Jos palariile pentru Gheorghe Dinica

Nu prea vroiam sa scriu despre moartea lui Gheorghe Dinica. Au facut-o ziarele intr-un mod care sa rupa in vanzari.

Pentru mine, Gheorghe Dinica a fost cel mai mare actor roman pe care l-am prins jucand timp de vreo 30 de ani. Sunt filme din care i-am invatat replicile pe deasupra. Lucrand rubrici de pamflet radio, cu inserarea de replici amuzante, am tot decupat vorbe din filme romanesti, in ultimii ani. Mare parte i le-am dat si lui Serbanica Huidu, la fel de pasionat de actori si de replicile lor memorabile. Se aud in fiecare dimineata pe Kiss, la Tocanita lor de gazete.

„Beau aici, la cimitir, sa fiu langa tatutza… ca el m-a invatat sa merg drept in viata.” E o replica de-a maestrului Dinica, din „Cuibul de viespi”. Acum e acolo, departe.

Bai, a fost MARE omul! Precum De Niro intr-ale americanilor: chiar daca filmul in care juca nu era tocmai unul bun, interpretarea lui Gheorghe Dinica spala rusinea scenaristului si a regizorului. Facea totul atat de firesc pe scena si in fatza camerelor, incat a devenit comparabil cu oricare oscarizat de-a lungul timpului. Cu ce era mai prejos Dinica decat Anthony Hopkins ori Al Pacino?

„Felix si Otilia”, „domnu’ Paraipan” din povestile comisarului Moldovan, „Cel mai iubit dintre pamanteni”, „Prin cenusa imperiului”, „De ce trag clopotele, Mitica?”, Patul conjugal”… In „Filantropica” m-a amuzat teribil. De senzatie scena in care compunea „rolurile” cersetorilor din Bucuresti.

Am crescut cu filmele lui; mi-a placut indiferent daca l-am vazut in rolul unui personaj pozitiv sau intr-al unuia negativ. Putea juca orice.

Nu spun ca e singurul actor roman pe care-l admir, insa pentru mine, el a fost supremul. N-avea nevoie de niciun premiu sau titlu onorific ca sa se vada cat e de mare.

Am avut norocul sa-l cunosc si personal, cu ceva ani in urma. Parea un om dificil la prima vedere, dar daca te obisnuiai cu felul lui, „din topor”, iti devenea cu adevarat simpatic.

Ii placea sa cante muzica lautareasca. De fapt, ii placea sa stea la masa cu prietenii si s-o asculte. Pana ce lumea il ruga sa cante el insusi. Se lasa greu induplecat, dar se lasa. Apoi, a inregistrat in studio propriile piese. Am ascultat melodia de mai jos de n ori, pe la chefuri; o canta in varianta sa actoriceasca.

Pacat… Trebuia sa mai joace in vreo 5-10 filme inainte sa moara, ca sa mai avem si noi ce re-re-revedea dupa.

Bai, eu plang mai mult dupa artistul asta decat dupa Michael Jackson!!

„SIDA nu merge-n Romania; la noi se moare de gripa”. (Filantropica, 2002) Epocal, nu?

Am folosit replicile din scena asta de sute de ori in emisiunile mele. Pe altele le-am tot schimbat pentru improspatare, dar pe-astea din „Cuibul de viespi” nu m-am indurat sa le dau deoparte. De vreo 7-8 ani incoace.

poza e din Curierul National