Ce este „înțelepciunea”

Publicat pe februarie 19, 2014

“Înţeleptul este calm în mijlocul tulburărilor lumii, senin în mijlocul nesocotinţei şi nedreptăţii, este plin de iubire în cea mai mare abandonare… Cum poate Înţeleptul să fie înţelept? Răspunsul este: pentru că el are experienţa unei cu totul alte realităţi decât cea acordată omului obişnuit, încă lipsit de maturitate, şi care consideră ca adevărata viaţă e cea pe care o înţelege şi stăpâneşte datorită raţiunii sale. Înţeleptul stă pe o „bază” total diferită, unde pericolele existenţei îl ating tot atât de puţin ca şi non-sensul şi cruzimea ei. Această bază îi permite să trăiască şi să manifeste Viaţa în moarte, sensul în non-sens, şi Unitatea Marii Vieţi în abandonarea şi singurătatea micii vieţi. Înţeleptul există, ca şi omul obişnuit, cu cele cinci simţuri, cu raţiunea şi cu bunul simţ, în cotidian şi în ordinea umană; dar el trăieşte în plus în Fiinţa atemporală transcendentă care depăşeşte si pătrunde existenţa, şi care reprezintă „esenţa” ei. El este într-o dispoziţie de spirit al cărei punct de sprijin nu este nici eul, nici lumea obiectivă, ci fiinţa lui. Prin fiinţă trebuie să înţelegem modul individual prin care Fiinţa, adică Marea Viaţă, se incorporează şi se manifestă în mica viaţă, adică existenţa omului. Împlinirea „sensului” just al vieţii omului nu este de domeniul natural  şi raţional, ci se exprimă printr-o angajare totală pe Calea integrării Fiinţei, datorită experienţelor interioare.
Există aşadar această triplă dezvoltare a omului ca fiinţă senzuală, raţională şi intelectuală.” Citește în continuare »