Testează FERICIREA în mod conștient!

Lumea mea exterioară este o oglindire perfectă a lumii mele interioare. Nu văd lumea așa cum este. Văd lumea așa cum sunt. Dacă sunt bine înăuntru, mi-e frumos și în afară. Dacă în mine e cam dezordine, nici afară nu poate fi armonie. Și… dau repede vina pe alții, că din cauza nu știu cărui om/ lucru/ întâmplare mă simt eu nasol, nu? N-ar trebui. “Schimbă-te tu și se va schimba lumea!” E un îndemn care deja generează replici de genul: “Mă lași?”. Pentru că pare greu să mă schimb. Îmi vine greu să mă și gândesc la asta. Nu-s chiar fericit, dar nici rău nu îmi e. Și apoi… cine știe ce-mi mai aduce și schimbarea?… SAU: Nu înțeleg: de ce acum e atât de aiurea ceea ce fac, deși înainte, după același tipar, totul era foarte ok și-mi mergea bine?

Simplu: pentru că lumea se schimbă, în mod conștient sau nu. Pentru că schimbarea e cea mai importantă constantă din Univers. Pentru că azi ești pe val gândind/acționând într-un fel, iar mâine ești învechit. Fii primul care schimbă binele în și mai bine! Chiar dacă până și în școală eram certați când schimbam banca sau colegul de bancă. Așa ne-au educat: să ne atașăm, să devenim dependenți de lucruri mărunte. Și apar apoi marile dependențe, credințele alea limitative conform cărora “nu mai pot trăi fără să am cutare lucru, fără să fac aia!”.

După atâția ani de educație în familie, în școală, în societatea lărgită, ne mai trăim noi propriile vieți?? Trăim mai degrabă viața părinților (care știu întotdeauna ce e cel mai bine pentru noi înșine). Sau trăim condiționați de acceptarea și accepțiunea celorlalți. Trăim fricile și temerile altora, având convingerea că ne aparțin, că așa e bine pentru noi înșine. Și doare. Foarte tare.

Ne trăim viețile după părerea celor din jur. Care contează exagerat de mult și când e o părere bună și când e invers. În urma unei dispute verbale cu cineva, lăsăm emoția neplăcută să sape tot mai adânc în mințile noastre, ne atașăm de emoție ca de ceva frumos. “Mi-a stricat ziua! Și-a bătut joc de mine! Mă minte cu nerușinare! Eu îl ajut, iar el mă lucrează pe la spate!…” Vă sunt cunoscute replicile? Și vi se pare că ele conțin adevăr? Dar cine ești tu, X, ca să mă superi pe mine? Eventual, tu te poți supăra doar pe tine. Numai eu aleg dacă mă supăr sau nu. Doar eu decid ce se întâmplă cu mine în viața asta. În cel mai rău caz, mă pot supăra acum, dar cu cât durează mai puțin, cu atât e mai bine pentru mine, poate și pentru tine.

Avem impresia că unii ne fac fericiți și că alții ne strică viața. “Dacă aș avea asta sau mi s-ar da ailaltă, ar fi perfect, aș fi fericit.” Vrăjeală! Întâi trebuie să fiu fericit cu cine sunt, cu ce am acum, iar apoi, dacă voi avea și ce-mi mai doresc foarte tare, aia va fi doar împlinirea supremă a fericirii mele, va fi cireașa de pe tort. “Cea mai mare dorință a noastră e să găsim pe cineva care să ne facă să facem ceea ce putem deja.” Mostră de înțelepciune a lui R.W. Emerson.

Medical vorbind, în cazul unei afecțiuni fizice, durerea poate fi obligatorie. Suferința este opțională. De cele mai multe ori, durerea e maxim 50% din ceea ce simțim. Restul e suferință; suferința e dată de emoție, de creierul care așa a fost educat ani de-a rândul. Mintea subconștientă, în încercarea sa de autoprotecție, îți oferă fix ceea ce îi ceri, ceea ce i-ai oferit, i-ai spus mereu conștient că e bine, că vrei să primești, că ai nevoie.

Cum se reduce stresul, oricât de mult sau de puțin ar fi el? Cum fac să fiu dependent doar de mine și de propria fericire? Cum elimin emoțiile, cum alung gândurile care îmi fac rău? Păi, tocmai: încep să nu le mai alung, nu le elimin. Le înlocuiesc. Instalez alte softuri peste alea vechi. Cu răbdare, cu imaginație și cu zâmbetul pe buze. Emile Coue, cu fix un veac în urmă, tatăl sugestoterapiei, spunea că atunci când voința și imaginația intră într-un conflict, cea care câștigă este întotdeauna imaginația. “Vreau să mă las de fumat. Chiar vreau! Am încercat, dar n-am reușit…” Asta înseamnă că nu ți-ai provocat imaginația să-ți arate toate marile avantaje pe care le-ai avea dacă te-ai lăsa de fumat. Avantajele alea de care să te bucuri sincer și care ar putea reinstala programul de operare în beneficiul nefumătorului din tine. Ba dimpotrivă: ai lăsat, poate, imaginația să-ți arate că în seara asta ieși cu prietenii la terasă și bagi o țigară bună, bună. Că după ce termini de mâncat, pufăi una mică, să te răcorești. Da, te răcorește, te calmează. Aiurea!  E doar obiceiul vechi peste care mintea conștientă nu instalează imagini noi. Din lene, din multe motive. E doar un exemplu care mi-a venit acum; sunt altele mult mai simple, fiindcă, la urma urmelor, fumatul nu e o dependență; e un set întreg de dependențe pe care fumătorul nici nu știe că le are.  Nu pe toate.

Am descoperit că mă pot reeduca. Întâi am fost sceptic. Doar citeam, vedeam, ascultam. Apoi, am îndrăznit să trec la un pic de acțiune. Orice acțiune e mai bună decât inacțiunea. Fiindcă înveți din ea.

Am descoperit că relaxarea conștientă șterge programe vechi și instalează unele noi în mintea subconștientă. Relaxarea simplă, cu fixarea atenției pe ceva care-mi inspiră liniște sau zâmbet sau, mai mult, entuziasm.

Am descoperit că vreau, pot și merit. Că la fel e cu fiecare dintre noi. Că m-a învățat greșit cine a tras concluzia asta: “Trebuie să văd ca să cred”. Nu! Trebuie să crezi ca să vezi! Așa se manifestă totul în mod fizic pe lume. Întâi există un gând, o imagine, o emoție insistente și ele, la un loc, se transformă în realitate materială. Neville Goddard i-a spus Legea Asumpției. Eu nu trebuie să-i spun în niciun fel. O aplic și văd că funcționează. În fiecare zi.

Starea de bine nu are limite. Îi zic astfel, căci “fericirea” pare un cuvânt mult prea mare. Și pentru că se poate extinde oricât, aleg să fac posibil așa ceva. Tu? Spune-mi că mint, că bat câmpii, că nu se poate. Spune-mi că ai încercat și-am să-ți arăt că ai ocazia să testezi fericirea pe tine. Pe relațiile tale, pe joburile tale, pe viața ta în general. Testeaz-o pe bune, căci nu sunt vorbe-n vânt!

învață că poți câștiga încontinuu!  aruncă un ochi, un gând și-o emoție aici: