restaurant

Prânz pentru doi

Publicat pe Actualizat pe

Într-o zi, am luat masa împreună. La un moment dat, i-am zis: „Băi, băiatule, mie mi-e foarte foame și n-am știut că vom fi doi. Am comandat doar pentru mine.”. Dar se rotea așa frumos pe la picioarele mele încât m-a convins: jumi-juma. Eu, care mănânc pâine din belșug, a trebuit să încerc și fără. 🙂

La alții, porumbeii se plimbă nestingheriți chiar și prin stațiile de metrou, coborând în zbor și făcând apoi ture la pas. N-au nicio jenă să intre până și în restaurante, colindând aiurea printre mese. Eu, pe el, l-am găsit pe terasă. Mai rămânea să-i văd inclusiv în metrou. Fără cartelă, fără prejudecăți. 🙂

DSC_9669sm

Femeie frumoasa, fuga sanatoasa

Publicat pe Actualizat pe

Ultima sedinta cu gasca Pro Fm-ului s-a tinut pe terasa de la Planet. Un restaurant de prin Iancului, ca e vara si ca ne place.

S-au discutat lucruri programate si s-au golit beri solicitate. Apoi, din vorba-n vorba, colegul Tzurla, adica I. Marinescu, s-a apucat sa povesteasca amintiri din copilarie. Din copilaria altora. Vreo 10 mini-indivizi.

Cu mai multi ani in urma, pe cand Tzurla stia de radio doar din auzite, dar se afla ca inginer intr-o vizita de lucru la Baia Mare, a iesit cu o localnica la un strop de bere. Fata simtise miros de barbat proaspat in oras si s-a gandit sa dea o tura cu el prin Centru. Dupa doua, trei vorbe si un strop de bauturica, dupa ce s-o mai fi intamplat in completarea lor, Tzurla a luat drumul casei cu chirie. Pe o strada nici mai lunga, nici mai ingusta decat altele, hop! un stol de copii. Maxim 12 ani, cica. Si l-au luat la intrebari. Cu pietre, cu nisip in ochi si cu ploaie de suturi venite de nicaieri. Tzurla orbecaia printre pici si incerca sa devina Omul Invizibil. Nu i-a iesit, asa ca a prins viteza incotro a vazut sau n-a mai vazut cu ochii mai ceva decat Alonso cu masinica lui de F1.

Fugea Tzurla al meu si se minuna cum pot niste copii sa-l faca de ciocolata. Cand s-a vazut in siguranta, a si zambit. „Mama, ce spaima si ce fuga sanatoasa!” Acum povesteste razand intamplarea. N-are complexe, n-are prejudecati. Parca e Creanga zicandu-ne despre „La cirese”. Doar colegul Sara sa nu fie pe aproape, ca intervine sa taie zambetele: „Frate, cum p..a mea sa te bata niste copii de maxim clasa a patra?!? Hai, frate, nu zice, mai bine taci!” :))

PS: Tzurla e asta de-aici, da?

La restaurantul care nu este

Publicat pe Actualizat pe

Ieri am avut o zi de plimbari, vizionari, schimb de vorbe duminicale si zambete in grup. Adica m-a luat colegul Tony de la InfoPro si, impreuna cu gagicile noastre, am iesit prin oras hotarati sa mancam in limba vietnameza. 🙂 Unde? La Thang Long. E primul care-ti apare pe pagina la cautarea in google. Eu nu-l stiam, Tony se familiarizase deja cu el in vreo 3 randuri. Pe langa Foisorul de Foc.

Ne-am imbarcat si-am plecat. La Thang Long, liniste totala. Poarta inchisa. Felinare aprinse inauntru. Nu program de vizite, nu nimic. Tony zice: „Ma, asta o fi poarta sau urmatoarea?”. Pe cladire – o firma impunatoare de sub streasina pana-n pamant. Deci Thang Long era, nu altul. Zic: „Vad lumina vietnameza inauntru; clar e cineva pe-acolo”. Si-atunci, una dintre gagicile noastre se apuca si bate in geam. Eu m-am departat, pregatit sa fug de aia mici si galbeni. Pe fereastra iese un cap romanesc cu mult par. Barbat. „Da”, ne raspunde omul. „Restaurantul vietnamez…”, se fastaceste gagica. „Ce restaurant vitnamez?” vine replica individului. „Ba, scrie mare pe toata casa ta: Restaurant Thang Long! Tu de unde aterizezi?” m-am rastit la el in gand. „Aa, da… Restaurantul Thang Long… Nu mai e.” A zambit si ne-a inchis fereastra. Deci adio mancare dulce-acrisor-sarat-foarte iute. Am plecat minunandu-ne cu zambete de extraordinarul restaurant vitnamez Thang Long care este. Care fusese, adica.

In drum spre masina… hopaa!… restaurant mexican. El Torito. Intram? Pai, da. Arata bine. Or avea tacos? Hai sa vedem.

template_acasa_slice_02Inauntru, pe scari in jos, la nefumatori, pustiu. Perfect, suntem numai noi. E destul de intim, nu va ganditi ca am intrat in vreo hala. Ne-am asezat, am lecturat meniul, am comandat si-am asteptat. Au urmat niste feluri de mancare de la „foarte picant” in sus. Excelenta bucataria! Coastele de porc intre cartofi mexicani (de la McDonald’s 🙂 ) si tacos-ul de pui sunt de neratat. Si preturi rezonabile. Saru’ mana pentru masa; acum sunt acasa si ma duc sa bag o ciorbitza traditional romaneasca.

Cred ca weekendul viitor iesim din nou, cu Tony si gagica, la o cina prin restaurante care nu sunt. Am vazut ca, oricum, excursia se termina foarte bine, deci repetam experienta. 🙂

38

Publicat pe Actualizat pe

Langa raposatul Stadion National, aproape de casa, mi s-a redeschis un restaurant. Aceeasi Marie cu alta palarie si ospatarite identice cu alea de dinaintea lor. 🙂 Doar ca inainte ii zicea Senat. Restaurantului; nu confundati cu carciuma din Piata Revolutiei.
Acum se cheama „37-39”. Cam lung numele, asa ca am facut media si-i zic „38”. 38, ca preturile din magazinele alea cu tenisi de hartie, Citește în continuare »

Cu o floare nu se face primavara…dar se fac copii

Publicat pe

Doamna sau domnisoara simte cum ii face stomacul 13-14 de foame. Dar foamea trece atunci cand…floarea ii sare in ochi. Doar in ochi. :))

Viena

Publicat pe Actualizat pe

Imi place Viena la nebunie. Si…ca-ntr-o poza…si ca-n cealalta. Nou si vechi. Color si alb-negru. Cald si rece.

M-as intoarce acolo in fiecare luna. Si-as lua de fiecare data orasul la pas. M-as opri seara de seara in restaurantele calde, populate cu ospatari de-ai lor sau italieni care se chinuie sa-ti invete cateva cuvinte pentru a conversa cu tine in romana. As saluta toti romanii care au umplut Viena, integrandu-se ca si cand ar veni dintr-o tara bine educata. As merge la meciuri de Campionat European pe stadionul ala cu care va semana, peste 40 de ani, si „Lia Manoliu”. As bea bere austriaca fara sa mai intreb de marca. As inspira aerul ala curat intr-o cantitate industriala, ca sa mai am din el si acasa.  As revedea castele, parc zoo, muzee si teatre (in care, ce-i drept, nu inteleg mai mult 5 vorbe de pe scena, dar ma furnica atmosfera). M-as oftica pentru ca la ei preturile seamana aproape leit cu ale noastre. As reveni acasa…si m-as intoarce acolo. In excursie, atat.

M-am indragostit de Viena mai mult decat orice am mai reusit eu sa vad pana acum.

La Doroftei in Pub

Publicat pe Actualizat pe

Daca urci intr-un taxi prin Ploiesti si zici „La Doroftei!”, birjarul incepe sa prelucreze comanda (in mintea lui): „La Doroftei acasa, la Sala Doroftei, la Pubul lui Doroftei?…” Dar nu te intreaba concret; te duce unde crede omu’ ca ti s-ar potrivi tie. Te priveste cu coada ochiului in retrovizoare: pari ruda cu Doroftei, pari un tip sportiv, pari o sugativa de maltz/hamei la sticla?… Si hai la Doroftei!

Vreti sa stiti cum arata Pubul lui Doroftei pe dinauntru? Cam asa. Nu, nu, mai au si alta bere in afara de Bergenbier. 🙂