new york

Londra multicolora

Publicat pe Actualizat pe

V-am povestit in amanunt despre Londra, v-am aratat locuri cu lipici la ochiul turistului, e cazul sa vedeti si oamenii. Pentru ca mie, in general, imi plac oamenii. Fotografiez fete si fetze de cate ori am ocazia. Iar in capitala Angliei mi s-a oferit un prilej crunt. Intr-una din zile am avut chiar timp sa parchez pe treptele fantanii in Piccadilly Circus, printre oameni de toate culorile, natiile si mirosurile.

Am crezut ca pot sa postez aici o galerie foto reprezentativa pentru cam tot ceea ce inseamna Londra umana. M-am inselat. Selectasem vreo 50 de poze si tot mi se parea ca nu sunt suficiente. Iata cateva care vin, probabil, in sprijinul a ceea ce povesteam cu cateva zile in urma: doar New York-ul cred ca e mai pestrit si Parisul cam la fel, in toata lumea asta mare.

E placut sa privesti oamenii, sa-i cunosti, sa-i urmaresti prin locuri care le sunt „acasa” ori care doar i-au adoptat pentru o luna sau pentru tot restul vietii.

Această prezentare necesită JavaScript.

Citește în continuare »

Am revenit dintr-o alta lume

Publicat pe Actualizat pe

dsc_5812csm

M-am plimbat pentru a doua oara prin capitala Angliei. Nu-s admiratorul infocat al britanicilor. Nu e orasul unde sa-mi fi dorit sa traiesc o viata. Nu m-am indragostit de el la prima vedere ca de alte locuri prin care am mai umblat cand am putut.

Dar Londra e indiscutabil alta lume. Probabil cel mai pestrit oras din Europa. Unic in diversitate, dupa New York, la nivel mondial. Inchizi ochii in Piccadilly Circus, de exemplu, si ti-e aproape imposibil sa spui in ce tzara te afli. Pentru ca in jurul tau, pe 100 de metri patrati, auzi vorbindu-se in mod simultan atatea limbi ca n-ai degete la maini sa le numeri.

Albi, negri, intre, galbeni… De toate culorile, orientarile, mirosurile.

Mandria de a fi altfel i-a facut pe britanici, in special pe englezi, sa devina chiar ciudati de-a lungul istoriei. Doar acolo vezi milioane de masini circuland in acelasi timp pe contrasens. 🙂 Dupa ei s-au mai luat si altii.

robineti-mNu-i doare nicaieri de nimeni in mod special; nu renunta la lira sterlina, desi sunt in UE, iar moneda li s-a devalorizat in favoarea Euro; nu refuza imigrantii din Asia si Africa, cu toate ca Londra e noul Turn Babel al mapamondului. Si nu-i intelegi cand le vezi fiecare chiuveta cu cate doi robineti (ca in fotografie), unul de apa fiarta, altul de apa gheatza, de trebuie sa fugi cu mainile de la un jet la altul ca sa te poti spala si tu ca omul. 🙂

Bineinteles ca la restaurantele fast food, in magazinele mici, in locurile considerate ca fiind cu joburi degradante ori prost platite muncesc NUMAI imigranti. Iar fluxul asta imens de straini veniti de peste tot cred ca a facut din Londra o metropola in continua expansiune, foarte populata, colorata, agitata, cu libertati umane dintre cele mai inedite, extrem de interesanta, evolutiva si murdara. Intr-un singur cuvant: fantastica! Apropo de mizerie; daca aia n-ar face curat incontinuu, zi si noapte, strazile s-ar inveli cu o mare patura de gunoaie in cartierele centrale, in zona 1. Si totusi e foarte verde. Parcuri multe si mari.

Am luat Londra la pas. Am mers atat prin partea ei scumpa, la propriu si la figurat, cat si prin cartiere despre care esti avertizat sa nu le vizitezi noaptea. Oricat de deschis la minte ai fi in general, presupun ca e imposibil sa nu ramai cu gura cascata macar din cand in cand, la vederea unor oameni/lucruri/fapte care la noi nu-si au locul nici macar in proportie de 5%.

Londra e un oras care te corupe, fara doar si poate. Pozitiv si negativ. In 6 luni, as deveni ca oricare alt locuitor: indiferent la ceva sau cineva care nu seamana cu mine, care pare rupt din filmele extreme, care incearca sa fie altfel fara sa deranjeze pe absolut nimeni in jurul lui. Intr-un an as semana cu ei; si nu din snobism, nu din cauza fitzelor. Ci pentru ca londonezii traiesc cu o libertate maxima pe cap. Suporta perfect libertatea de exprimare, diversitatea, ideile noi, ciudate, inovatoare. Si accepta gunoiul. Dar cand slefuiesti diamante, e greu sa nu ramana si ceva praf in urma.

Ma tem ca daca mai merg acolo de vreo doua, trei ori, nu ma mai intorc. Nu pentru ca e orasul perfect. Ci pentru ca m-am indragostit de el. Si repet: nu e cel mai frumos oras, nici cel mai civilizat din cate am vazut. Spre exemplu, sunt mai atras de Viena ca si turist. Dar in Londra mi-ar fi placut cu siguranta sa ma nasc din parinti romani get-beget. Si sa cresc acolo, sa le vorbesc limba la perfectie si sa incerc tot ce-mi trece prin cap, iar aici, in Romania, nu pot aplica pentru ca: nu sunt bani, nu exista curajul de a risca, nu pot trece de partipriuri, nu pot pupa in cur, nu suntem pregatiti sa fim cu adevarat o tzara de campioni. Fiindca intr-o tzara dezvoltata, campionii se regasesc la toate nivelurile. Si un sofer de autobuz poate fi campion daca isi face treaba ca lumea si are cine sa remarce asta. Dincolo de genii, exista campionii din fiecare zi, oamenii care au satisfactia muncii bine facute si apreciate cum se cuvine. Normal, acolo vei ramane toata viata un strain, daca nu esti englez din tata-n fiu. Insa ei, conservatorii seculari, fac schimbari sociale mult mai mari decat reusim noi, pe-aici.

Intr-un oras ca Londra, al doilea clasat in topul celor mai scumpe din Europa (dupa Moscova), nici nu te gandesti ca ai putea merge din Romania la shopping. Pana si asta se intampla, vrei, nu vrei. Dar, in general, pretul vietii de acolo te cam zvanta.

Inainte sa plec in excursia asta cu gagica-mea, colegul Ivan de la Pro Fm, gagica-sa si inca o  prietena, eu vroiam Parisul. Dar luptam singur contra a trei filo-englezi. 🙂 Acum nu-mi mai pare rau.

Intr-un post viitor va povestesc cum mi-am pierdut pentru prima oara in viata un act important. Si cum l-am pierdut intr-un moment cum nu se putea mai prost. Si da, pun si poze, ca am facut vreo cateva mii. 🙂