The Black Balloon. Viata în felul ei

Despre acele momente când ți se pare că viața e profund nedreaptă. Despre așa cum ai vrea să fie și te trezești în fiecare dimineață sperând că vechea realitate s-a schimbat, în sfârșit. Despre înțelegere, acceptare și soluția care contează, care poate transforma în mod real situația. Chiar dacă multă vreme refuzi să crezi că ea e soluția cea mai potrivită.

Filmul e unul australian, din 2008, fără veleități de Oscar. Dar cu capacitatea de a-ți schimba ochelarii cu care vezi lumea, viața, realitatea. Important este să-ți pui fiecare dintre aceste perechi de ochelari și să privești cu ceva curaj, chiar dacă n-ai vrea să fii niciodată parte dintr-o asemenea poveste sau în postura vreunuia dintre personaje.

Charlie e autist și plin de energie. Cu un frate mai mic, Thomas (licean) și cu o surioară pe drum. Mama e gravidă, tatăl e cadru militar. Se tot mută dintr-un oraș într-altul după serviciul tatălui. Charlie nu înțelege mai nimic din viață. Nici măcar nu mai poate vorbi. Doar semne. Thomas suferă de izolare, de singurătate în mediul său adolescentin. În fiecare zi se trezește în același film gălăgios, plin de neprevăzut, ca o lecție care nu se mai termină. Dar, ca-ntotdeauna, lecția se termină atunci când omul o învață cu adevărat. Nimeni nu trece clasa pe ochi frumoși.

M-am pus mental și emoțional (sau măcar am încercat) în locul unui autist foarte agitat. M-am pus în locul fratelui de care râd colegii cu fiece ocazie. M-am pus în locul părinților care se străduiesc să trăiască o viață cu bucurie, nu cu resemnare. Și mai apare în poveste Jackie, colega lui Thomas. Cu problemele ei, cu îndrăzneala ei și cu iubirea.

Tu ce ai face dacă ai avea în viața ta un Charlie? Un tip care face tot ce nu ți-ai dori să facă. Dar cu un suflet de copil, plin de afecțiune, având nevoie de și mai multă. Sau cum ar fi să fii Charlie?

Când ai o seară prea liberă, vezi The Black Balloon.

Poate pentru că l-am văzut după tragedia din clubul bucureștean incendiat, l-am înțeles altfel. Diferit față de cum l-aș fi înțeles într-o stare cu zâmbet.