Munchen. Mă cheamă înapoi la el :) (FOTO)

M-a întrebat cineva zilele trecute: „De ce te-ai dus la Munchen?”. Ca să văd un pic din Bavaria, să-i descopăr istoria, arhitectura, să urc prin Alpi, să văd Oktoberfest, să văd Bayern Munchen, să mă bucur de atmosfera tipic bavareză, cu nemți în bermude de piele cu bretele și nemțoaice cu rochii înflorate și bine decoltate… „Atât?!” Întrebarea asta m-a debusolat puțin și-am tăcut. De ce oare trebuia să merg în Germania?

Munchen e cea mai reușită îmbinare de vechi și nou pe care eu am văzut-o vreodată. Un oraș cu o populație mai mică decât a Bucureștiului (aproape 1.400.000 de locuitori), dar cu o infrastructură, cu un aspect verde, cu o estetică arhitecturală deosebite. Iubesc orașul ăsta încă de copil, fără să-l fi văzut decât în poze și la televizor. Mă așteptam ca acum să merg acolo și, într-o săptămână, să descopăr multicele lucruri frumoase cu care să-mi încarc memoria înainte de a mă întoarce acasă. Dar n-am reușit să descopăr multicele… ci foarte multe! 🙂 Primăria nouă, din Marienplatz, e operă de artă, mai ceva decât aia din Viena. Și se poate bea bere în curtea interioară. Nu, nu cu primarul. Cu prietenii. 🙂 Frauenkirche, adică Notre Dame-ul munchenez, e o catedrală impresionantă. Rezidenz e un palat transformat în muzeu, absolut superb. Opera & Teatrul de Stat sunt inclusiv muzee. Opulență artistică de mare ținută. Grădina Englezească e imensă, e foarte aspectuoasă, are un Turn Chinezesc (unde să mănânci ca la Shanghai) și un loc în care, pe căldurile alea mari, se face… nudism. 🙂

Allianz Arena e un stadion de aproape 80.000 de locuri, plin-ochi la fiecare meci al lui Bayern. Gara Centrală e cea mai mare pe care am văzut-o eu vreodată. Stația aferentă de metrou – la fel. Vreo 16 magistrale, parcă. Parcul Olimpic arată brici, cu turnul în care am putut urca 200 de metri și din care puteam vedea până acasă, la București. Dacă era foarte senin afară; dar n-a fost. 🙂 Stadionul Olimpic are cel mai întins acoperiș de pe planetă, realizat din sticlă pictată acrilic. Acoperișul colectează apa de ploaie, folosită apoi la umplerea lacului olimpic din imediata vecinătate. Muzeul BMW concurează muzeele Mercedes și Porsche din Stuttgart. Nymphenburg e un minunat palat de vară construit în secolul 17. Deutsches Museum, pe care n-am mai avut timp să-l văd. Lagărul de concentrare de la Dachau, aflat în imediata apropiere a orașului. Și… bineînțeles, Oktoberfest, un cartier de bere locuit zilnic de multe zeci de mii de oameni îndrăgostiți de malț și hamei. 🙂 Adică un bâlci atât de mare cum n-am văzut până acum.

Atitudinea oamenilor e una foarte relaxată. Nu e nevoie să rogi pe cineva de două ori să te ajute cu o informație. Dacă treci prin oraș în timpul Oktoberfest, te salută lumea pe stradă de zici că te cunoaște de pe vremea când te jucai cu virgula-n țărână. 🙂 Na, berea face minuni. Face bine la dispoziție.

Prien am Chiemsee, un orășel în apropiere, pe marginea unui ditamai lacul, cu un castel de admirat îndelung, cu o mănăstire „must see”, cu niște locuitori care refuză să construiască blocuri și căsuțe, preferând casele și căsoaiele. De un bun gust nobiliar. Arhitectură de calitate și clădiri foarte bine întreținute.

Mi-ar lua foarte mult să povestesc în detaliu tot ce mi-a plăcut în Munchen. Dar revin cu liniuțe de la capăt. Scurt și cuprinzător. 🙂 Uite, e ceva care nu-ți place din ce vezi în poze?