Zi: decembrie 4, 2013

Act de proprietate asupra cuiva

Publicat pe

j1În copilărie (nu mai târziu), unii dintre noi dezvoltă un simț al proprietății ieșit din comun. Cu atașamente paralizante, cu răni care abia așteaptă să fie făcute, cu „așa cum spun eu e bine, altfel nu”… La maturitate, ca o otravă emoțională, posesivitatea marchează cu dungă roșie aproape fiecare relație interumană în care intrăm. „Casa mea”, mai puțin „a noastră”; „viața mea”, fiindcă a celorlalți se subînțelege; iar „iubita/iubitul” devine un bun care ni se cuvine de drept, care, odată câștigat, trebuie să ne stea la dispoziție, să ne satisfacă egoul flămând, să se transforme în cal de bătaie atunci când ceva nu funcționează. E un obiect, nu un suflet, nu o minte, nu un om. E Citește în continuare »