rock

Vezi Californication… si vei avea o refelatie!

Publicat pe Actualizat pe

david duchovny 2 180708Sunt rupt de somn, dar ma simt fresh pentru ca sunt in emisie. Pana la 3 dimineata am stat sa vad Californication, sezonul 2. Nu m-am putut abtine, e prea tare serialul. Daca pretenu’ Paun si colegul Ivan s-au setat pe Lost si pierd zile intregi cu vizionarea, eu si gagica-mea ne-am  indragostit de Hank Moody, personajul excelent interpretat de David Duchovny. Gata, l-a facut uitat pe agent Mulder.

Tipul din serial e un scriitor fara directie, vesnic indragostit, insurat si nu prea, caruia ii ploua cu partide de sex mai mult sau mai putin ciudate. Are un copil pe care-l iubeste enorm, scrie biografia unui producator muzical de succes din L.A. si jongleaza cu starile spectatorului (telespectatorului, daca vezi filmul pe HBO).

Foarte bine scris si acest sezon, realizat in 2008. Admir la maxim scoala americana de scenaristi. Zambesti, razi, zambesti, brusc te-ntristezi si te oftici. E o arta sa stii a alterna starile personajelor din film si, odata cu ele, starile privitorului.

Niste familii atipice din Los Angeles, belele in care intra tot timpul cate cineva,  sex cu implicari feminine de calitate, muzici adevarate si droguri tari, nerecomandate nimanui, fireste. Pentru 2009, producatorii au anuntat deja sezonul 3. Abia astept.


Rocknrolla ca sa te-ncalzesti putin

Publicat pe Actualizat pe

Clar: Guy Ritchie e unul dintre cei mai mari facatori de videoclipuri din lume. Iar Rocknrolla e un manunchi de videoclipuri. Muzicale sau nu.

Filmul te cucereste prin ceva cu care Guy Ritchie Madonnescu ne-a obisnuit deja: dinamica, pumni in freza, pistoale descarcate cu generozitate, umor englezesc, montaj de mare exceptie, desfasurare corecta a actiunii. Dupa Lock, Stock… (numarul 1 in inima mea) si Snatch, Rocknrolla vine sa confirme o data in plus. Toata lumea din film intra in conflict cu toata lumea. Rahatul ii pandeste pe toti la fiecare coltz de cadru. Coloana sonora te impinge sa mai asculti o data filmul. Sa-l si vezi, eventual.

Si scena de sex… Unica din film. Mai tare de-atat nu se putea. 3 secunde, niciun san la vedere, perfect convingatoare.

E ca un film bun dat pe MTV. (MTV-ul londonez, fireste.)

Sunt secunde in care te simti, parca, in lumea lui Tarantino. Dar nu. Lumea asta e a lui Guy Ritchie. E tipic britanica. E altfel.

Bine ca Ritchie a scapat, intre timp, de „actrita” Madonna. Sa nu cumva sa repete greseala Swept Away.

RocknRolla

Foto de pe allmovie.

E nasol ca imi place asta?

Publicat pe Actualizat pe

Cu piesa de fatza, Dan Balan pacaleste publicul. I-am ascultat albumul inainte ca el sa apara pe piata. Se cautau piesele de single, de promovat pe radiouri. Am fost de parere ca alea doua care au si intrat in difuzare sunt cele mai potrivite pentru a vinde brandul in formare „Crazy Loop”. Muzici de curtea scolii, doua bucati, care contrastau extrem de evident cu restul pieselor incluse in materialul discografic in pregatire. Era o a treia piesa care suna chiar bine, bine. Dar fara lipici comercial. Fara sanse mari de castig financiar. Cine s-a dat pe spate ascultand hiturile 1 si 2 a dat cu CD-ul de pamant dupa ce l-a cumparat si a auzit ce muzici diferite il umpleau. Era rock curat. 🙂 Citește în continuare »

Metallica? Welcome back, adevaratilor!

Publicat pe Actualizat pe

Citindu-l pe Paun, am devenit usor nostalgic. Pentru mine, Metallica face cat toate celelalte nume rock la un loc. Imi aduc aminte de perioada Rock vs Depeche. De perioada in care daca nu erai nici rocker, nici depechar, nici vreun fan Michael Jackson, nu existai in peisajul muzical adolescentin. Iar Metallica era de capatai. Erau zei baietii. One, Master of Puppets, Welcome Home (Sanitarium), Enter Sandman…

Intre timp, Citește în continuare »