poezie

Elegy. Poezie de film

Publicat pe

Un film despre care nu stiam mare lucru cand am hotarat sa-l vad. Elegy e din 2008. De la Sweet November n-am mai fost atat de diferit impresionat de un film romantic.

Ben Kingsley in rolul lui David, care mi-a placut foarte tare in House of Sand and Fog.

Penelope Cruz (Consuela), adorabila. Cu nuduri inspirate din picturile lui Goya. Da, e si asta un motiv sa vedeti filmul, domnilor.

Dennis Hopper, Peter Sarsgaard, Patricia Clarkson. Adica o distributie din jumatatea superioara a clasamentului, clar.

Un nene (cu o varsta respectabila si o pozitie social-profesionala asemenea) se indragosteste de o domnisoara cu treizeci si ceva de ani mai tanara. Ea de el, la fel. Nenea se teme ca in orice clipa fata si-ar putea lua zborul catre o prospatura masculina. De fapt, cei doi au inceput relatia ca pe o poveste de scurt metraj: o frumusica, interesanta si culta aventura. „Ai mituit-o ca sa se culce cu tine”, ii spune lui David cel mai bun prieten al sau. „Doar ca spaga ta a fost cultura.”

O relatie intre un mosulica si o fetiscana nu e nici ceva obisnuit, dar nici iesit din comun. Da, stiu, ne gandim cu totii la Iri cu Moni. Nu seamana deloc. Astia din filmul regizat de o femeie (Isabel Coixet) au si calitati reale.

2008_elegy_015

allmoviephoto, sursa imaginii.

Fructul pasiunii si portocala

Publicat pe Actualizat pe

Am rasfoit ceva din Emil Brumaru, starnit fiind de Horatiu Malaele, si ma gandesc ca ar putea sa va: placa, displaca, amuze, intereseze; fiecare alege starea pe care i-o instaureaza citirea acestor versuri. Mie, omul mi se pare un pic sarit si foarte tare! Viata lunga, poetule!

 

M-ai inselat c-o portocala!
Si tu si ea, in pielea goala,
Erati in camera impura
Cand v-am surprins gura in gura,
Deasupra dansa si alaturi
Vesmintele-i, coji printre paturi,
Mai transpirau dorinti din pori
Naintea marei dezmierdari
Cu tot dichisul si alaiul.
Apoi m-ai inselat cu ceaiul!