orb

Da, Mulțumesc!

Publicat pe Actualizat pe

Postam zilele trecute, pe-aici, trei vorbe de-ale lui Hemingway: „Nu te mai gândi la ceea ce nu ai. Gândește-te la ce poți face cu ceea ce ai!”. Vorbe de-o înțelepciune aparte, care se potrivesc de minune unei povestioare citite pe blogul Inei Bixade.

Când avem ce avem, credem că ni se cuvine, că așa e normal, că de ce nu am avea?! Sănătate, bani, job, familie, prieteni… Păi, de ce să nu le avem?? N-am muncit pentru ele, nu ne-am străduit?? Și uităm complet să Ne mulțumim, să ne declarăm recunoscători măcar în mințile noastre pentru ceea ce avem. Cu atât mai puțin mulțumim celorlalți. Fiindcă, nu-i așa?, X știe că-i sunt recunoscător, Y știe că o iubesc, Z știe cât de mult înseamnă pentru mine. Știe, dar gândește-te numai cum e când oferi ceva cuiva și acea persoană nu spune mulțumesc, nu se bucură vizibil, nu zice nimic. Ia cadoul și pleacă. Te simți bine? Dacă nu, adu-ți aminte ce important e să fii vizibil recunoscător! Să oferi zilnic tot ce ți-ar plăcea să primești, de câte ori ți-ar plăcea să primești. Spune sincer „mulțumesc” de n ori în fiecare zi, mai ales atunci când persoana cealalta nu s-ar astepta la asta! Citește în continuare »

Orb în București, pentru o zi

Publicat pe

orbRespect părerea fiecăruia. „Lumea e rea”, „România e o țară de…”, „Nu merită să mai ai încredere în nimeni” sunt doar câteva dintre atât de uzualele cuvinte pe care le folosim ca să descriem cât de urâtă e societatea acestei țări. Acum 3-4 zile, niște tineri au făcut un experiment filmat prin București. Nu e farsă, chiar dacă s-a folosit camera ascunsă. Au vrut și ei să vadă cum sunt românii obișnuiți, românii de pe stradă, unde se spune că trebuie să fii foarte atent ca să nu fii furat în fiecare secundă.

Un orb își pierde portofelul. Sau caută o adresă, o direcție. Ori așteaptă metroul. Reacția oamenilor din jur Citește în continuare »

De pe strada adunate

Publicat pe

Prin Cismigiu statea un orb cu o palarie la picioare si o placuta de lemn pe care scria cu creta alba: „Va rog, ajutati-ma, sunt orb”.
Un tip intre doua varste trecu si vazu foarte putini bani in palarie. Fara sa ceara voie, lua placuta, o intoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului si pleca.
Spre seara, tipul se intoarse pe acelasi drum, trecand din nou pe langa orbul care cersea. Acum palaria lui era plina de bancnote si monede. Orbul recunoscu pasii individului si il intreba daca el este cel care i-a rescris placuta si ce anume scrisese.
Tipul raspunse: „Nimic care sa fie in neconcordantza cu anuntul dumitale, doar ca exprimat cu alte cuvinte”; si surazand isi continua drumul.
Nu stiu daca orbul a aflat vreodata ce a scris tipul, insa noul lui anunt spunea: „Astazi e primavara in Bucuresti si eu nu o pot vedea”.