capacitatea de a vedea situația în multe moduri diferite, mai faci încă un pas în spate (dubla disociere) și privești la tine cum privești la tine în timp ce vorbești cu X. Adică, devii observatorul observatorului tău. Iar atunci se instalează detașarea de situație, totul e ca și cum nu te-ai privi pe tine, ci pe niște străini pe care vrei să-i ajuți cu o vorbă înțeleaptă. Ai văzut ce simplu e să dai sfaturi bune altora și ce greu e să ți le dai ție și să le și accepți? 🙂

Ian Wilson spune că primul observator, în timpul unui vis, este conștient de viitorul său imediat, ca persoană fizică. Așa explică el visele precognitive. Și, în anumite circumstanțe, ne putem aminti aceste elemente precognitive, ne putem cunoaște dinainte anumite chestii din viitor. Dar e mult mai simplu, ai văzut, să ne recunoaștem un eveniment viitor visat abia atunci când începem să-l trăim în viața de veghe, materială. Arthur Funkhouser, un psihanalist elvețian, de origine americană, i-a zis „Teoria visului pentru deja vu”.

Ian Wilson s-a întâmplat să-și trăiască în mod real (consensual) multe dintre visele lucide involuntare chiar și după niște ani de zile. Și a hotărât că merită să învețe visarea lucidă autoindusă, în care să creeze elemente noi în mod conștient, putând astfel să-și manipuleze viața exterioară ulterioară. În fine, există niște studii îndelungi, cu dovezi clare, cu mărturii, cu fotografii care atestă experiențele incredibile ale lui Wilson. Apare și aici sincronicitatea lui Jung.

Ceea ce relevă astfel de experimente și experiențe este faptul că, pornind de la afirmațiile pozitive pe care merită să ni le repetăm mental în fiecare zi, încă de la trezire (lipsindu-ne tot mai tare de afirmațiile și convingerile negative), vom ajunge să asociem aceste gânduri-afirmații cu emoțiile necesare care să comande minții subconștiente. Ele, emoțiile, sunt cele care declanșează împlinirea unei dorințe pe care o avem. Cu cât dorința e însoțită de mai multă emoție în sensul obținerii rezultatului, cu cât vizualizarea împlinirii dorinței e mai puternică, mai constantă și mai detaliată, cu atât mai sigur devine rezultatul visat. Iar visarea lucidă, atunci când creierul se află într-o zonă de activitate de frecvență alpha-theta, preia mult mai ușor un mesaj pozitiv, anulând bariera antisugestivă dintre mintea conștientă și ce subconștientă / inconștientă / nonconștientă (cum vrei să-i spui). Atunci când zici: „Vreau să fiu, să fac, să am aia, dar… nu cred că pot”, ai anulat rezultatul dorit în mod conștient. Dorința tre’ să fie însoțită de convingere și de așteptări clare, pozitiv emoționale în privința împlinirii ei. Rememorează tiparul unei perioade din viața ta atunci când totul s-a întâmplat conform așteptărilor și-ai să-ți dai seama despre ce vorbesc.

Sunt lucruri pe care le-aș fi citit ca pe niște povești de Petre Ispirescu până în urmă cu doi ani și ceva. 🙂 Între timp, am experimentat personal, pe repede-înainte, atâtea „imposibilități”, încât nu-mi dau seama de ce eram atât de reticent înainte. E mare treabă să descoperi că există modalități practice și destul de simple de programare a viitorului dorit. Nu înseamnă că tot ce-ți vei dori în fiecare zi se va și împlini. Fiindcă nici măcar nu vei crede de fiecare dată că e posibil. Și poate, de multe ori, nu face parte din „programul” rulat de Univers, nu se încadrează în sincronicitatea aceea a lui Jung. Dar, te asigur, vei fi cu adevărat mai fericit văzând câte se schimbă la tine și în viața ta în bine ca prin minune. Privești în urmă și nu-ți vine să crezi. Hotărăști atunci că merită să le mai spui și altora, iar ei să aleagă simplu dacă vor să creadă ori nu, dacă vor să încerce ori nu. Atât.

Visarea lucidă este unul dintre elementele cu care lucrează hipnoza. Încă n-am întâlnit pe cineva cu care să fac măcar o ședință de hipnoză și care să spună „nu simt nimic, nu există nicio schimbare, am aceeași stare, aceleași probleme ca înainte”. Bine, unii oameni se așteaptă la rezultate palbabile imediate. Fac o ședință de dezvoltare personală și se gândesc că, la final, bagă mâna în buzunar și ăla e plin cu bani. 🙂 Nu, nu face nimeni nimic pentru tine. TU ești cel care va restarta totul, care va transforma propria viață în ceva MULT mai bun! Garantat!

Pentru vise (alea de noapte) și pentru visuri (idealurile), ar fi nevoie de un blog dedicat și tot nu s-ar epuiza subiectele. 🙂

LATER EDIT: Am găsit postat filmul ăsta pe blogul lui Marian. Îi mulțumesc. Filmul e inspirat dintr-un caz real. Experiențe în pragul morții, care reprezintă tot o formă de experiențe ecsomatice (extracorporale).

Și e subtitrat, dacă aveți chef să-l vedeți.