vanator

Django Unchained. Tarantino donează sânge. Din nou.

Publicat pe Actualizat pe

dj5E filmul pentru care, anul trecut, austriacul Cristoph Waltz și Tarantino au luat Oscar. Primul pentru rol secundar, al doilea pentru scenariu. DiCaprio e impecabil, așa cum s-a obișnuit în ultimii ani, deși nu joacă decât în a doua jumătate a filmului. Jamie Foxx e un altfel de Will Smith. Bun.

Durează aproape 3 ore. 165 de minute. Cam mult. N-am rezonat foarte bine cu acțiunea filmului. Ca de obicei, la Tarantino, e vorba de o măcelărie artistică, unde, de data asta, se tranșează albi, negri și cai. Se merge pe principiul: mă omori, te omor. Depinde cine pe cine apucă. Și crima se numește crimă doar atunci când o face personajul negativ. Altfel, e bravo. Citește în continuare »

Real. Prea real!

Publicat pe

forgivenessExistă o poveste reală tare interesantă. Pe câteva insule din Pacific, aborigenii vânează maimuțe, mâncându-le creierii. Consideră că astfel devin ei, oamenii, mai deștepți. Dar cum reușesc să le prindă? Foarte simplu, din păcate.

Pe plajă, cresc niște fructe mari, cu coaja tare, pe care maimuțele le adoră. Sparg destul de greu coaja aia, bagă mânuțele și apucă miezul. Văzând ce și cum, localnicii fac ei, pe jumătate, treaba maimuțelor: dau câte o gaură în coaja fructului doar cât să încapă mâna mică a animalului. Și leagă fructul de sol, să nu poată fi luat cu totul. Maimuța vine, se bucură că nu se mai chinuie singură să spargă coaja, bagă mâna cu chiu, cu vai, apucă miezul, făcând mâna pumn, și hai s-o mai și scoată afară. Dar nu mai reușește, e gaura prea mică. Vânătorul se apropie, maimuța vede, se zbate, țipă, trage pumnul, dar nu-l poate scoate. Vânătorul aruncă plasa, Citește în continuare »