Kundun. De Scorsese

E un film făcut de Martin Scorsese în 1997. Cu 4 nominalizări la Oscar. Despre Dalai Lama, în prima parte a vieții sale, până la momentul începerii exilului din India.

Arată bine povestea scrisă de Melissa Mathison, soția de atunci a lui Harrison Ford. Pentru filmul ăsta, regizorul, scenarista și încă vreo 50 de persoane au primit interdicție de a mai intra vreodată în Tibetul chinezesc. Oricum, filmările în Tibet au fost interzise în totalitate, așa încât totul s-a făcut în Maroc, cu actori tibetani, mulți dintre ei amatori. Dar buni, credibili, naturali.

În rolul lui Dalai Lama – adult, joacă Tenzin Thuthob Tsarong, un nepot de-al său (un grand nephew), iar Scorsese îi dedică acest film propriei mame care a murit în timpul perioadei de preproducție. „Pentru mine, spunea regizorul atunci, Dalai Lama reprezintă iubirea necondiționată.” Da, e creștin Scorsese.

Merită văzut. Transmite ceva din căldura, calmul, înțelepciunea omului Dalai Lama. Iubește și a practicat întotdeauna nonviolența, la fel ca și Ghandi.

Un granicer indian: Esti cumva Domnul Buddha?

Dalai Lama: Cred ca sunt o reflexie a lui, ca luna care se vede în apa. Cand ma privesti, încercand sa fiu un om bun, tu te privesti pe tine însuti.