putere personala

„Dacă vrei să-i mai ajuți și pe alții, share aici…” (?!?)

Publicat pe Actualizat pe

like-and-shareContinuăm și terminăm ce am început aici și aici.

Se mai întâmplă ceva pe facebook care, de multe ori, trădează ușor starea interioară profundă și continuă a omului. La fiecare postare: „dacă ți-a plăcut (și vrei să-i mai ajuți și pe alții), distribuie postarea asta / dă un share!”. Omul crede, în sinea sa, că așa păcălește lumea, că ascunde perfect și decent dorința imensă de a fi aplaudat zgomotos, de a fi umplut de Like-uri. E o mască socială pe care ceilalți, mai devreme sau mai târziu, o citesc, chiar dacă nu o spun, chiar dacă nu studiază psihologia. Cum vezi că „o citesc” ceilalți? Simplu: nu distribuie, nu dau Like. Ba dimpotrivă, îi resping acel îndemn „nevinovat”: „dacă și tu crezi că…, dă mai departe!”. Este, mental-emoțional, doar echivalentul a ceea ce fac cerșetorii pe stradă. Cei care fac asta zilnic pe facebook, ce atitudine crezi că au față de cerșetori? Îi urăsc, îi disprețuiesc. Oricum, un sentiment neplăcut față de ei. E modul în care proiectează în afară propriul lor defect (dacă îi putem spune defect). Simt nevoia să refuleze, să verse în altcineva ceva ce-i deranjează la ei înșiși. Citește în continuare »

Metode de creștere a încrederii și stimei de sine

Publicat pe Actualizat pe

mPentru că primesc o mulțime de întrebări în privat, mă gândesc că unele răspunsuri ar fi cumva de larg interes. Așa că hai să readuc acum, concret, în discuție o problemă cvasigenerală: încrederea și stima de sine. Cu exemple, ca să nu pară teorii abstracte, de nepus în practică.

De unde știu când creșterea încrederii și stimei de sine vine din mine, din ceea ce construiesc eu în viața mea, zi de zi,… ori de la alții, din ceea ce îmi oferă lumea exterioară? Răspunsul aici e destul de simplu: orice fac și se raportează la rezultate confirmate, apreciate, aplaudate musai din afară reprezintă încredere și stimă de sine condiționate. Ele vor exista întotdeauna, fie că vrem, fie că nu vrem. Noi nu putem exersa decât dozarea lor cât mai corectă, echilibrarea propriilor emoții astfel încât, atunci când confirmările, aprecierile, aplauzele încetează (parțial sau total), să nu mai disperăm, să nu mai credem că suntem lipsiți de valoare, să nu ne mai simțim singuri împotriva tuturor. Fiindcă valoarea aia, pe care înainte o apreciau mulți, vine din interior și nu ne-a dat-o nimeni din afară. În concluzie, nici nu ne-o poate lua cineva printr-o notă proastă la școală, printr-o concediere de la serviciu, printr-o respingere în relația de cuplu, printr-o jignire menită să ne înjosească… E imposibil! Valoarea a existat, s-a acumulat, s-a întărit și nu se va mai pierde niciodată! Citește în continuare »