Closer. Aproape perfect!
Am revazut Closer. Trebuia sa-mi aduc mai bine aminte de ce imi place Natalie Portman.
E din 2004, dar l-am apreciat acum la fel ca atunci. Iubire, tradare, lasitate, razbunare, dorinta, mila… dragoste la prima vedere, minciuni adevarate, relatii periculoase, intoarceri la singuratate.
Doua cupluri, o singura poveste. Un scriitor ratat, autor de necrologuri in ziar… o dansatoare in cluburi de noapte… un fotograf depresiv de sex feminin… un medic dermatolog bolnav de el insusi…
Sunt atatea mesaje crunte intr-un singur film, personajele par atat de rupte din realitatea imediata, iar actorii se descurca atat de bine, incat i-am iubit pe toti 4 inca de la-nceput! Natalie Portman, Julia Roberts, Jude Law, Clive Owen. Ultimul dintre ei parca n-a fost niciodata atat de important ca in filmul asta. A luat Glob de Aur, a luat BAFTA, a fost nominalizat la Oscar… Merita.
Natalie Portman e aici acelasi personaj pe care Kate Winslet il face (tot in 2004) in Eternal Sunshine in the Spotless Mind. Pfff… alt film de referinta!
E o poveste cu multe sarituri in timp, delimitate mai mult sau mai putin evident… Cu detalii reluate pe parcursul celor 100 de minute, julindu-te lesne pe dinauntru la fiecare reluare in parte… Cu muzica aia determinanta atunci cand la final trebuie sa dai un verdict in privinta filmului vazut…
Daca ar fi sa caracterizezi Closer in doar 3 cuvinte, cum ai face-o? Te intreb pe tine asa cum ma intreb si pe mine.
„I love you, Anna! And I need a piss.”
„Cand ma intorc, spune-mi adevarul! Pentru ca sunt dependent de el. Pentru ca fara el, suntem animale.” Dar adevarul poate ucide cateodata, nu?
„I love you! / Where? / What?! / Show me, where you love me?”
Dragostea e un accident. Care tot astepti sa se intample… Uneori iti vine sa iei o gura de whisky, ca sa treaca.
Damien Rice – „The Blower’s Daughter”
And so it is
Just like you said it would be
Life goes easy on me
Most of the time
And so it is
The shorter story
No love, no glory
No hero in her sky
I can’t take my eyes off of you
I can’t take my eyes off you
I can’t take my eyes off of you
I can’t take my eyes off you
I can’t take my eyes off you
I can’t take my eyes…
DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog! 
aprilie 3, 2011 la 5:36 pm
L-am revăzut ieri după amiază. E crud de real. „Cand ma intorc, spune-mi adevarul! Pentru ca sunt dependent de el. Pentru ca fara el, suntem animale.”
aprilie 3, 2011 la 7:22 pm
Un accident din care pot ramane cicatrici urate sau te ridici, te scuturi si mergi mai departe. Cum iti e norocul.
aprilie 3, 2011 la 9:01 pm
uneori love sucks
aprilie 3, 2011 la 10:07 pm
Love este cel mai frumos lucru care ni se poate intampla in viata. Sub orice forma, chiar si atunci cand doare. Nu as putea trai fara acest sentiment.
aprilie 4, 2011 la 6:38 am
Unul din filmele mele favorite din toate timpurile. Poate si pentru ca se grefeaza foarte bine pe trairi personale, pe tradari, pe dragoste, pe ura. Mi se pare greu sa nu te identifici, macar o secunda, la un moment dat, cu unul din cele patru personaje.
Dar io in weekend am revazut Star Wars :).
aprilie 4, 2011 la 10:03 am
L-am revazut azi noapte, pentru ca ma macina curiozitatea. Si da, sunt de acord cu tot ce ai scris aici. Este un film rupt din realitate. Poate nu din realitatea tuturor, dar shit happens :P.
aprilie 4, 2011 la 10:40 am
[…] am avut somn pana pe la ora 2.30. Am revazut un film despre care am citit o recenzie pe blogul lui drstoica. Da, mi-a placut prima oara cand l-am vazut, dar si acum. Incalca toate regulile de moralitate si […]
aprilie 4, 2011 la 12:58 pm
@Zana: Si aia cu „I love you!” / „Where?” mi se pare… pfff!… Doare.
aprilie 4, 2011 la 12:58 pm
@habarnam: Norocul o fi la mijloc?
aprilie 4, 2011 la 1:00 pm
@Numele Trandafirului: Uneori. Dar poti trai fara?
aprilie 4, 2011 la 1:02 pm
@Cristina: Intr-adevar. Dragostea e ca un drog. Esti dependent de el chiar inainte de a-l gusta.
aprilie 4, 2011 la 1:04 pm
@Da, Fairy, ai punctat foarte bine. Nu e cel mai tare film din istoria cinematografiei, dar atunci cand se muleaza pe destinul personal, ii gasesti fara sa vrei un coltisor numai al lui acolo, in tine.
Cu ala mic si negru de respira greu? :))
aprilie 4, 2011 la 1:14 pm
Inca nu respira greu, ca am inceput cu ep. 1, „The Phantom Menace” 🙂
aprilie 4, 2011 la 1:29 pm
Vezi ca la un moment dat, o sa apara Altex in film! :))
aprilie 4, 2011 la 1:33 pm
Poate Ciurlau si Naumovici, ca Altex n-are stofa 🙂
aprilie 4, 2011 la 1:54 pm
Nu. Naumovici cred ca e omul din spatele lui George Lucas. 🙂
aprilie 4, 2011 la 1:57 pm
Ah, si eu care eram convinsa ca e in spatele lui Lasseter! Prea multe idei bune, Lucas e in inferioritate. De departe.
aprilie 4, 2011 la 1:59 pm
Ma, acu’ Naumovici nu poa’ sa faca si batai cu lasere adevarate si desene Pixar in acelasi timp! :)) Dar uite, i-ai dat idei si maine, poimaine dispare Lasseter de pe piata!
aprilie 4, 2011 la 2:15 pm
A, eu mă refeream la idei, nu la tehnica! Am uitat sa precizez! Lasseter mi se pare inepuizabil.
aprilie 4, 2011 la 2:20 pm
Lasand gluma la o parte, chiar cred ca e inepuizabil. Deocamdata. 🙂 M-a cam suparat cu Toy Story, fiindca filmul ala n-avea ce cauta la Oscar concurand filme cu oameni.
aprilie 4, 2011 la 2:36 pm
Mie nici nu mi s-a părut de Oscar! E bun, dar nu chiar atât de bun, zic eu. Cars rulezzzz 🙂
aprilie 4, 2011 la 2:46 pm
Eu nu-s fanul filmelor desenate. Shrek-urile (fara ultimul, sper sa se opreasca aici), Ice Age 2 si-atat. 🙂 Daca ar trebui sa ma refer doar la ce-a facut J.L., Cars n-am vazut, sorry.
Insa nu-mi place ideea de a pune in aceeasi competitie oameni si desene animate. Filme filme si povesti desenate. Nu cred ca-i corect pentru oameni. E lipsa de respect. „Bai, desenele alea au jucat mult mai bine decat Pacino si Hopkins, clar.”. Asa vom ajunge sa vorbim. 🙂
aprilie 4, 2011 la 3:36 pm
Sigur, e total incorect sa le pui pe picior de egalitate. Dar in Cars vocile principale sunt Paul Newman si Owen Wilson, nu chiar niste necunoscuti. In Toy Story au performat Tom Hanks si Tim Allen. Au ce cauta la Oscar, dar DOAR in competitie cu alte desene animate, nu cu oameni. Mie nu mi s-a parut ok nici competitia dintre Miley Cyrus (coloana sonora Bolt) si ceilalti nominalizati de la Oscarul de anul trecut. Trebuia o categorie: coloana sonora la film animat! 🙂 Nu?
Eu am vazut (probabil) toate desenele animate :). Sunt fan declarat Cars, Bolt si short movies de la Pixar (de-li-cioa-se).
aprilie 4, 2011 la 5:39 pm
Da, asa sunt perfect de acord cu tine! 🙂 Nu ma refeream la faptul ca vocile sunt anonime ori dimpotriva. Ci la incorectitudinea unei curse in care pui omul sa alerge cu desenul animat. Atat. Vocile sunt intotdeauna excelent alese, indiscutabil! Si muzicile-s foarte ok. Si sa concureze intre ele, bun asa. 🙂
Da, si mie imi plac short-urile Pixar, dar sunt un alt fel de desen animat. Cand au aparut prima oara, m-au dat pe spate. 🙂
aprilie 6, 2011 la 12:28 pm
Nu poti trai fara.. 🙂
aprilie 6, 2011 la 1:22 pm
Uneori, parca te oftici ca nu poti trai fara… dar ce minunat e cand o ai, o dai si totul se intampla ca-n visele si visurile tale!… 🙂