Vise, visuri și visare lucidă (1)

Publicat pe

vis2Visele reprezintă, de când lumea, un prilej de aprinse dezbateri și interpretări din toate perspectivele, spirituale ori științifice. Freud le dădea o importanță aproape exagerată, în condițiile în care (zicea el) toate problemele omului de la vârsta maturității au o bază sexual-infantilă. Nu-l contrazic, dar nici nu-l cred întru totul; eu am descoperit și altceva. Jung l-a combătut destul de înțelept, vorbind despre inconștientul colectiv, din care vine toată informația pe care o putem accesa, și despre sincronicitate – legătura acauzală dintre toate micile și marile evenimente din viețile noastre. De remarcat că acea carte despre sincronicitate, Jung a scris-o împreună cu un laureat austriac al premiului Nobel pentru fizică (Wolfgang Pauli).

Însă interpretarea viselor a devenit în ultimii ani un sport internațional. 🙂 Cineva mă întreba la un moment dat: „Ce zici, cartea asta, scrisă de X, e bună în ceea ce privește semnificația viselor?”. Da, e foarte bună! Pentru cine a scris-o. Dacă vrei să ai un dicționar corect al mesajelor date de visele nocturne, fă-ți-l singur! Numai tu poți stabili cu destulă exactitate ce înseamnă când visezi anumite lucruri. Ții o agendă lângă pat, te trezești și notezi imediat ce ai visat. Apoi, din repetitivitate și din urmările în lumea fizică a acelor vise (simboluri), vei deduce ce reprezintă ele în viața ta atunci când apar.

Dar visele nu sunt doar mesaje precognitive. Ele pot reprezenta foarte bine niște reziduuri mentale sau niște procese cerebrale de reechilibrare a activității creierului. Se spune că atunci când ziua ți se întâmplă ceva foarte grav, solicitant, agresiv, noaptea creierul îți va da niște imagini contrare. Dar nu e regulă. Nimic nu e regulă în ceea ce privește mintea omului. 🙂

Fizicienii cuantici, spiritualiștii și chiar neurologii vorbesc despre vise inclusiv ca despre niște lumi, dimensiuni paralele, în care fiecare dintre noi are corespondent. Experiențele ecsomatice (extracorporalizarea) pot fi confundate cu astfel de călătorii în alte lumi la fel de reale precum cea consensuală, căreia noi îi spunem „lume fizică, materială”. Doar că fizica cuantică, analiza tranzacțională și filosofiile spirituale spun că până și această lume fizică e o proiecție a minții umane. Că singura lume care există este cea energetică subtilă, viața aceea a „sufletului” care nu se termină niciodată, indiferent la care religie ne raportăm: creștinii zic că există viață după moarte, buddhiștii cred că sufletul se întoarce în realitatea fizică pentru noi experiențe, hindușii la fel… Cert este că nicio filosofie spirituală nu spune că omul moare pe deplin, că sufletul are un sfârșit. Și ce-ar fi să aibă dreptate? Sincer? Eu cred foarte tare lucrul ăsta. Nu mă costă nimic să-l cred, nu-mi distruge viața în niciun fel. Știi, se spune că dacă tu crezi că Dumnezeu există, iar Dumnezeu nu există, n-ai pierdut nimic. Dar dacă tu nu crezi că Dumnezeu există , iar Dumnezeu există, ai pierdut tot. E chestie de alegere. La fel ca întreaga noastră viață. E inutil să mă străduiesc să conving pe cineva de ceva. S-ar putea să nu-mi fac bine nici mie și nici celuilalt. Așa că, mai bine, îi arăt ce alegeri ar putea face; eu îi povestesc, iar el decide singur dacă merită sau nu să aprofundeze, să experimenteze personal. Testul Abigail, remember? Aici și aici.

Unii oameni vorbesc despre Dumnezeu ca despre un bătrân cu barbă albă, care locuiește undeva foarte sus și, dacă ar vrea, ar putea să treacă pe la noi, la un pahar de vin. 🙂 Alții pun semnul egal între Dumnezeu și Universul inteligent. Fiindcă trăim într-un Univers energetic infinit mai inteligent decât ne putem imagina noi toți. Dar nu ăsta era subiectul postării. 🙂

vi3Revin la vise. Pe vremea lui Freud, dacă visai color, era un semn clar de schizofrenie. 🙂 Toată lumea visa alb-negru. Și au apărut cinematograful și televizorul color care au schimbat radical situația. Eu, unul, nici nu cred că știu cum e să visezi alb-negru, n-am prea avut experiența asta sau nu-mi amintesc. Însă persoanele mai în vârstă, care au apucat ani mulți de redare video a imaginilor exclusiv alb-negru, încă visează în doar două culori. În anii ’60, 83% din populație așa visa. Acum, cei ce au trecut de 55 de ani, încă mai visează alb-negru în proporție de 20%.

Pe de altă parte, contează și sunetele, muzica pe care o auzi atunci când dormi (adormi). Contează și poziția corporală din timpul somnului. S-a constatat (statistic) că, dormind pe burtă, e mult mai probabil să ai vise erotice. 🙂 Mie îmi place să dorm cu fața în jos dinainte să aflu chestia asta. Ia să vedem, cui îi mai place să doarmă cu fața în jos? 🙂 Mirosurile, de asemenea, pot decide ceea ce visezi atunci când dormi.

Sunt mulți factori care influențează în mod serios modul de a visa, visele în sine și semnificația lor.

Experiențele extracorporale nu reprezintă niște vise. Anthony Peake e un sceptic dedicat științelor cât mai exacte, colaborând cu medici, neurologi, psihiatri, fizicieni și biochimiști, dar și cu persoane care studiază îndeaproape posibilitatea ca mintea să nu fie creată de creier, în creier, ci să existe independent de acesta, continuând să „trăiască” chiar și după moartea trupului.

Cei care au avut reale experiențe extracorporale au fost perfect conștienți de starea lor conștientă, de ecsomatizare fără să părăsească lumea consensuală, lumea cu care intrau în contact zi de zi. În schimb, călătoria astrală, vederea la distanță, premonițiile reprezintă alt tip de fenomene. Ceea ce reiese de aici este faptul că o experiență extracorporală pare la fel de reală ca și una fizică, are niște rezultate concrete, aduce informații obiective, palbabile ulterior și în viața fizică.

Continuăm.

vis1

44 de gânduri despre „Vise, visuri și visare lucidă (1)

    Mélanie a spus:
    ianuarie 23, 2014 la 12:58 pm

    stii cu siguranta ca pentru Dr Freud, absolut toate visurile (noastre) au „radacini”, interpretari si conotatii sexuale… 🙂

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 23, 2014 la 1:12 pm

      Asta ziceam și eu în primul paragraf. 🙂 Visăm fiindcă avem probleme de natură exclusiv sexuală și că ele își au rădăcina în copilărie. Eu nu cred că toate frustrările noastre au conotații sexuale, da’ e dreptul lui Freud să-și spună părerea, nu? 🙂 Eu țin mai mult cu Jung, cu Fritz Perls, cu Richard Bandler, cu Milton Erickson, cu Robert Dilts, cu Daniel Bichiș, cu alții. 🙂

    KOH  a spus:
    ianuarie 23, 2014 la 1:03 pm

    Wonderful~

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 23, 2014 la 1:14 pm

      Thank you, KOH! I’m curious: how do you read my articles, how do you translate them?
      Thanks again, have a perfect day!

        KOH  a spus:
        ianuarie 23, 2014 la 2:12 pm

        Thank you for nice comment
        It was a good day, thanks to you

    Mala a spus:
    ianuarie 23, 2014 la 3:26 pm

    Dormit pe burta, trezit pe spate, visat mult si amestecat, de multe ori cu tente premonitorii. Ca-i colorat, asta chiar nu retin.
    Greu subiect cel de azi, Doc! Greu de dus si de tradus.

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 23, 2014 la 4:04 pm

      Ca să traduci lucrurile, pas cu pas, s-a concluzionat că ăsta e cel mai bun mod: ai visat, te-ai trezit și ți-ai notat imediat visul cu toate detaliile pe care ți le amintești. Apoi, subconștientul va decodifica pentru conștient tot ce merită să știi, în momentul cel mai potrivit pentru tine.
      Oricum, domeniul ăsta necesită discuții interminabile, nu-mi propun să-l dau eu gata în două postări. 🙂

        Mala a spus:
        ianuarie 23, 2014 la 7:29 pm

        Nici n-ai avea cum pentru ca e prea vast si prea stufos! Insa, e un teren pe care/in care poti gasi multe raspunsuri ! Fascinant!

    Ana a spus:
    ianuarie 23, 2014 la 4:28 pm

    Excelent! Imi place ce citesc , mai ales ca eu insami am anumite „gauri negre” in intelegerea unor anumite fenomene extrem de greu de explicat si care frizeaza nebunia mentala , in ochii si intelegerea celor…normali . 🙂
    Mai tragic este trezirea din visul care se simte ca realitatea palpabila , iar realitatea palpabila pare a fi un vis….si intrebarea este : care e realitatea adevarata?

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 23, 2014 la 5:01 pm

      Fizica cuantică spune că ambele sunt niște realități valabile, în dimensiuni diferite. Experiențele extracorporale sunt, printre altele, și cele din pragul morții, în care omul se vede, se privește din afara corpului pe sine însuși, fiind absolut conștient de tot ceea ce se întâmplă. Abia în deceniul trecut s-a confirmat existența unui neurotransmițător (hormon cerebral) care ar face posibilă această modificare, această extindere de conștiință. Teoretic, cu ajutorul unor simple, dar constante exerciții, noi ne putem provoca repetate modificări de conștiință. Scepticii ar putea spune că sunt halucinații. Doar că au mult mai corecte legături cu realitatea fizică. Exemplu: un tip își părăsește corpul în timp ce e pe masa de operație și se privește de sus, urmărește totul de la nivelul tavanului, de unde reușește să vadă inclusiv un bisturiu vechi, uitat de ani de zile pe un dulap înalt, inaccesibil vederii de la nivelul solului. După operație, omul, revenit la starea obișnuită, își amintește ce a văzut, spune celorlalți și se descoperă bisturiul respectiv, despre care niciun doctor nu știa că e acolo, pe dulap.

      Dacă nu înțelege ceva, omul modern spune că nu există. Când oamenii nu pot face un lucru, vor spune că nici tu nu poți.
      Sunt multe forme ale visării conștiente sau nonconștiente. Vise controlabile sau nu. De ce ar fi important să visăm conștient, să ne dirijăm visele? Pentru că ele, de fapt, sunt cele care creează realitatea viitoare. NIMIC (din ce s-a făcut în lume de-a lungul vremii) n-a existat fizic, material, palpabil înainte de a fi fost visat. Walt Disney practica în mod absolut firesc visarea lucidă, visarea de creare a realității dorite. E foarte mult de vorbit aici. Cert este faptul că se poate. Eu însumi am încercat, am exersat până am reușit. E treaba de care am mai vorbit într-un articol anterior: fake it ‘till you make it! Prefă-te până reușești! Iar când ai reușit, continuă până ce devii așa cum vrei să fii.

      Șamanii andini au tehnici foarte interesante, practice, tradiționale, care le permit (zic ei) „visarea întru ființare”. Vrei o lume mai bună? Viseaz-o, visează-te pe tine în mijlocul ei, în fiecare zi, în cele mai mici detalii, până ce reușești s-o observi astfel în realitatea consensuală, în realitatea asta pe care o acceptăm cu toții ca fiind adevărată. Închipuie-ți cum ar fi dacă fiecare om ar face asta.

      Când visezi, când treci prin diverse stări dimensionale ale existenței tale, nu e musai să le spui tuturor. Nu-i privește, iar tu nu ai nevoie de aprobarea lor. Încearcă doar să decodezi situațiile în sine, întreabă-ți subconștientul care a fost mesajul și ai răbdare să-l înțelegi, să descoperi unde și cum te ajută, ce trebuie să înțelegi din acel vis. Iar dacă a fost doar un reziduu mental, nicio problemă, nu pierzi nimic.

        Ana a spus:
        ianuarie 23, 2014 la 7:53 pm

        Vreau sa intreb ceva si vreau sa precizez ca e serios ce intreb : ce fac cand „realitatea” onirica , lasa urme in realitatea in care exist?Urme vizibile.
        Am inteles ce ai scris si multumesc mult! Mi-ai luminat putin din intunericul in care ma gasesc , uneori. Este adevarat , nu trebuie sa ceri acordul celorlalti , nu trebuie sa incerci sa fi acceptat si e bine sa visezi in ceea ce doresti.Dar ce se poate face atunci cand continuu visezi fapte , scene , dorinte , imagini din ceea ce cu durere doresti si vezi cum evenimentele ce se nasc ulterior viselor , vin ca un imens demolator si darama tot ce ai cerut cu ardoare?Sa fie undeva , in dorintele adanci , o fisura?Sa fie acea mica urma si umbra de neincredere in ceea ce e dorinta?Sa fie acel „dar daca…?” pe care eu il consider uman?Sau e mai bine ca dorinta si visul , oricat ar fi de absurde , sa fie visate indiferent de absurditatea lor?
        Si de ce dorintele rele intotdeauna devin realitate , indiferent de bresele si fisurile din ele , iar dorintele de dragoste , bine , frumos si drag reusesc sa se modifice?
        Poate exista ceva , orice , care sa abata aceste vise de la calea lor?
        Si este adevarat ca omul poate schimba viitorul? Indiferent ce dorinte poti sa ai , indiferent de vise si ganduri? Indiferent ca sti ca viitorul vazut in lumea de dincolo se va implini ca atare?
        Nici nu stiu cum sa explic mai bine….daca suna prea a la casa de nebuni , cer scuze si promit sa ma opresc…. 🙂

          Iustina D a spus:
          ianuarie 23, 2014 la 8:12 pm

          cu scuzele de rigoare de a ma baga neinvitata intr-o conversatie, as vrea sa imi exprim o parere/gand/opinie referitor la posibilitatea de schimbare a viitorului: cu siguranta este posibil, dar ar putea fi confirmat doar de cineva care poate pastra memoria faptelor din trecut, cele dinainte de a fi rescrise, si probabil aici am vorbi de mai multe versuni scrise si rescrise.
          oricum, eu cred ca orice eveniment „de rascruce” are posibilitatea de a crea o noua realitate, sa-i zicem o… variatie. tu nici nu ramai doar in realitatea veche, dar nici nu te duci doar in cea noua. nu se exclud una pe alta, tu existi in amandoua. si-ti sunt permise vizite… in somn. in realitatile la a caror nastere ai participat… sau nu.
          daca am luat-o rau pe aratura, sunt de acord cu stergerea comentariului 🙂

            Ana a spus:
            ianuarie 23, 2014 la 11:10 pm

            Pai inseamna ca si eu sunt pe aratura…rau de tot 🙂
            Vorbeam de actiunile noastre , influentate de faptele noastre si fortate de imprejurarile de zi cu zi , de oamenii din jurul nostru , ce participa la schimbarea viitorului.degeaba visez eu ca maine zbor spre Caraibe si imi petrec dupa amiaza sorbind dintr-i pinacolada , pe un cheslong , la umbra unui palmier…..daca dimineata deschis ochii si sotul imi spune ca ar trebui sa imprumut bani ,ca nu avem cu ce cumpara paine….vestea influenteaza viitorul si imi muta gandul de acolo,ma aduce in realitatea in care imi duc zilele.Bineinteles , asta nu ma poate opri sa visez.Si ar mai fi si setul de schimbare a viitorului in care iti propui ceva ,faci demersuri , discuti , planuiesti , ai promisiuni….deci vorbim de realitatea reala , nu de vise si , asteptand sa decurga totul conform planului , terti sau chiar tu insuti , eventual partenur de planuri , intervin in plan si ii schimba cursul din diferite motive…..care pot fi de orice natura.
            Dar e bine ca visatul e privat , uneori 😉 si nu costa bani 🙂

              Ana a spus:
              ianuarie 23, 2014 la 11:11 pm

              Am scris ca o cizma , scuze!

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 23, 2014 la 9:49 pm

          În domeniul ăsta, nimeni nu bate câmpii, nimeni nu o ia pe arătură. 🙂
          Situațiile și combinațiile sunt extrem de multe și de individuale. Cred că ar fi mai ușor să vorbim pe un skype, la un telefon, să împletim ideile și informațiile care se cunosc despre realități, despre dimensiuni diferite…
          Vreți așa sau scriu pe-aici ce știu, ce cred, ce simt, ce trăiesc eu? Putem stabili o zi, o oră și ne auzim.

          Ceva foarte important: dorințele se împlinesc în aceeași măsură indiferent că e vorba de ceea ce îți dorești și de ceea ce NU îți dorești. E o imensă diferență între a spune: „vreau să fiu sănătos” și „nu vreau să fiu bolnav”. Teoretic, mesajul e același. Dar partea lingvistică are darul de a crea emoția aferentă gândului, dorinței. EMOȚIA este cea care dictează organismului, Universului etc. Când spui „nu vreau să fiu bolnav” (ceea ce se întâmplă în mult mai multe cazuri decât cealaltă variantă), flashul tău mental-emoțional va fi unul cu bolnavi, cu greutăți, cu neplăceri cauzate de. Și asta e ceea ce se va întâmpla, fiindcă mintea conștientă NU gândește, nu judecă, nu analizează. Doar preia emoția și tinde s-o manifeste în realitatea fizică, mai devreme sau mai târziu. Tocmai de aceea, cu ajutorul minții conștiente, în pofida factorului critic care o domină de obicei, trebuie să ne resetăm obiceiurile instalate de-a lungul vremii în mintea subconștientă. Când spui: „eu gândesc pozitiv, frumos, îmi închipui că…, visezi la…, DAR nu cred că merge, nu prea pot, am observat că nu se întâmplă…”, ai dat adevăratul semnal de comandă subconștientului. Tu, de fapt, nu crezi și, de multe ori inconștient, încerci o afirmație pozitivă doar ca să-ți demonstrezi că „uite, nu funcționează”.

          În altă ordine de idei, dorințele, visurile și visele tale frumoase se vor manifesta fizic atunci când e cu adevărat cel mai bine pentru tine să se întâmple astfel. Orice-ar fi, e o lecție fantastică pe care viața ți-o predă, considerând că încă n-o știi, că te va ajuta, că, bazată pe învățătura pbținută așa, vei trece la „next level” al vieții tale. Iar ceea ce e bine pentru tine, va ÎNTOTDEAUNA bine și pentru ceilalți.
          Eu am următit evoluția unor oameni de la starea de sceptic, pesimist, neîncrezător, la starea de „wow, cum e și ce poate face omul ăsta! Eu de ce nu pot?!”. Dar poți; mereu poți. Am auzit lucrul ăsta până ce l-am crezut: „doctore, și tu poți”. Și Universul mi-a demonstrat în mod incredibil că da: și eu și oricine altcineva poate. Dacă vrea și dacă visează. Emile Coue spunea: „când voința și imaginația intră într-un conflict, cea care câștigă întotdeauna este imaginația”.
          Tot ce gândești și tot ce faci se întoarce întotdeauna la tine. Este tradiționala lege a cauzei și a efectului pe care se bazează inclusiv karma buddhistă.

          Și apropo ce spuneai și spuneam de gânduri: „dorintele rele intotdeauna devin realitate, iar dorintele de dragoste , bine , frumos si drag reusesc sa se modifice”. Știai că peste 80% dintre gândurile zilnice ale unui om obișnuit sunt negative? Și atunci cum să-i fie viața așa cum și-o dorește doar din când în când?
          Acel „doar dacă” este într-adevăr uman, după cum spui tu. El nu se va șterge niciodată definitiv din mințile noastre. Ideea e să-l rărim din ce în ce mai mult. Așa cum e bine să rărim și gândurile limitative, emoțiile neplăcute, reacțiile! Omul, în situații mai mult sau mai puțin dificile, în loc să ACȚIONEZE, el REACȚIONEAZĂ. Oricât de tare ți-ar strica egoul minții conștiente: „nu te lăsa călcată în picioare, mândria ta personală, orgoliul tău…!”, soluția stă de fiecare dată în calm, în ceea ce simți cu adevărat, undeva adânc în interiorul tău, și nu în logică, nu în ceea ce-ți spune egoul că simți. Logica trebuie să susțină ceea ce simți și nu invers.

          Toate noile psiho-neuroștiințe, toate tehnicile și terapiile lor lucrează atât de ușor și de eficient asupra programelor cerebrale, în favoarea ta ca om, încât, experimentând, te vei mira cum de nu ai încercat mai demult.
          Inclusiv hipnoza lucrează în mod direct cu subconștientul, tocmai pentru că acolo resursele sunt nelimitate, potențialul este infinit! Indiferent că-ți vine să crezi sau nu, așa e.
          Un exemplu simplu în privința a ceea ce înseamnă potențialul și resursele unui om: Joe Vitale, un american care, din homeless timp vreo 10 ani, a ajuns milionar în dolari, scriitor și speaker motivațional foarte înțelept, absolvent de studii superioare, om împăcat cu viața lui acum deja frumoasă. De ce să nu luăm drept exemplu un astfel de om care a reușit, ci să ne îndreptăm mereu atenția spre clasa politică, spre exemple negative??? Este exact ce ziceam mai sus: „eu nu vreau să fiu ca hoțul de Ponta/Antonescu/Băsescu!”. Da, dar când spun asta, emoția este aia de dezgust, de repulsie, de negare, de revoltă, de nervi etc etc. Și emoțiile astea dau comanda minții spre materializare, nu acel „nu vreau să”. Gândește-te permament la cei cu care vrei să semeni, nu la ceilalți!

          Invitația mea pentru skype rămâne. Există o mulțime de tehnici, de exerciții, de procedee care vor reduce visele/visurile neplăcute și materializarea lor și vor aduce în viața ta visarea constructivă, susținătoare, cu toate beneficiile ei ulterioare.

            Ana a spus:
            ianuarie 23, 2014 la 11:04 pm

            ITI MULTUMESC!
            Ma….mangaie , daca pot spune asa si imi cer scuze daca suna mult prea familiar , tot ce am citit mai sus.Multumesc! Mult!Ma ajuta foarte mult si nu cred ca pot spune ca nu am inteles , asa cum mi se intampla ori de cate ori caut raspuns pentru aceste ganduri care ma „ucid” uneori.
            Multumesc pentru explicatii!
            Am inteles ce trebuie sa fac si chiar m-a „izbit” faptul si ideea ca eu chiar ma straduiesc si fac asa.Imi mut gandurile pe pozitiv , ma incurajez si ajung sa cred cu tarie ca asa va fi si asa se va intampla.De absolut fiecare data cand ating varful acela in care zic „in sfarsit vad ca se misca” ,intotdeauna apare „imprevizibilul” zilelor mele ce tine , intotdeauna mortis , sa-mi demonstreze contrariul si ma loveste cu o putere atat de mare , incat ma aduce la stadiul de larva , de leguma , cand gandurile mele sunt in mocirla si….pur si simplu….doresc sa merg dusa de curent , dusa de realitatea mea inconjuratoare.Imi spun ca sunt o idealista si-mi spun ca trebuie sa ma linistesc , desi stiu ca atunci cand toate se vor calma , voi reveni la sentimente inalte , la dragoste , la speranta , la visare.
            Vreau sa invat sa astept timpul ala cand toate se aseaza pentru mine,vreau sa invat sa am rabdarea aceea , vreau sa nu mai fiu atat de demoralizata imediat si vreau sa pot sa am forta sa pot calca , la propriu , pe negativ si sa fiu mai curajoasa.Am sentimentul ca , traind intr-o anume viata a mea de pana acum , imi este frica sa visez la ceea ce as putea avea.Cred ca vreau prea mult , poate sunt prea orgolioasa si nerabdatoare ….nici nu mai stiu 😦

            Multumesc de invitatia pe skype.Nu il am instalat si de l-as avea , nu l-as putea folosi 😦 😦 😦 Imi este foarte greu sa explic aici , imi este greu sa dau detalii. 😦

              drstoica a răspuns:
              ianuarie 24, 2014 la 12:24 am

              Știi, lecția cea mai importantă pe care eu am avut-o de învățat în ultimii doi ani jumate a fost chiar răbdarea. Și nu mi-a fost ușor, recunosc. Dar am schimbat câte ceva la mine în mod conștient, anulând tot mai mult autocritica, ridicându-mă din mocirla de care vorbești tu, și mi-am confirmat că se poate; este extraordinar să văd cum lucrurile se schimbă radical în viața mea atunci când gândirea mea se transformă, când emoțiile mele curente devin altele, când ocupațiile vechi limitative dispar, înlocuite fiind în mod firesc de altele noi, susținătoare.
              Apropo de ceea ce scriai tu în ultimul comentariu. Există așa numita lecție a asumpției. Îți imaginezi, programezi și adaugi neapărat convingerea și așteptarea că se va întâmpla. Fără astea două din urmă, nu funcționează. Trebuie să te aștepți că se întâmplă, nu că nu se întâmplă. Trebuie să te gândești la ce ai, nu la ce nu ai. Să manifești recunoștința, nu lipsa. Redu-ți tot mai mult îndoielile, prin exercițiu simplu de gândire.
              Însă mai presus de legea asumpției există acceptarea. Este acel „facă-se voia ta” miraculos. Să te lași în voia haosului perfect, în voia lui Dumnezeu sau a Universului, după cum vrei să-i spui. N-ai idee ce lucruri fantastice se pot întâmpla, cunoscând că Universul știe cel mai bine ce e cel mai bine pentru tine. Când vei începe să crezi asta cu adevărat, tot mai des și mai constant, vei atrage fix starea, răspunsurile, soluțiile, rezolvările de care ai nevoie! Greutățile, demoralizarea vin tocmai pentru a-ți putea exersa încrederea. E ușor să crezi atunci când toate merg bine, nu? Fizica cuantică și neuro-fiziologia spun că toate se pot aranja fix așa cum îți dorești tu. Doar că trebuie să te simți și să te comporți în armonie cu dorința ta și cu împlinirea ei. Este acea vorbă a lui Iisus: „Când cereți ceva rugându-vă, credeți că ați primit deja și veți avea”. Poate părea absurd, dar e un adevăr fabulos. Biblia e cea mai tare carte de psihologie și filosofie scrisă vreodată!
              Se spune că lui Dumnezeu trebuie să i te rogi o singură dată pentru ceva anume. Fiindcă nu e nici surd, nici orb. Noi o facem de o sută de ori tocmai pentru a ne convinge pe noi înșine că Dumnezeu ne aude și nu pentru a-l convinge pe el să ne împlinească dorința. Ce înseamnă, de fapt, să te rogi o singură dată? Să-ți manifești dorința și împlinirea ei așa cum e cel mai bine pentru tine și pentru cei din jurul tău, apoi… exact: să ai răbdare! Poți să și uiți. Universul, Dumnezeu nu uită. El te va atrage în cele mai potrivite experiențe de viață și te vei trezi cu dorința împlinită fix atunci când va fi momentul cel mai oportun. Dacă nu se împlinește, înseamnă că ceva nu e în regulă cu dorința ta. Iarăși acceptare. Așa funcționează Universul ăsta. În mod ideal pentru toți. Ideal în funcție de ceea ce are fiecare de învățat.
              Dacă vii vreodată prin București, putem face cu cea mai mare plăcere, fără nicio obligație din partea nimănui, o ședință de coaching și hipnoză. Vei descoperi că ai apăsat butonul-minune. Tu, nimeni altcineva.
              Mă bucur foarte tare să-ți fiu de folos măcar și cu aceste informații. Să-mi povestești în curând cât de multe lucruri s-au schimbat în bine în viața ta! 🙂
              Ține minte 3 verbe modale susținătoare: vreau, pot și merit!!! Uită ce-ți vine de obicei să spui! Astea 3 resetează mintea și viața dacă le ajuți să facă parte din tine, dacă ți le spui până devin un mod personal firesc de gândire, până ce dispare acel „dar” din „vreau, pot și merit, dar…”. Nu o face o zi, nu o săptămână. Fă-o toată viața! Multă baftă!

                Ana a spus:
                ianuarie 24, 2014 la 8:21 am

                MULTUMESC! Atat mai pot sa scriu.Nu am destule cuvinte sa pot multumi pentru aceste vorbe si sunt sigura si ferm convinsa ca tot ce a fost scris aici si tot ce am aflat ieri si azi , nu este absolut deloc intamplator.MULTUMESC!
                Am sa copiez toata aceasta conversatie si o voi tine intr-un docuemt pe care sa il deschid ori de cate ori cad .
                Am retinut invitatia si nu o voi uita.
                Si daca nu par pisaloaga , am sa mai pun intrebari , atunci cand va fi cazul.
                MULTUMESC!

                  drstoica a răspuns:
                  ianuarie 24, 2014 la 12:15 pm

                  Ori de câte ori voi putea să-ți răspund la vreo întrebare (așa cum mă pricep eu), din propria mea experiență, ori de câte ori te pot ajuta cu ceva, spune-mi, te rog. Va fi de fiecare dată o bucurie să fac asta.
                  Conform sincronicității definite de Jung, NIMIC nu este întâmplător în Univers. Totul este la fel de benefic pentru mine ca și pentru tine. Recunoștința este reciprocă. Mulțumesc și eu, o zi perfectă îți doresc!

    erys a spus:
    ianuarie 24, 2014 la 1:41 am

    uh, ce taram fascinant, acesta al viselor…nu ma lansez in explicatii, caci ar fi nepotrivit.
    insa voiam sa iti spun ca patul nostru e un adevarat camp pe care alearga visele. eu visez de obicei persoane pe care nu le-am vazut niciodata si povesti intregi, filme intregi, actiune de la un cap la altul (si e tare obositor:)). ba chiar am si un vis care se repeta. se face ca sunt calare pe cal si cutreier stradutele inguste ale unui oras medieval. asta se intampla seara, felinare cu lumanari, pavaj cu pietre, palarie neagra etc…parca as cauta ceva. nu stiu ce.
    visele sotului meu se tes in jurul unui lucru sau a unei fiinte cunoscute, insa el vorbeste anapoda si tipa in timp ce viseaza.
    e ca la nebuni…cand ne trezim, o jumatate de ora ne povestim visele si ne amuzam de cat pot fi de ciudate. 🙂

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 24, 2014 la 1:52 am

      😀 Foarte tare! Eu cred că mai ales visele repetitive au de transmis ceva, uneori lucruri foarte importante. E felul minții subconștiente de a ne informa.
      Ai dreptate, fascinant e tărâmul viselor. Ce mi-a mai plăcut „Sărmanul Dionis”, nuvela lui Eminescu! Dar după ce am terminat liceul mi-a plăcut. Adică după ce nu m-a mai obligat nimeni s-o citesc și s-o comentez literar. 🙂

    Dianette a spus:
    ianuarie 24, 2014 la 7:07 am

    Grrr si brrr… color, alb-negru, repetitiv…
    Eu nu visez decat FOARTE rar 😦
    Ai o explicatie?! Nu, nu duc lipsa de imaginatie si nici de ‘Tagträume’- daydreams…
    In orice caz… in adolescenta (mie placandu-mi tare mult filmele horror, demoni ce te poseda, creaturi din alte taramuri… etc. 😀 ) aveam de 3-4 ori pe saptamana intalnire cu un Luceafar… in vis, desigur… Mai… frumos, misterios… 🙂 dar mr ma trezeam mai obosita decat inainte de-a adormi :-/

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 24, 2014 la 12:21 pm

      Nimeni nu visează FOARTe rar. 🙂 Dacă un om nu visează 3-4 zile deloc, moare, este imposibil. Visezi, dar uiți ce ai visat. Visăm cu toții de mai multe ori în fiecare noapte. Fiecare ciclu complet de somn (aprox. 90 de minute) are perioada lui de vise. Într-adevăr, poți trece peste un ciclu fără să visezi cine știe ce; dar nu peste o noapte întreagă.
      Cândva, cumva, i-ai dictat subconștientului tău că nu te interesează visele, că nu le mai vrei sau că nu-ți fac bine, iar el a reținut și s-a executat, ți le șterge din memoria conștientă.
      Încearcă să adormi seară de seară ascultând în căști un ceva foarte relaxant. O îmbinare de muzică, de mesaj supra sau subliminal și de sunete binaurale. Există așa ceva; dacă vrei, îți trimit pe mail, cu wetransfer. Am unul sau două care durează câte 8 ore fiecare. 🙂 Ai să vezi că, încet-încet, lucrurile se schimbă.

        Dianette a spus:
        ianuarie 25, 2014 la 12:08 am

        My bad, sir! Ma exprim ca din codru. Deci, da… imi amintesc foarte rar ce visez- mai bine nu mi-as aminti…
        Stiu despre ce vorbesti, am primit de la un apropiat asa ceva… problema e ca… cine ma lasa pe mine s-adorm cu muzica?! o_O
        Emailul meu e varza!! Sa vad ce fac…
        Foarte interesant subiectul. 😉

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 25, 2014 la 1:15 am

          Mulțumesc, Dianette.
          Cum adică nu te lasă să adormi cu muzică?! Cine? 🙂
          Încearcă și-ai să vezi că rezultatele nu se lasă o veșnicie așteptate. Pornește de la premisa că se poate. Nu contează cum, nu contează când… Contează doar să faci asta pentru tine, atât. Pentru că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta! 🙂 Să nu uiți asta niciodată, te rog!

            Dianette a spus:
            ianuarie 26, 2014 la 1:24 am

            Eh… complicat.
            Da, nu am sa uit… doar ca rar imi mai aduc aminte…
            Eu iti multumesc.

    dunia a spus:
    ianuarie 24, 2014 la 11:26 am

    O mică corectare îmi permit. Freud nu a susținut că toate probleme omului la maturitate au o bază sexuală, chiar deloc. El însuși subliniază că nu susține asta. Doar la teoria nevrozei, isteriei și angoaselor susține acest lucru.

      drstoica a răspuns:
      ianuarie 24, 2014 la 12:26 pm

      Mulțumesc pentru corectare, Dunia. Ai dreptate, doar că nevroza, angoasele, isteria sunt atât de prezente în problemele noastre mental-emoționale, încât nu știu ce ar mai rămâne în afara lor. 🙂 Nu mă refer la orice tip de problemă din viața unui om, însă eu continuu să-l ascult mai mult pe Jung și pe cei care au acceptat complexitatea holistică. Freud spunea că inconștientul e coșul de gunoi al minții conștiente. Eu nu cred asta. 🙂 Cred că, de fapt, mintea subconștientă este arhiva, este depozitul tuturor informațiilor cu care am intrat vreodată în contact.
      Mulțumesc încă o dată.

        dunia a spus:
        ianuarie 24, 2014 la 12:47 pm

        Am citit Tipuri psihologice de Jung, cu Freud stau mai bine, ca lectură. Nu ai de ce să-mi mulțumești sau atunci îți mulțumesc și eu.
        Acum iar completez, deci toți suntem nevrotici și isterici? Nu e prea mult spus?

          drstoica a răspuns:
          ianuarie 24, 2014 la 1:14 pm

          Eu cred că toți avem momente de isterie, toți avem diverse angoase care, e-adevărat, pot avea la bază, cel mai adesea, emoții distructive instalate în copilărie (până la 7 ani, așa cum zice Freud), dar vreau să cred că nu toate ni se trag pe linie sexuală. 🙂

            dunia a spus:
            ianuarie 24, 2014 la 1:19 pm

            Apropo de instinct sexual, știi că m-a atras Freud deoarece îl pot verifica? Mara crește sub ochii mei și recunosc la ea ceea ce descrie Freud ca faze ale copilăriei.

              drstoica a răspuns:
              ianuarie 24, 2014 la 1:42 pm

              Vezi, puterea exemplului este întotdeauna cea mai edificatoare. Observând-o pe Mara, poți confirma sau infirma anumite lucruri. E tare interesant ce-mi zici.
              Fazele copilăriei se delimitează / caracterizează și altfel, dacă ar fi să ne luăm după neuroștiințele momentului. Cred că fiecare cercetare are ceva bun, util de comunicat. Contează ca noi să identificăm ce ni se potrivește din toată marea asta de informație.

                dunia a spus:
                ianuarie 24, 2014 la 1:52 pm

                Da, sunt întru totul pentru puterea exemplului. Și mai spun că nu m-am rezumat să-l citesc doar pe Freud, am citit și Jung, cum mai scrisei, dar și Adler. Cumva simt acum că mă lepăd de Freud, dar nu o fac. E un om care a muncit enorm și căruia oamenii îi datorează mult, cred eu. Mă refer la oamenii cărora le pasă să se înțeleagă mai mult ca ființe.
                Și încă ceva, Interpretarea viselor de Freud este o carte foarte intimă, Freud și-a pus aproape toată viața acolo, de aia a și amânat publicarea ei o perioadă mare de timp.

                  drstoica a răspuns:
                  ianuarie 24, 2014 la 2:21 pm

                  Sunt foarte de acord cu tine, omul ăsta a făcut enorm pentru medicină, pentru știința minții, pentru semeni, în general. Chiar dacă egoul l-a împins și la măsluirea unor însemnări, unor rezultate din jurnal. 🙂
                  Uite, cred că e semnificativă paralela între Freud și Adler ca să înțelegem un pic mai bine analiza corectă a minții. Tocmai de aceea al doilea a fost îndepărtat din clubul select al primului. Dacă Freud avea numai pacienți, clienți bogați, care aduceau la el, cu precădere, probleme de natură sexuală, Adler trata periferia Vienei, oameni cu alte priorități, și a descoperit lucruri diferite față de Freud, le-a explicat uneori altfel, chiar dacă a rămas în sfera psihanalizei clasice.
                  Dar e foarte adevărat: Freud și-a dedicat întreaga carieră, viață observării viselor și interpretării lor cât mai aproape de realitate. Numai că, așa cum se întâmplă mereu, a lui e doar una dintre cele 7 miliarde de realități de pe planetă 🙂 și nu întotdeauna se potrivește cuiva ce spune Freud.
                  Una peste alta, nu vreau să pară părerea mea ca o judecată asupra muncii lui Freud, fiindcă n-am absolut nicio cădere s-o fac. Mă mulțumesc să observ, să descopăr ce mi se potrivește, ce mă ajută și să merg mai departe.

                    dunia a spus:
                    ianuarie 24, 2014 la 3:28 pm

                    Momentan, prea puțin pot să fac o paralelă între cei doi, Adler-Freud. La Adler am reținut complexul de inferioritate pe care se pare că îl are toată lumea. Sau complex de inferioritate transformat în complex de superioritate. Și că omul e dator, după Adler, să aibă datorie socială, să se fixeze bine social.
                    Cam asta știu până acum, am citit o unica carte, cea de-a doua mă așteaptă.

                    Iar detaliile astea de statut financiar, de ce fel de pacienți, de măsluire, prefer să mă detașez de ele. E citesc, iau aminte, iar dacă rămâne ceva înseamnă că a meritat să rămână, selecția fiind a minții și văd cum pot să mă folosesc în viață de cunoștințele mele.

                      drstoica a răspuns:
                      ianuarie 24, 2014 la 3:54 pm

                      Ai perfectă dreptate, și eu încerc să fac la fel.

    incredibleyoung a spus:
    ianuarie 25, 2014 la 8:49 pm

    Fascinant.:)

    inda of wind a spus:
    februarie 22, 2014 la 9:00 pm

    Sa inteleg ca cinematograful si televiziunea color ne influenteaza si de aceea acum visam color iar mai demult se visa alb-negru? Pot sa ma indoiesc de asta? 🙂

      drstoica a răspuns:
      februarie 22, 2014 la 10:09 pm

      În special apariția televizorului color a făcut modificarea în visele noastre. Cel puțin așa spun statisticile, studiile, manualele. 🙂 În psihanaliză nu există decât mărturii ale viselor alb-negru.
      Te poți îndoi, e în regulă. 🙂

        inda of wind a spus:
        februarie 22, 2014 la 11:15 pm

        „The world is changed. I feel it in the water. I feel it in the earth. I smell it in the air…”
        Ar trebui sa mai existe ceva, dincolo de statistici, de manuale, de tot ce am stiut pana acum, un alt raspuns decat cel cu care ne-am obisnuit. Daca am indraznit sa visam colorat, daca am indraznit sa ne cautam si sa ne gasim palmele in vis, de ce n-am indrazni sa credem ca raspunsul este altul? Exista si un alt raspuns, Domnule doctor?
        zambesc

          drstoica a răspuns:
          februarie 22, 2014 la 11:39 pm

          Atunci când răspunsul e important în mod special pentru tine, el există cu siguranță. Însă numai tu ți-l poți da. Așa cum mie numai eu îmi pot răspunde la ceea ce nici studiile, nici manualele nu au cum să o facă. Îndrăzneala e primul pas. 🙂
          E situația aia în care omul spune deprimat, învins: „nu mai am nicio soluție”. Ok, și dacă ar mai exista una foarte bună, cum ar arăta ea? Întrebarea care pornește declicuri în mintea fiecăruia dintre noi. Doar că nu mereu avem răbdarea și disponibilitatea să ne întrebăm. Și atunci, mergem la alții să ne întrebe ei.
          Zâmbește, că nu-s doctor și nici nu mă consider. 🙂 Pseudonimul ăsta vine dintr-un cu totul alt context. 🙂

            inda of wind a spus:
            februarie 22, 2014 la 11:57 pm

            Mergem la altii sa ne intrebe ei, doar atunci cand ne este teama sa ne asumam raspunsul de unii singuri.
            Pentru mine e ok asa 🙂

              drstoica a răspuns:
              februarie 23, 2014 la 12:52 am

              Foarte corect!
              Răspunsul, oricare ar fi el, merită aflat (atunci când e vorba de un restart dat lumii noastre interioare).

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s