Cea mai share-uită postare din lume. E românească

Publicat pe Actualizat pe

blog-luminitaLuminița Saviuc a apărut în celebra publicație Hufftington Post grație blogului său care a făcut istorie și nu numai. Câștigă popularitate și trafic datorită înțelepciunii cu care postează, cu care, în ultimii ani, se încăpățânează să rămână pozitivă, să ofere fără să ceară, fără să aștepte aplauze și aprobarea cuiva, fără să aștepte comentarii susținătoare și like-uri fără de care n-ar mai băga în seamă blogurile celorlalți. A studiat arta, economia, psihologia și spiritualitatea în România și în Statele Unite, iar acum locuiește în Malaezia, la Kuala Lumpur. Prin tot ce am observat că postează, transmite acel zen de care mintea fiecărui om are atât de mare nevoie. Ea are și dă mai departe. Cine vrea primește, cine nu nu. Există acel liber arbitru care creează prezentul și determină viitorul fiecăruia dintre noi. Dincolo de realitatea exterioară grea, murdară, de la care nu vrem nicicum să ne luăm atenția, în ideea că ne informăm, că trebuie să știm, că ne ajută, că e perfect normal să judecăm, să criticăm, să acuzăm măcar un pic, în mod constructiv (?!), dincole de astea există o realitate interioară care o determină pe prima.

Luminița face un soi de life coaching online pentru oricine are răbdare și plăcere să-i citească blogul.

Postarea „15 Things You Should Give Up To Be Happy” / „15 lucruri la care trebuie să renunțăm pentru a fi fericiți” a fost distribuită de 1,2 milioane de ori de către utilizatorii de facebook. Cea mai cea din toate timpurile. O dovadă că putem ieși din formație, din coloană, din trendul agresiv-social la care ne raportăm zi de zi pentru a ne face plăcuți, apreciați, buni în ochii celorlalți. Ca și când ceilalți sunt cei care trăiesc zi de zi nervii noștri, frustrările și neplăcerile noastre. Nu. Alege să trăiești pentru tine, nu pentru alții!

Uite cum arată cele 15 lucruri în beneficiul tău scrise de Luminița pe blog. E multicel de citit, am mai scurtat o idee, dar merită. Integral, textul pe blogul ei.

Poți spune: „adevărat, dar e greu” și să uiți de ele. Sau poți zice: „adevărat, e greu”, dar începi să le aplici în viața ta, puțin câte puțin. Ori, e propria-ți alegere, poți spune: „bulșituri!”.

fericire

1. Renunţă la nevoia de a avea întotdeauna dreptate
Multe persoane nu suportă ideea de a greşi, şi îşi doresc să aibă întotdeauna dreptate, chiar şi cu riscul de a încheia o relaţie minunată sau provocând mult stres şi durere, pentru ei şi pentru alţii. Pur şi simplu nu merită. Oricând simţi nevoia “urgentă” de a sări într-o discuţie despre cine are dreptate şi cine greşeşte, întreabă-te următorul lucru: Ce câştig dintr-un conflict verbal, în urma căruia cel din faţa mea părăseşte “scena” cu un gust amar şi un sentiment de dezamăgire?

2. Renunţă la nevoia de control
Fii dispus să renunţi la nevoia de a controla întotdeauna tot ce se întâmplă cu tine şi cu cei din  jurul tău: situaţii, evenimente, oameni etc. Permite tuturor lucrurilor şi persoanelor să fie exact aşa cum sunt şi o să vezi ce bine te vei simţi.

3. Renunţă la vină
Renunţă la nevoia ta de a da vina pe alte persoane pentru ceea ce ai sau nu ai, pentru ceea ce simţi sau nu simţi. Încetează să renunţi la puterile tale şi începe să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta.

4. Renunţă la auto-înfrângere
Câţi oameni se rănesc singuri din cauza mentalităţii lor negative, poluate şi a auto-înfrângerii  repetitive? Nu crede tot ceea ce îţi spune mintea, în special dacă este ceva negativ şi care te auto-distruge. Eşti mai bun de atât.

5. Renunţă la convingerile tale limitate
Renunţă la convingerile tale despre ceea ce nu poţi face, despre ceea ce este imposibil. De acum înainte nu o să mai permiţi convingerilor tale limitate să te ţină captiv. Deschide-ţi aripile şi zboară!
„O convingere nu este o idee deţinută de minte, este o idee care ţine mintea”, spunea Elly Roselle.

6. Renunţă să te mai plângi
Renunţă la nevoia ta constantă de a te plânge despre acele multe, multe, multe lucruri, oameni, situaţii, evenimente care te fac nefericit, trist şi depresiv. Nimeni nu te poate face nefericit, nicio situaţie nu te poate face trist decât dacă îi permiţi. Nu situaţia care declanşează acele sentimente este de vină, ci modul în care alegi să le priveşti. Nu subestima niciodată puterea gândirii pozitive.

7. Renunţă la luxul de a critica
Renunţă la nevoia de a critica lucruri, evenimente sau oameni care sunt diferiţi faţă de tine. Cu toţii suntem diferiţi, şi totuşi cu toţii suntem la fel. Toţi vrem să fim fericiţi, toţi vrem să iubim şi să fim iubiţi şi toţi vrem să fim înţeleşi. Cu toţii vrem ceva, şi ceva este dorit de noi toţi.

8. Renunţă la nevoia de a impresiona celelalte persoane
Încetează să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti doar ca ceilalţi să te placă. Lucrurile nu funcţionează aşa. În momentul în care încetezi să mai încerci atât de tare să fii ceva ce nu eşti, momentul în care renunţi la toate măştile tale, momentul în care te accepţi cu adevărat, o să descoperi că oamenii se simt atraşi de tine, fără a depune niciun  efort pentru asta.

9. Renunţă la ideea de a te opune schimbării
Schimbarea este bună. Schimbarea te va ajuta să mergi din punctul A în punctul B. Schimbarea te va ajuta să faci îmbunătăţiri în viaţa ta şi în viaţa celor din jurul tău. „Urmăreşte fericirea şi Universul va deschide uşile pentru tine acolo unde nu existau decât pereţi”, Joseph Campbell.

10. Renunţă la etichetare
Încetează să etichetezi acele persoane, lucruri şi evenimente pe care nu le înţelegi ca fiind ciudate şi diferite şi încearcă să îţi deschizi mintea, puţin câte puţin. Minţile funcţionează doar atunci când sunt deschise.
„Forma cea mai înaltă de ignoranţă este atunci când respingi ceva despre care nu ştii nimic”, Wayne Dyer.

11. Renunţă la temerile tale
Frica este doar o iluzie, nu există, tu ai creat-o. Totul este în mintea ta. Dacă vei corecta interiorul, exteriorul va fi exact aşa cum trebuie. “Singurul lucru de care trebuie să ne temem este frica însăşi”, Franklin D. Roosevelt.

12. Renunţă la scuze
De multe ori ne limităm din cauza numeroaselor scuze pe care le folosim. În loc să creştem şi să lucrăm la a ne îmbunătăţi viaţa şi spiritul, rămânem blocaţi, minţindu-ne singuri, folosind tot felul de scuze, care în 99,9% din cazuri nu sunt reale.

13. Renunţă la trecut
Este greu. Se ştie. În special atunci când trecutul arată mult mai bine decât prezentul şi viitorul pare atât de înfricoşător, însă trebuie să iei în calcul faptul că momentul prezent este tot ceea ce ai şi tot ce o să ai vreodată. Trecutul după care tânjeşti, trecutul la care visezi, a fost ignorat de tine atunci când a fost prezent.
Încetează să te mai păcăleşti singur. Fii prezent în tot ceea ce faci şi bucură-te de viaţă. Până la urmă viaţa este o călătorie, nu o destinaţie. E bine să ai o viziune clară asupra viitorului, pregăteşte-te, dar întotdeauna fii în prezent.

14. Renunţă la ataşament
Acesta este un concept care pentru mulţi dintre noi este greu de înţeles, însă nu este ceva imposibil. Devii din ce în ce mai bun odată cu trecerea timpului şi cu mult antrenament. Momentul în care te detaşezi de toate lucrurile, devii atât de liniştit, tolerant, blând şi seren. O stare dincolo de cuvinte.

15. Renunţă să îţi trăieşti viaţa în funcţie de aşteptările celorlalţi
Mult prea multe persoane trăiesc o viaţă care nu le aparţine pentru a o putea trăi. Îşi trăiesc vieţile în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, trăiesc viaţa în funcţie de ceea ce spun părinţii că este mai bun pentru ei, în funcţie de ce zic prietenii, duşmanii şi profesorii lor că este bine pentru ei. Aceste persoane îşi ignoră vocea interioară, chemarea interioară.

32 de gânduri despre „Cea mai share-uită postare din lume. E românească

    luciastroila a spus:
    martie 18, 2014 la 7:23 pm

    Utile si al naiba de adevarate sfaturi! O spun eu, care abia am inceput sa inteleg ca doar asa ma pot regasi si pot fi fericita. 🙂 Chestiile alea cu renuntarea la trecut si cea cu renuntarea la a-ti trai viata in functie de ce vor altii de la tine cred ca sunt cheia. Restul vin de la sine.

      drstoica a răspuns:
      martie 18, 2014 la 8:35 pm

      Doar după ce încerci, după ce exersezi schimbarea, poți spune cu adevărat dacă merită sau nu. Fiindcă oamenii tind să-și dea cu părerea fără să probeze alternativa la ceea ce au și nu le place. Spor la tot ce-ți dorești tu! 🙂

        luciastroila a spus:
        martie 19, 2014 la 7:21 am

        Oamenii sunt in general tematori. Le e mai teama ce de ce s-ar putea intampla decat de iadul in care s-au obisnuit sa traiasca. Da, trebuie sa probezi inainte.

          drstoica a răspuns:
          martie 19, 2014 la 8:22 am

          Foarte adevărat! Deși s-ar putea ca un om să nu prea mai aibă lucruri bune în viața lui, se încăpățânează să rămână în acea situație, temându-se de necunoscut.
          La un moment dat, disconfortul dat de situația actuală devine mai mare decât disconfortul prezumtiv creat de schimbare. Doar atunci se va face cu adevărat schimbarea. Altfel, omul zice: „las’ că merge și așa”.

    Cocktail de viata a spus:
    martie 18, 2014 la 7:30 pm

    foarte util articolul

    ninacremeneanu a spus:
    martie 18, 2014 la 9:29 pm

    Fff adevarate cele”15 renuntari” … hmmm si chiar putem sa le aplicam pe toate ???!! viata ne arata ca „nu prea” iar eu personal am fost mandra de mine cand am „renuntat” la 1/2 din ele .. for my happynes !!
    Trebuie sa fi tare intelept chiar si sa-ti propui sa renunti !!
    astept de la voi un singur exemplu de om care a punctat toate „renuntarile” si acum e happy !!!

      drstoica a răspuns:
      martie 18, 2014 la 10:28 pm

      Nina, eu cred sincer și foarte tare că se poate. Dacă așteptăm să vedem că alții pot, asta se transformă într-o scuză ca să nu încercăm, să nu perseverăm noi înșine. Eu am renunțat, măcar parțial, la toate 15.
      Nu mă mai plâng, chiar dacă asta îmi aducea atenția celorlalți.
      Nu mai vreau să am mereu dreptate. Chiar și atunci când am, accept că o altă persoană are propriul raționament logic pentru care nu vrea să-mi dea mie dreptate. Și ce pierd dacă nu-mi dă?!
      Am renunțat să-mi mai trăiesc viața după așteptările celorlalți. Și ghici ce s-a întâmplat! Ceilalți, după o perioadă, au zis: „băi, nu credeam că e mai bine ca tine decât ca mine sau decât ca tine înainte!”.
      Am renunțat la scuze; nu prea mai am deloc nevoie de ele. Sunt excelent așa cum sunt.
      Mi-am vindecat fricile de orice; fricile de care suntem plini și din cauza cărora devenim triști, agresivi, neîncrezători, depresivi, bolnavi.
      În doar doi ani jumate am făcut toate astea. E un lanț trofic, renunțările se atrag, se determină una pe alta. Descopăr că rezolv zilnic câte puțin din toate 15. Și, de asemenea, am învățat că-i pot ajuta și pe alții să o facă. Îi pot AJUTA, n-o pot face eu în locul lor. Uneori, oamenii vor să-i ajuți împotriva lor înșile. Asta chiar e imposibil. Exemplu? Cineva vine sau mă sună să-mi spună că îl doare nu știu ce foarte tare. Și-i zic: putem face aia, aia sau aia. Mai poți merge acolo sau acolo. Poți încerca asta sau ailaltă. El ascultă și răspunde: „…aa, nu, nu prea vreau să fac astea, n-am timp, n-am bani, n-am.”. Cele mai uzuale scuze de a refuza transformarea, vindecarea personală. Pentru că durerea, suferința atrag atenția celorlalți și am devenit dependenți de așa ceva, nu vrem să renunțăm la un astfel de atașament.
      Lucrurile nu se întâmplă de azi pe mâine. Exercițiul este extrem de important. Și nu e greu; e doar de aplicat. Le spun oamenilor care vin la mine pentru a afla cum pot să-și vindece probleme mental-emoționale și de sănătate fizică un lucru extrem de important: sunt 3 pași în a te schimba, în a-ți schimba viața, sănătatea, în a te împlini pe plan familial, profesional, material.
      Primul constă în acceptarea faptului că se poate clar mai bine oricât de bine ai fi. Întotdeauna! Un alcoolic, pentru a se vindeca, trebuie, mai întâi de toate, să accepte că are acea problemă și să înceapă să asculte, să se informeze de oriunde, să compare păreri, să și le formeze pe ale lui. Păreri care se traduc în convingeri, în credințe. Convingerile sunt de două feluri: susținătoare și limitative: Pot și Nu Pot.
      Al doilea pas constă în trecerea la informarea concretă, la învățarea de tehnici de schimbare, de vindecare, de dezvoltare personală – sunt o mulțime. Ele te vor împinge inevitabil către cel de-al treilea pas:
      Aplicarea a ceea ce înveți, a ceea ce-ți este dat de noile convingeri susținătoare, de noile valori îmbunătățite. Și chiar îți va plăcea să aplici, nu vei mai concepe viața ta fără momentele alea atât de frumoase și de susținătoare.

      Cei mai mulți oameni se blochează la primul pas. Ei consideră că vor, că au încercat destul, dar că nu se poate. Și le vor spune și celorlalți același lucru: „nu, mă, nu se poate, fii serios!”. Când oamenii nu pot face un lucru, vor spune că nici tu nu poți. Iar tu alegi să-i crezi, din păcate. De ce? Pentru că sunt mulți; prea mulți.

      Mingea e în terenul tău. Viața e o sumă de alegeri personale, nu de ceea ce ni se dă de-a gata. Dacă ai fost mândră de tine reușind să obții două din cele 15 renunțări, de ce nu continui? Înseamnă că e foarte bine ce-ai făcut, doar că mai ai de lucru, mai ai de învățat, de aplicat. Ca să înveți să scrii și să citești, să socotești, ți-a luat câțiva ani de zile. Ca să înveți să fii fericită, îți ia mai puțin; doar să vrei cu adevărat.
      Multă baftă îți doresc! Știu sigur că poți, chiar dacă nu te cunosc personal. 🙂

        Irina A. a spus:
        martie 19, 2014 la 3:27 pm

        Da, se poate. Acum stiu sigur ca se poate. Am aflat si eu. 🙂 Imi vine sa strig de bucurie :))

          drstoica a răspuns:
          martie 19, 2014 la 3:29 pm

          Și mie la fel îmi vine să fac. Și-o fac. 🙂

            Irina a spus:
            martie 19, 2014 la 4:58 pm

            :)) hai s-o facem impreuna :)) iu huuuu!!!!!!’ :)))

              drstoica a răspuns:
              martie 19, 2014 la 6:52 pm

              Ce ecou pe scara blogului! 😀

                Irina a spus:
                martie 19, 2014 la 8:23 pm

                :)) Citisem „a blocului”. :))
                Mda…

    ane a spus:
    martie 20, 2014 la 4:32 pm

    Ce bine ca ai amintit, de „Renuntari”. Oricum, viata e contradictorie cu multa frustrare.

      drstoica a răspuns:
      martie 20, 2014 la 5:53 pm

      Dar dacă Renunțăm la frustrări, rămâne ceva frumos, nu? 🙂

        ane a spus:
        martie 20, 2014 la 6:27 pm

        ..daca, numai ca omul e plin de dorinte, unele neîmplinite
        🙂 .

          drstoica a răspuns:
          martie 20, 2014 la 7:05 pm

          Și de ce să ne agităm pentru niște dorințe neîmplinite? 🙂 Le înlocuim cu altele care se împlinesc.

            ane a spus:
            martie 20, 2014 la 10:57 pm

            … le înlocuim cu ce credem ca pot deveni realitati, adica, e bine sa visam cu ochii deschisi 🙂

              drstoica a răspuns:
              martie 21, 2014 la 7:53 pm

              E excelent! E împlinibil și tare satisfăcător! 🙂

                ane a spus:
                martie 21, 2014 la 8:08 pm

                Mulţi oameni rămân cu viaţa în mare parte netrăită,din cauza fanteziilor. 🙂 Eu scriu fantezii, dar in realitate sunt foarte cerebrala 🙂

                  drstoica a răspuns:
                  martie 21, 2014 la 8:34 pm

                  Eu sunt fantezist, dar nu mă rup de realitate. Visez în mod natural ceea ce-mi este posibil. Dar visez big, așa îmi place. 🙂

                    ane a spus:
                    martie 21, 2014 la 9:16 pm

                    Atitudinea mentala normala, se schimba in: vise, noblețe, grandoare, veselie,…. Suntem fiinte ciudate 🙂

                      drstoica a răspuns:
                      martie 21, 2014 la 9:34 pm

                      , bune și interesante. 🙂

                      ane a spus:
                      martie 21, 2014 la 9:48 pm

                      🙂

    Camelia Vasile a spus:
    martie 23, 2014 la 12:01 pm

    Păcat că majoritatea dintre noi realizează justețea acestor adevăruri extrem de târziu raportat la lungimea vieții noastre. Sau niciodată.
    Pot să spun că mă bucur că am reușit de o bună bucată de vreme să aplic multe dintre ele. Sigur că mai dau o raită prin trecut uneori (cine nu, să ridice primul piatra), însă prezentul e al meu, întotdeauna!

      drstoica a răspuns:
      martie 23, 2014 la 7:41 pm

      Bravo ție, Camelia!
      E foarte bine chiar și pentru omul care realizează mai târziu decât niciodată. Deși, cine spune că e prea târziu pentru X? X se restartează mental-emoțional la 60 de ani și descoperă că mai trăiește încă 20. Oare n-a meritat restartul pentru o altfel de viață timp de 20 de ani? 🙂
      La 42 de ani, lui Lester Levenson medicii i-au spus, după al doilea infarct: „Mai ai două săptămâni. Du-te acasă și pregătește-te.”. Și omul era plin de bani, dar considerau că chiar nu mai au ce-i face. Reprogramarea mental-emoțională l-a determinat să recadreze întreaga viață, să privească totul și din alte unghiuri. A trăit 84 de ani, sănătos, ghid montan până pe la 81 de ani, parcă. 🙂 Crezi că a devenit perfect? Nu, doar și-a făcut mai mult bine decât înainte.

    incredibleyoung a spus:
    martie 23, 2014 la 5:55 pm

    Sunt sfaturi foarte bune! Si…merita sa incercam sa le aplicam sa vedem,nu-i asa, pe propria piele daca functioneaza…ca de auzit le-am mai auzit…dar frica si lenea par mereu a ne indruma…:)

      drstoica a răspuns:
      martie 23, 2014 la 7:43 pm

      Zona de confort: „ce rost are? dar cine-mi garantează mie că? e greu… lasă că mă apuc mâine.”. 🙂 Și mâine nu mai vine niciodată. Acum, Aici. Vezi cum e altfel decât ceea ce faci și nu te mai ajută.

Lasă un răspuns către ninacremeneanu Anulează răspunsul