Testul Abigail. Care e realitatea ta?

Publicat pe

abigailÎl știi? Dacă nu, te invit să citești textul de mai jos și să răspunzi unicei cerințe: realizarea unui clasament personal. Foarte simplu.

O experiență interesantă ar fi să faci acest test cu încă 2-3 persoane, simultan, dar fiecare în dreptul său, pe foaia proprie. Vei avea surpriza ca niciun alt rezultat să nu fie identic cu al tău! De ce? E încă o dovadă simplă că realitățile noastre diferă, că suntem unici (chiar dacă rude, prieteni foarte buni), că, în acest moment, reprezentăm exclusiv experiențele noastre de viață de până acum, că întotdeauna în spatele acțiunilor fiecăruia dintre noi stă măcar o intenție bună.

SAU: rezolvă acest test în compania a încă 2-3 persoane, simultan, fiecare pe foaia lui, fără să vă consultați în timp ce vă gândiți; apoi încercați să aduceți „clasamentul” la un numitor comun, să cădeți de acord asupra aceleiași ordini a personajelor. Reușiți? Ok, spune-mi și mie sincer, te rog, cum a fost, la ce rezultat ați ajuns.

Concluzia? NU există răspuns corect și răspuns greșit la acest test. Există doar un rezultat al înțelepciunii noastre, dar diferit de al altora. Și mai există, ce-i drept, o variantă de clasament la care cine ajunge se presupune că trece cu mai multă înțelegere prin viață, că depășește într-un fel pozitiv greutățile, fiidcă e ceva mai atent la momentul prezent. Ceea ce, mai devreme sau mai târziu, ar fi bine să învățăm cu toții. Și o facem!

Testul reprezintă mult mai mult decât o simplă povestioară englezească.

Abigail, Sir Thompson, Jonathan, Flynn și David sunt victimele unui naufragiu.

Abigail a împlinit 23 de ani și este logodită cu David, un tânăr lord englez.

Sir Thompson este prieten din tinerețe cu tatăl lui Abigail și o cunoaște de când s-a născut.

Jonathan este un tânăr gentleman, prietenul comun al lui Abigail și al lui David. Deși o iubește pe Abigail, nu i-a spus niciodată.

Flynn este marinar cu experiență, a servit în marina militară, iar acum este navigator pe vapoare de mare tonaj.

În urma naufragiului, Abigail, Sir Thompson, Jonathan și Flynn au ajuns pe o insulă cu vegetație luxuriantă, copaci, multe specii de păsări și mamifere nepericuloase.

David a fost aruncat de valuri pe o insulă aridă, alcatuită din stânci și sol vulcanic, aflată la doi kilometri și jumătate de insula pe care se află ceilalți. Apa și hrana aflate în rucsacul său îi permit să supraviețuiască o zi și jumătate. Deși oceanul este agitat în această zonă,  atmosfera este clară. Se poate vedea de pe o insulă pe cealaltă, iar când vântul este mai calm, naufragiații se pot și auzi. Așa a aflat Abigail că David nu poate supraviețui mai mult de 36 de ore. Dându-și seama că viața îi este în pericol, s-a hotărât să-l salveze. I-a rugat pe Sir Thompson, Jonathan și Flynn să înoate până la insula vecină cu mâncare și apâ pentru David. Foarte repede a realizat că nimeni nu poate înota doi kilometri și jumătate prin oceanul agitat.

I-a rugat cu lacrimi fierbinți pe cei cu care se afla pe insulă să o ajute. Singurul care s-a oferit a fost marinarul Flynn. El i-a propus să-i construiască o plută cu care să-l aducă pe David. În schimbul acestui lucru, Flynn i-a cerut să se culce cu el.

Supărată, a mers la Sir Thompson sa-i ceară sfatul. El i-a răspuns că este sigur că ea va face cea mai bună alegere.

I-a cerut sfatul lui Jonathan. În acel moment, Jonathan i-a mărturisit că o iubește de multă vreme și că îi va respecta alegerea!

În final, Abigail a acceptat oferta lui Flynn. Acesta i-a construit pluta, și-a luat „plata”, iar Abigail a pornit către insula lui David. Ajunsă acolo, s-au îmbrațișat și s-au întors fericiți alături de ceilalți.

După o săptămână, au fost cu toții descoperiți de către membrii echipajului unui vapor de croazieră și îmbarcați cu direcția Bristol.

Pe drum, Abigail i-a mărturisit lui David că s-a culcat cu Flynn. David s-a supărat foarte tare și, în aceeași zi, a rupt logodna cu ea. Jonathan și-a reafirmat sentimentele față de Abigail și a cerut-o de soție.

Abigail a acceptat și, la trei săptămâni după ce au ajuns în Bristol, s-au căsătorit. Sir Thompson și Lady Thompson le-au fost nași.

Fă un clasament al celor 5 personaje în ordinea vinovăției lor. Începi de la primul loc, punându-l aici pe cel mai vinovat dintre toți. Și apoi, scrie-ți clasamentul la comentarii. Să dezbatem cu toții. 🙂

nunta

35 de gânduri despre „Testul Abigail. Care e realitatea ta?

    Mitzaa Biciclista a spus:
    septembrie 12, 2013 la 4:21 pm

    1.David, pentru că nu a înțeles sacrificiul logodnicei. Rupând logodna a făcut ca sacrificiul fetei să pară inutil rezultând astfel că iubirea lor este una oarecare.
    2.Sir Thompson fiindcă deși era un senior, cel mai bun prieten al tatălui fetei și deci un locțiitor în acest caz, nu și-a asumat responsabilitatea părăsind fata când avea cel mai mult nevoie de sfatul unui părinte.
    3.Jonathan fiindcă deși și-a declarat iubirea față de fată și-a declarat și limita acestei iubiri. El nu s-ar fi sacrificat pentru fată.
    4. Abigail fiindcă a cedat mult prea repede și nu și-a negociat bine pactul. Și fiindcă sacrificiul nu se declară niciodată.
    5. FLynn, fiindcă a profitat de o situație fără ieșire. Dar hei, doar oportuniștii câștigă în viață! 🙂

    drstoica a răspuns:
    septembrie 12, 2013 la 4:24 pm

    @Mitzaa: Perfect! Hai să vedem cine dă mai mult. 🙂
    Mai încolo, venim și cu varianta de clasament a celui mai înțelegător dintre noi (psihologic vorbind). O fi chiar asta? 🙂

    Mitzaa Biciclista a spus:
    septembrie 12, 2013 la 4:29 pm

    Abia aștept să văd și celelalte rezultate. Mai ales că eu sunt singură în birou și nici nu am avut cu cine să discut despre asta. Dar asta era și ideea, nu? 🙂

    drstoica a răspuns:
    septembrie 12, 2013 la 4:40 pm

    Da, ideea e să faci singură clasamentul, iar apoi, eventual, să-l confrunți cu al altora, să constați că niciunul nu e la fel cu al tău. E situația de viață pe care o regăsim în mod cotidian la noi, când credem că nimeni altcineva nu mai are dreptate. Doar că realitățile noastre diferă. Îți dai seama: fiecare dintre cei care alcătuiesc un clasament pe marginea povestirii o face cu bună credință, cu toată înțelepciunea lui personală. Și atunci de ce să nu înțelegem că, în fiecare zi, omul face exact ceea ce știe, poate și înțelege el în acel moment indiferent de împrejurarea creată? Putem privi orice om, orice întâmplare din perspective diferite, astfel încât concluzia să aducă toleranță și o soluție optimă, nu ceartă și orgoliu fără rezultat.
    Dar să vedem cine ce mai crede despre cele 5 personaje. 🙂

    adelinailiescu a spus:
    septembrie 12, 2013 la 9:53 pm

    Nu putem judec stand comod in fotoliu ce simt oamenii pusi in situatii limita. Eu as mai fi adaugat ceva in test sa-l fac mai dramatic. Ceva gen „pe cine il mancam primul ca sa supravituim noi, ceilalti?”Eu sigur nu l-as fi mancat pe Flynn caci e singurul care stie navigatie!:)

    slowaholic a spus:
    septembrie 12, 2013 la 10:13 pm

    E cineva vinovat? Hmmm… Cred că aș spune doar că Flynn a întins coarda și a profitat de situație. În rest… fiecare a făcut cum a simțit. Și că știind că nimic nu e întâmplător, probabil că tot ‘răul’ spre bine. Măcar cu această întâmplare a aflat fiecare câte ceva despre sine și despre ceilalți…

    Mitzaa Biciclista a spus:
    septembrie 13, 2013 la 8:30 am

    Eu cred că adelina și slowaholic se feresc să dea un răspuns clar, motivând fel și chip. 😀

    monica a spus:
    septembrie 13, 2013 la 2:36 pm

    1. al mai vinovat e Flynn, ca a cerut „plata” pentru a salva o viata omeneasca…
    2. apoi David ca a fost un porc de om care nu a apreciat gestu fetei (dar apreciez sinceritatea lui cu sine insusi, omu a stiut ca nu e in stare sa ierte infidelitatea)
    3, Sir T…indiferenta? putea sa ii traga o mama de batai lu Flynn si sa puna mana sa vina cu idee…el fiind al mai mare si respectat (anuiesc) ar trebui sa aiba ceva de spus…
    4. Johnnatan…daca tot o iubea atata…de ce?
    5. Abigail…o toanta! e drept ca la 23 de ani nu stii nimic (de regula) depre alegeri relationale sanatoase…da fatuca asta clar nu stia cu ce magar urma sa se casatreasca.

    cu primii doi clasati sunt sigura…ultimii trei as putea sa ma mai gandesc.

    monica a spus:
    septembrie 13, 2013 la 2:42 pm

    hmmm, dupa ce citii clasamentul o data, sunt in dubiu cu 2 si 3…cred ca I-as schimba periodic…o saptamana e vinovat 2 mai multa ca 3, o saptamana e mai vinovat 3 ca 2 😀

    cleo a spus:
    septembrie 13, 2013 la 10:15 pm

    1. Sir T…pt ca fiecare grup la restriste tre sa aiba un lider, iar el ar fi trebuit sa atinga un anumit grad de intelepciune si experienta de viata, e vinovad ca a dovedit umbra pamantului degeaba.

    2. Johnnatan, pt vinovatia de a iubi la modul comod, fara a face niciun efort, a stat sub pom in speranta s-i cada para malaiata in gura, indiferent daca s-a stricat deja in cadere.

    3. Fufa, vinovata ca nu a incercat macar o isterie de grup, un scandal, un pres din baetii aia…ceea ce oricarei femei ii sta la indemana, dar poate mai trezea niste eroi in ceilalti.

    4. David, vinovat ca urla pt viata si apoi stramba din nas la mijloce…

    5. Flynn, cel mai putin vinovat, el a cerut si i s-a dat…

    drstoica a răspuns:
    septembrie 14, 2013 la 11:44 pm

    Fiecare are dreptate în felul său. Pentru că toate personajele pot fi găsite vinovate dintr-un anumit punct de vedere. Dar putem intra puțin în pielea personajelor?
    Apoi, ce-aș face de aș fi Abigail? Și cum aș răspunde dacă Abigail m-ar întreba și pe mine?

    luciastroila a spus:
    septembrie 15, 2013 la 12:14 pm

    Ei… răspunsul e greu. Situaţia disperată, trauma suferită le acordă tuturor circumstanţe atenuante. Dar… Eu aş pune pe primele locuri bărbaţii care s-au codit când li s-a solicitat ajutorul. Sunt cam la egalitate amândoi, pentru că au fost laşi.
    Întâi Johnatan care deşi ştia ce preţ trebuie să plătească fata pentru a-şi salva logodnicul, nu a schiţat nici un gest de ajutor. Afirmă că o iubeşte şi totuşi asistă cu nepăsare la dezonorarea acesteia doar ca să scape de rival. Sir Thompson pentru că se trage înapoi deşi e conştient de gravitatea preţului pe care fata e obligată să-l plătească pentru salvarea logodnicului. Mai ales că prietenia cu tatăl acestuia îl făcea cu atât mai responsabil.
    Apoi marinarul care a profitat de faptul că tânăra fată îndrăgostită nu avea de ales. Având în vedere experienţa lui pe mare, dar şi viaţa grea ce-i obligă pe astfel de oameni să devină brute fără conştiinţă, rămâne pe locul 3.
    David pentru că s-a dovedit cu adevărat idiot şi nu a putut trece peste orgoliu, ca să aprecieze gestul logodnicei.
    Şi ea e vinovată pentru că a acceptat compromisul, fără să-l pună întâi la curent pe logodnic, dacă tot puteau comunica. Până la urmă acesta poate ar fi preferat să moară pe cealaltă insulă, decât să-şi dezonoreze logodnica, păstrându-şi astfel onoarea intactă. Îi acord totuşi mai multă înşelegere, deoarece într-o astfel de situaţie mintea unei femei funcţionează ciudat. Până la urmă tot ea a avut de plătit cel mai mare preţ, fiind nevoită să trăiască şi cu greaţa actului sexual consimţit de nevoie şi cu un laş pe post de soţ. Conştiinţa încărcată i-a fost răsplata pentru tot restul vieţii.

    drstoica a răspuns:
    septembrie 15, 2013 la 7:04 pm

    @luciastroilă: Copy/paste la ce scriam în Update: În primul rând, dacă eram Abigail, oare ce vroiam? Chiar să mi se spună ce să fac ori să iau singură o decizie, fiindcă am împlinit de mult 23 de ani?
    Apoi, oare EU, drstoica, ce i-aș fi răspuns lui Abigail, o persoană adultă, dacă îmi punea aceeași întrebare ca și celorlalți??? Aveam o soluție clară? Mai bună decât a lor? Am aflat că nu există o alta decât cea dată de Flynn. Deci…

    De i-aș fi spus: “Arde-te cu marinarul și salvează-l pe David”, ajungea la el și începea să plângă: “Mi-a zis doctoru’ că pot să mă tăvălesc puțin cu ăla ca să te salvez pe tine de la moarte. Dacă mă părăsești, înseamnă că doctoru’ mi-a distrus viața. Dacă nu mă părăsești, ești atât de ofticat, încât te rog, nu te duce să-l împuști pe Stoica!”. 🙂

    De-i ziceam: “Nu pune boticul la prostia marinarului”, David murea, iar Abigail gândea toată viața: “Doctoru’ m-a învățat. Fiindcă eu îl salvam pe David chiar dacă mă părăsea. Nu-mi păsa.”
    Right? E o analiză făcută simplu, strict pe baza detaliilor primite din poveste. FĂRĂ presupuneri.

    cora_ a spus:
    septembrie 16, 2013 la 3:35 am

    Hahahha, vad ca Abigail asta este prin definitie o victima, iar David un porc. Dar oare ce s-ar fi intamplat daca fata asta i-ar fi spus baiatului ca s-a culcat cu marinarul, INAINTE sa se logodeasca, daca tot il iubea asa tare? 🙂

    Ma inclin in fata lui Sir Thompson pentru votul in alb si in fata lui Jonathan pentru sentimente adevarate si incurajare. Jonathan ar fi meritat pe cineva mai sincer, dar na… se zice ca dragostea e oarba. :))

    drstoica a răspuns:
    septembrie 16, 2013 la 8:17 am

    @cora: Dacă trebuia să fac clasamentul ăsta acum vreo 3 ani, la mine arăta cu totul altfel. Între timp, am descoperit din plin ce important e să fii încurajat să gândești, să simți, să hotărăști tu singur pentru tine… Să ai control asupra ta și să renunți la controlul asupra altora. 🙂
    Dragostea ca și Justiția, nu? 🙂

    cora_ a spus:
    septembrie 16, 2013 la 2:20 pm

    Nu stiu daca dragostea e ca justitia, dar in nici un caz nu trebuie sa fie ca schimbul de marfuri, daca ai facut sau faci un gest din dragoste, trebuie sa fie unidirectional, ca daca astepti ceva in schimb se numeste troc. Nu c-ar fi cineva care nu si-ar dori sa primeasca, dar… :))
    Adica nu vad de ce e obligatoriu ca David sa ramana cu fata?
    Sigur ca fata s-a sacrificat, bla bla bla, dar daca a facut-o DOAR pentru a fi cu David, asta e egoism pana la coada, nu sacrificiu. Sunt curioasa, daca am fi stiut ca David va rupe logidna, i-am mai fi salvat viata sau l-am fi lasat sa moara acolo singur, mama lui de nemernic! 🙂
    Stiu, stiu, eu sunt cam baba…:))

    drstoica a răspuns:
    septembrie 16, 2013 la 4:00 pm

    @cora: Când ziceam de dragoste că e ca justiția, mă refeream la faptul că amândouă sunt oarbe, știi tu. 🙂
    Da, înțelept raționament! Când iubești dezinteresat, se cheamă că nu aștepți nimic în schimb, că iubești pentru că iubești, nu pentru că jumătatea ta îți va îndeplini obligatoriu niște dorințe. 🙂 Ai puterea să simți, să știi că totul va veni de la sine. Că nu are cum ca tu să iubești sincer și total, iar celălalt să-ți răspundă altfel. Iar dacă îți răspunde altfel, înseamnă că nu te merită și e mai bine că te-a părăsit, ți-a făcut un mare serviciu acum.
    De fapt, în ceea ce spui tu stă tot secretul unei iubiri de-o viață, „la bine și la greu”. Noi ne-am obișnuit ca dacă facem ceva bun pentru celălalt, celălalt să se simtă și să facă nu neapărat ceva bun la schimb, ci ceva ce credem noi că este bun. 🙂

    monicas10 a spus:
    septembrie 17, 2013 la 1:21 am

    M-am aflat de mai multe ori în situaţii limită deci ştiu ce spun.
    Dacă e vorba de un grup şi unul dintre membrii are probleme, atunci se ţine cont în primul rând de interesul grupului… În nici un caz de interese personale! Până şi animalele ştiu asta…
    Consider că testul este o prostie. Cel care l-a conceput MĂ OBLIGĂ să dau verdictul „vinovat”. De ce?

    drstoica a răspuns:
    septembrie 17, 2013 la 9:41 am

    @monicas10: Cred că toți știm ce spunem, nu? 🙂
    Îți respect părerea.

    monicas10 a spus:
    septembrie 17, 2013 la 12:28 pm

    @drstoica.
    Abia acum pot să răspund. Ies din „papuci” atunci când mi se impune ceva, fără a mi se da şi posibilitatea de alege… 😦
    În realitatea mea toţi sunt nevinovaţi. Se „completează” şi atât.

    drstoica a răspuns:
    septembrie 17, 2013 la 12:41 pm

    @monicas10: Cam asta ziceam încă din textul postat: NU există răspuns corect și răspuns greșit. Avem doar de învățat. Inclusiv să ne ieșim mai rar din papuci. 🙂 Alegerile nu ni le dau alții. Ni le stabilim singuri, dacă avem răbdarea de a căuta.

    monicas10 a spus:
    septembrie 17, 2013 la 1:33 pm

    @drstoica.
    În povestea din articol, la final, scrie aşa:
    Fă un clasament al celor 5 personaje în ordinea vinovăției lor. Începi de la primul loc, punându-l aici pe cel mai vinovat dintre toți. Și apoi, scrie-ți clasamentul la comentarii. Să dezbatem cu toții. 🙂
    Atunci când formulezi o întrebare în mod greşit, şi răspunsurile sunt pe măsură.

    Mitzaa Biciclista a spus:
    septembrie 17, 2013 la 2:45 pm

    Hmmm, hmm, hm
    @monicas10
    Părerea mea proprie și extrem de personală este că testul în sine este un joc nevinovat. Dovadă stă faptul că, mai în glumă sau în serios, cam toată lumea a răspuns la el, percepându-l ca atare și nu ca pe un test al abilităților civice ori psihice.

    Dacă cineva te întreabă cât e ceasul alegi ori să nu răspunzi ori să răspunzi că azi e Joi, dar niciodată nu te apuci să critici, neîntrerupt, intenția celui care a propus acel joc. Aparte că, insistând în critică prin contra-exemplul propriu în care faci tot posibilul să demonstrezi celuilalt cât de grozavă și neasemuită ești, lovești automat și în celelalte persoane care au ales să intre în joc.

    Genul de exemple proprii de tipul: M-am aflat de mai multe ori în situaţii limită deci ştiu ce spun le-am mai auzit de multe ori, dar niciodată de la indivizi ale căror obiective în viață depășesc țelurile comune.
    Sinceră să fiu, inițial, am vrut să ignor primul tău comentariu început cu stângul la acest articol, dar ai continuat. Și ai continuat. Și probabil ai să continui dacă nu te trage cineva puternic de nas!

    Ies din “papuci” atunci când mi se impune ceva, fără a mi se da şi posibilitatea de alege…
    Nu există situație fără ieșire și îmi permit să afirm asta bazându-mă mai degrabă pe bunul simț decât pe experiența proprie. Caracterul fiecărui om, dar mai ales spiritul de autoconservare(și aici fac referire în special la autoconservarea psihicului) va motiva fiecare decizie sau acțiune în parte. Pentru că așa suntem noi oamenii clădiți. Să ne motivăm și să ne scuzăm deciziile. Chiar și condamnatul la moarte pentru crima cu premeditare, va avea în sinea lui o motivație a faptei sale. Fiecare își va duce crucea. Și tu ești la fel. Ca toți ceilalți, prezenți sau ne-prezenți.

    Dacă e vorba de un grup şi unul dintre membrii are probleme, atunci se ţine cont în primul rând de interesul grupului… În nici un caz de interese personale! Până şi animalele ştiu asta…Haida de! Cred că e cea mai groasă barbă pe care am auzit-o de foarte mult timp. Ție ori îți ciripesc păsărelele la ureche ori auzi voci. Chiar devii interesantă și mi-ar place la nebunie să te văd într-o situație limită când ai de ales între interesul grupului și interesul propriu. Te rog să nu-mi vii cu idealisme ieftine de tip telenovelist. Când e vorba de pielea proprie o să ți se frângă, de-a dreptul, de tot grupul din care faci parte. Nimic nu e mai sfânt ca viața proprie! Și nici nu mă poți convinge că țelul tău în viață e urcarea pe soclu sub formă de statuie. Cel puțin nu din comentariile pe care le-ai aruncat, cu nevinovăție parcă, pe aici. Cat despre animale, uită-te mai des la Animal Planet ca să te edifici urgent.

    Consider că testul este o prostie. Atunci când formulezi o întrebare greșit, și răspunsurile sunt pe măsură
    Ok, este părerea ta și este firesc așa. Dar în acest caz, te rog, dovește că posezi deșteptăciune demonstrând discreție și mai ales respect, atât față de gazdă dar și față de persoanele din jur cărora nu le-a fost nici teamă și nici rușine să răspundă sincer și nici nu au suferit de vreo fandoseală închipuită.

    monicas10 a spus:
    septembrie 17, 2013 la 5:32 pm

    Am răspuns exact cum am gândit. Dacă ţi s-a părut că e lipsă de respect, atunci e problema dumitale, în nici un caz a mea.
    Dar ai mare dreptate într-o privinţă… una singură. Sunt stângace. Aşa m-am născut. 🙂
    Filmuleţul de mai jos e pentru dumneata…

    drstoica a răspuns:
    septembrie 17, 2013 la 7:50 pm

    @monicas10: Și totuși… doar tu ai simțit că ți se impune ceva. Eu aș fi ales să trec mai departe. 🙂

    Elfa a spus:
    octombrie 8, 2013 la 12:20 am

    Hm.. Înainte de toate, important este să știu pentru ce anume se impută o vinovăție cuiva? Pentru ruptura dintre cei doi iubiți? Presupunând că ar fi așa, știm toți că în ruptura unui cuplu doar unul dintre cei doi poate fi vinovat (cu toate că, majoritar, vina este undeva la mijloc, mereu), nicidecum cineva din afară, oricât ar unelti împotriva îndrăgostiților.
    Așadar, dintre cei doi o găsesc vinovată pe fată, dacă se poate spune așa. De ce? Deoarece și-a tăiat singură craca. Ok, sacrificiul ei este de apreciat, dar nu înțeleg de ce i-a spus și lui David. Adică.. infidelitatea, cauzată de absolut orice, este foarte greu de iertat, iar ea în mod sigur știa ce iubit are. Faci un lucru care știi că te-ar putea costa relația, dar îl faci tocmai pentru a-ți salva relația (dacă nu-l iubea, nu se culca cu celălalt și celălalt nu o șantaja în acest mod, deci ea și-a salvat iubitul, nu omul), îți salvezi bărbatul și implicit relația și apoi dai cu mâțu’ de credenț și strici tot. De ce? Te aștepți ca tipul să-ți ridice o statuie, să te laude și să te încurajeze pe mai departe? Eu nu i-aș fi spus nimic, niciodată, și nu pentru că nu aș fi o persoană onestă ci pentru că o astfel de mărturisire nu aduce niciun bine, nimănui. Știi tu, ce nu știi nu te doare iar acela a fost un scop care a scuzat clar toate mijloacele, iar mijloacele de gen (care nu-ți aduc niciun avantaj din niciun punct de vedere) e preferabil să rămână secrete, pe cât se poate. Dacă alegi să le faci cunoscute, asumă-ți consecințele.
    Bineînțeles că nu agreez atitudinea și decizia lui David, dar îl consider a fi un fel de vinovat fără vină.

    Referitor la alte păreri exprimate aici.. nu înțeleg de ce unii îl învinovățesc pe bătrân, sincer. „Nu a sfătuit-o” etc etc. Să o sfătuiască în legătură cu ce? Să-și lase iubitul să moară pentru a nu-și păta, vezi-Doamne, ‘onoarea’? Wow.
    Ăla ce a luat-o în final de nevastă ce era să facă? Să îl bată pe marinar? Din ce motiv și cu ce scop? Tot fără plută rămâneau, ea nu l-ar fi iubit brusc orice ar fi făcut el, și poate murea încă unul din trupă, nu doar David. Iar pe șmecherul de marinar cine îl poate învinovăți? Un fel de cămătar omul, a făcut un troc.. iar ea putea să accepte sau nu. Într-o astfel de situație, pe viață și pe moarte, nu se mai pune problema moralității, trebuie să fii egoist și cu sânge cam rece să te gândești la așa ceva când riști să-ți vezi omul drag murind la doi km de tine știind că îl poți salva, dar de gura lumii alegi să nu o faci.

    drstoica a răspuns:
    octombrie 8, 2013 la 9:27 am

    @Elfa: Mi-am scos pălăria în fața ta. 🙂 Rămâne, însă, valabil: fiecare om/observator are propria lui realitate, bazată strict pe propriile experiențe (directe sau indirecte) de viață. Nimeni nu greșește, fiecare gândește așa cum i se pare a fi cel mai corect pentru el însuși.
    Eu doar îl apreciez maxim pe bătrân. Așa aș fi vrut să mi se spună și mie tot timpul încă de când eram copil.

    […] atunci când știe, în sfârșit, cum să vindece ceva la el, în viața lui. Testul Abigail – Sir John, remember? Dacă refuzi să crezi că tu ești propriul tău salvator, nici că se […]

    Bursucel a spus:
    octombrie 21, 2013 la 12:44 am

    Vinovăție… zic eu că întâi ar trebui stabilită culpa judecată. Ah, dacă e să luăm la puricat slăbiciunile, asta-i altă poveste. 😉
    P.S. Tu știi că nu văd nicio pierdere în istorioara asta? 🙂

    drstoica a răspuns:
    octombrie 21, 2013 la 2:16 am

    @Bursucel: Dacă tu nu vezi nicio pierdere, înseamnă că tare înțeleaptă ești, mămică de Ale care-ți face ceva migălos-frumos în păr, chiar dacă tu spui că reziști greu. 🙂

    Bursucel a spus:
    octombrie 23, 2013 la 11:45 pm

    Ei…. eu știu că în fiecare aparentă pierdere se ascunde mereu un câștig. Testat pe pielea-mi! 😉
    P.S. Remarca legată de lipsa pierderilor e doar rezultatul analizei…

    drstoica a răspuns:
    octombrie 23, 2013 la 11:56 pm

    @Bursucel: Testăm în fiecare zi așa ceva și tot nu ne învățăm minte. 🙂

    Bursucel a spus:
    octombrie 24, 2013 la 10:47 pm

    Ei, nu trecem chiar ca gâsca prin apă în viața asta… sau așa am eu convingerea. 😉

    drstoica a răspuns:
    octombrie 24, 2013 la 11:05 pm

    @Bursucel: Am și eu aceeași convingere, deci suntem măcar doi. 🙂

    […] singur dacă merită sau nu să aprofundeze, să experimenteze personal. Testul Abigail, remember? Aici și […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s