sanatate

Supraantrenament, supraom, supradurere

Publicat pe

Cândva, sportul era un extraordinar mijloc de păstrare a sănătății, de recreere și divertisment. Între timp, el a fost dus la un alt nivel: de cyborgi. Tot felul de stimulente medicale, efort extrem, inuman, obsesie pentru perfomanță. O industrie. Iar oamenii se automutilează crezând că fac sport. În timp ce spectatorii aplaudă. Cine câștigă din asta?

Sportul are nevoie să rămână ceva ce faci în timpul liber, fără medicamente, cu plăcere și indiferent de ce spun ceilalți. Asta înseamnă încredere în tine. Ce sare la extreme ilustrează exact contrariul. Și te mai și minți că astfel îți crești încrederea în tine…

Ai grijă de viața ta, de liniștea ta, de starea ta de bine!

exagerarile

Fii aliatul, nu inamicul tău! (VIDEO)

Publicat pe

evolutie-adbTrăim zi de zi cu impresia că tot ce avem ni se cuvine, că am muncit, că e normal să avem și sănătate, și casă, și masă, și soare, și aer, și apă… Ca și când am avea vreun merit pentru existența soarelui.

Abia când renunțăm la ceea ce CREDEM că suntem (roluri, funcții, elemente care vin din afară), când renunțăm la ceea ce AM ÎNVĂȚAT de la alții că ar trebui să trăim, abia atunci vom deveni cu adevărat ceea ce putem fi, ceea ce exprimă potențialul infinit al fiecăruia dintre noi. Cu alte cuvinte… sau cu alt cuvânt, putem deveni în mod real FERICIȚI. Citește în continuare »

Transă de relaxare = sănătate + stare de bine

Publicat pe Actualizat pe

relaxPrivește cu atenție la cele 4 fotografii postate mai jos. Observă cam care e spațiul respectiv și ce se întâmplă cu oamenii.

Iar acum, să îți explic. E ceva ce văd pentru prima oară într-un oraș din lumea asta. Nu spun că n-o mai fi nicăieri, dar eu am descoperit așa ceva abia în Frankfurt.

Într-un spațiu semideschis. Intrai pur și simplu, fără uși. Era, dacă vrei, un soi de gang. O clădire cu mai multe etaje avea gol în mijloc. Treceai dinspre Piata Romer către Kaiserdom. Oricine o putea face. Acolo în mijloc, însă, cei care doreau primeau o pernă de mărimea omului pe care se puteau întinde ca acasă. În acel cilindru vertical acoperit se auzea, în niște boxe, vocea foarte plăcută, hipnotică, a unui individ. Vorbea rar, apăsând pe cuvinte. Acustică excelentă! Nu înțelegeam ce spune, nu vorbesc deloc germana, dar tonalitatea, ritmul și claritatea îmi induceau acea stare pe care el miza. Cei întinși pe perne se lăsau ușor duși de valul relaxării ori, pur și simplu, citeau. Dar nu știu cât rezistau să citească, pentru că o astfel de inducție (a unei transe de relaxare) te cucerea într-un mod foarte plăcut. Citește în continuare »