paris 2015

Libertatea de exprimare, cu sens unic

Publicat pe

reguliE foarte interesant cum își asumă și cum tratează oamenii principiile. Spunem că avem principii doar atunci când ele servesc în vreun fel interesului nostru personal, când ne conferim drepturi în baza respectivelor principii. Când, însă, ele acționează ca obligații pentru noi înșine, le uităm, le trecem cu vederea sau le negăm sensul.

Cu alte cuvinte, ne plac principiile doar dacă ne ajută în disputa cu ceilalți.

Cineva, pe facebook, posta un text scurt, incriminator la adresa atentatorilor din Paris. Clamând libertatea maximă de exprimare, și-a pus inclusiv „Je suis Charlie” drept poză de profil. Foarte bine, e dreptul său. Citește în continuare »

Charlie vs. Charlie

Publicat pe Actualizat pe

vicii-virtuți-adbÎntâi, unii l-au inventat pe Charlie, crezând că au tot dreptul s-o facă. Să râdă. Oricum, oricât, de oricine și orice.
Apoi, alții au inventat niște dezaxați care să-l omoare pe Charlie. În numele dreptății și al lui Dumnezeu.
Și unii, și alții au propriile argumente „logice” pentru care fac ceea ce fac. Și unii, și alții trăiesc privind mereu la greșelile celorlalți. Care greșeli trebuie neapărat pedepsite. Doar educația face diferența între tipurile de pedeapsă. Dar pedeapsa tot pedeapsă rămâne. Ea vine tot din propria zonă de umbră a pedepsitorului, tot din nefericirea lui interioară.
Și, uite-așa, lumea se împarte cu fiece ocazie în tabere care nu caută soluții, ci răzbunări, vinovați, întărirea propriilor orgolii, creșterea controlului asupra maselor… La ce poate duce asta? Citește în continuare »