Gone Girl. Plin de măști

Posted on Updated on

gg14 nominalizări la Golden Globe 2015. Rosamund Pike, în rolul principal feminin, e de neoprit.🙂 Foarte drăguță, inspirată, credibilă. Excelent se descurcă, deși, până acum, nici nu știam cu adevărat că există actrița asta.🙂

Scenarista Gillian Flynn face și ea un meci mare, ecranizându-și propriul roman. Te ține două ore jumate în fotoliu, fără prosteli, fără plictiseli, cu excepția primelor 30-40 de minute. Dar avea nevoie să pregătească povestea. Fiindcă filmul chiar are o poveste. Compozitorul Trent Reznor mie mi-a rămas la suflet încă de la Lost Highway (1997), filmul lui David Lynch. Despre regizorul David Fincher nu prea mai am ce spune. Doar atât: The Curious Case of Benjamin Button, Fight Club, Se7en, Alien 3, The Social Network, Zodiac…

Ben Affleck e ok și el, dar îl știi: același personaj cu zâmbet trist, într-un singur colț al gurii, din oricare alt film în care joacă.

E o lecție excelentă despre manipulare. Aici, Nick și Amy, căsătoriți de 5 ani, ajung într-un impas peste care nu mai știu cum să treacă: singurătatea în doi. Lasă impresia că vor, că se străduiesc, dar fiecare vede permanent vinovatul în celălalt. Ca întotdeauna într-o relație, nu?

Conform statisticii, știi care e primul gând al unei femei când intră într-o relație serioasă? „Are el defectul/defectele astea, da’ las’ că-l dau eu pe brazdă, îl schimb eu într-o lună / într-un an.”🙂 Niciodată! dacă el însuși nu decide să se schimbe. Iar acest film se folosește inteligent de statistică.

Citește pasajul următor – un monolog din jurnalul lui Amy – întâi ca și când ar fi scris de o femeie, apoi de un bărbat. Pune-te în locul fiecăruia și simte cum se simte din locul ăla. Să simți e mai mult decât să gândești. Emoția bate gândul. Descrierea de mai jos se potrivește de minune oricăruia dintre ei. Adevărul, întotdeauna, e undeva la mijloc.

gg2Amy: Nick si Amy vor disparea pentru totdeauna. Dar acest cuplu n-a existat niciodata, de fapt. Nick iubea fata care ma prefaceam ca sunt. „Tipa super!” Barbatii folosesc des acest termen ca pe un compliment. „E suuuper tipă! Tipa super e sexy. Tipa super e de gasca. Tipa super e haioasa. Tipa super nu se înfurie pe barbatul de lânga ea. Doar zâmbeste într-un mod blând si plin de dragoste, apoi îsi pune totul la dispozitia lui. Îi place ce îi place si lui.

Da, când l-am cunoscut pe Nick Dunne, stiam ca vrea o tipa super. Si, pentru el, am fost dispusa sa încerc. Mi-am epilat pasarica. Am baut bere la cutie, uitându-ma la filme cu Adam Sandler. Am mâncat pizza rece si tot la 60 de centimetri am ramas în talie. I-am supt-o aproape regulat. Am trait momentul. Am fost de gasca, ce dracu’! Nu pot spune ca uneori nu mi-a placut si mie. Nick a scos la iveala unele trasaturi pe care nici nu stiam ca le am. Voiosie, haz, lejeritate… Dar eu l-am facut mai destept. Mai inteligent. L-am stimulat sa se ridice la nivelul meu. L-am faurit pe omul visurilor mele.

Ne bucuram sa ne prefacem ca suntem altcineva. Dar eram cel mai fericit cuplu. Si ce rost are sa stai cu cineva daca nu esti cel mai fericit? Însa Nick a început sa fie lenes. A devenit o persoana cu care nu m-as fi casatorit. Se astepta sa-l iubesc neconditionat.

Apoi, Amy dispare brusc. Câteva semne de luptă, niște urme romantico-misterioase și cineva trebuie să plătească. Pentru ce? Se dă cu presupusul. Poliție, televiziune, mase, minciuni peste minciuni. Autorul: Nick. Fii atent/ă ce înseamnă să te uiți zi de zi la televizor: știri, talk show-uri, emisiuni tabloid. Ai impresia că ți se redă realitatea. Extrem de rar! E vorba doar de spectacol, doar de extreme, de exagerări, de persuasiune menită să aducă audiență cu orice preț, chiar și în cazul celor mai serioase televiziuni. Iar apoi, tu, telespectator de bună credință, judeci situația, pui etichete și ești sigur că doar X sau Y e vinovat pentru ce se întâmplă, nici nu te mai interesează ce spun cei în cauză. Dincolo de aparențe, stau detalii și nuanțe pe care nu le cunoști și care au o mai mare importanță decât ceea ce cunoști.

Ne-am întâlnit la o petrecere. Ne-am placut. Era perfecta. Era frumoasa, desteapta, citita, avea un fund ca o stripteuza de 20 de ani. Ma gândeam: „Unde-i buba?”. Mi-am dat seama dupa câteva luni. N-avea sa fie deloc simplu. Fetelor le place sa te modeleze putin, dar Amy… A preluat controlul. Devenisem jucaria ei. Era prea mult. Se ducea si îmi cumpara cravate; desi ne certaseram de 20 de ori pe tema asta. Cravate. Situatia devenise… hmm!… Am început sa ma retrag, sa-i dau mai mult spatiu. Nimic iesit din comun.

Gone Girl e un film bun. Îl poți vedea ca pe ceva să-ți umple timpul liber… sau poți fi atent și la mesaje. Fiindcă are câteva foarte deștepte.

Iar finalul este… hmmm… cum este? După părerea ta.🙂

17 thoughts on “Gone Girl. Plin de măști

    samewhiteblue said:
    Ianuarie 12, 2015 la 12:43 pm

    Îl văzuși…și pasajul selectat și adus în atenție în text exprimă niște adevăruri.
    Însă pe Amy tot nu o pot suporta cu manipulările ei!

      drstoica responded:
      Ianuarie 12, 2015 la 12:58 pm

      Și eu îl văzui și îmi plăcu de-adevăratelea.🙂
      Tendința de manipulare există întotdeauna în ambele sensuri, mai mult sau mai puțin. În viață, nu doar în film.🙂

    Alice Grey said:
    Ianuarie 12, 2015 la 4:53 pm

    În general acest film este perceput ca o prezentare a artei manipulatorii a persobajului feminin, Amy, la începutul filmului cel ce vizionează adorând-o, ca mai apoi sentimentele lui să degenereze spre ură, dezgust și afirmații de tipul „Amy e o sociopată”. Însă acest film ilustrează într-o manieră atât de subtilă drama femeii cultivate (Amy era totuși o scriitoare faimoasă) care din dragoste începe să se schimbe și să nu se mai regăsească pe sine. Amy nu era manipulatoare, ea avea un caracter mai puternic, o personalitate exuberantă și o obsesie de a se face plăcută, chiar o îndârjire diabolească de a obține ce dorește. Nu putem ști ce și-a dorit Amy prin toată această dramă pe care a jucat-o dar un lucru e sigur: își iubește soțul și de dragul lui a ucis.

      drstoica responded:
      Ianuarie 12, 2015 la 5:07 pm

      Da, filmul prezintă cap-coadă o acțiune complexă de manipulare. Dar: să nu uităm că Amy făcea asta de mulți ani, Nick nu era primul bărbat căruia îi înscenează lucruri grave. Însă atunci când ai exercițiu = când lucrurile se repetă într-un fel sau altul, tendința de a face „orice” pentru „supraviețuire” devine tot mai mare. Omul reajunge, cade pe acel prim nivel al ierarhiei valorilor din piramida lui Graves: supraviețuirea = „nimic nu e nepermis pentru ca eu să fiu bine”.
      În altă ordine de idei, în baza întregii povești – antecedentele lui Amy, mama posesivă care o transformă pe Amy din carte în copilul ideal, umilind inconștient copilul real – Amy nu face lucrurile alea din iubire, ci din cauza unor emoții nerezolvate, din cauza unor programe emoționale distructive instalate încă din copilărie. Freud spunea că perioada de vârstă 0-7 ani („prima copilărie”) ne decide tot restul vieții dacă, la maturitate, nu alegem să conștientizăm problemele pe care le avem și să le transformăm, să le vindecăm, să facem ceva cu ele în beneficiul nostru și nu împotriva noastră.
      Nici Nick nu e perfect. Deloc. Minte pentru a-și salva pielea: reputația, libertatea… Dar Amy… da, e o sociopată. Are, de fapt, trăsăturile unei psihopate. Morbiditate, urme ale abuzului parental (nu contează de ce fel a fost el), dispariția empatiei… Psiho-neurologia spune că o femeie ucide conștient, premeditat numai dacă a suferit un abuz foarte serios în copilărie.
      Dacă judecăm lucrurile din punct de vedere romantic-familial, da, Amy chiar îl iubește pe Nick. Dar nu de dragul lui a ucis.🙂

    lorelad said:
    Ianuarie 12, 2015 la 5:48 pm

    Finalul este cam fortat…Mie tot filmul mi s-a parut cam ‘tras de par’.
    :))
    da, plin de masti, pe alocuri misterios, insa nu m-a impresionat…

      drstoica responded:
      Ianuarie 12, 2015 la 9:44 pm

      Cu excepția „evadării” ei (foarte forțată și incoerentă), mie mi s-a părut un film bine scris. Iar finalul chiar e neașteptat. Destul de credibil și enervant.🙂
      Iar de Rosamund m-am îndrăgostit.🙂 Merită o nominalizare și la Oscar.

        lorelad said:
        Ianuarie 12, 2015 la 10:13 pm

        🙂 si ea de fapt nu era ea…avea o sora geamana.🙂

          drstoica responded:
          Ianuarie 12, 2015 la 10:36 pm

          Cine? Amy sau Rosamund?🙂

            lorelad said:
            Ianuarie 13, 2015 la 12:32 pm

            Amy, desigur.
            Rosamund o fi o ‘prietena dintr-o alta viata’.🙂
            da’ pisica era dubioasa.😉

              drstoica responded:
              Ianuarie 13, 2015 la 12:40 pm

              Nici pisica nu ți-a plăcut? Că a jucat bine.🙂

                lorelad said:
                Ianuarie 13, 2015 la 2:40 pm

                Pisica? fara cusur, cea mai buna actrita in rol secundar! Sunt sigura ca o sa o mai intalnim si in alte roluri, avea potential!🙂

    Regina Buburuza said:
    Ianuarie 12, 2015 la 11:59 pm

    Mi-a placut foarte mult filmul.

      drstoica responded:
      Ianuarie 13, 2015 la 12:05 am

      Și pe mine m-a ținut aproape.

    lorelad said:
    Ianuarie 13, 2015 la 3:09 pm

    si pe Rosamund tocmai ce-am vazut-o in ‘Adio, dar mai stau putin’
    http://m.imdb.com/video/imdb/vi2213980953?ref_=m_tt_ov_vi

      drstoica responded:
      Ianuarie 13, 2015 la 3:28 pm

      Nu l-am văzut; mi-ai îmbogățit lista cu „mi-ar plăcea”.🙂 Mersi frumos.

    […] Cumberbatch e o supriză foarte plăcută, la fel ca Rosamund Pike în Gone Girl, aici. De […]

Ia descarcă și tu niște vorbe aici!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s