mineri

Bachus, zeul absorbantilor

Publicat pe Actualizat pe

431639l-580x400-n-d9d1d2ccDespre oamenii care n-au incredere in camile si in general in nicio fiinta care rezista mai mult de o saptamana fara bautura.

Nu stiu de ce, dar mi-a rulat astazi prin minte filmul betivilor pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor. Prieteni, colegi, sefi, cunostinte…

Am avut un coleg in liceu, cel mai bun prieten de-al meu pe vremea aia. S-a luat incet-incet. Devenise profesionist. Se aduna de pe jos la orice intalnire cu macar un baiat. Si dadea la boboci cu atata darnicie, ca-ti venea sa-l bagi cu nasul in mancarea reciclata. Dar i-a trecut la timp, bravo lui! Acum e inginer in toata puterea cuvantului si poate s-o fi si insurat de cand nu ne-am mai vazut/auzit. 🙂

Coleg de facultate. T. Painea lui Dumnezeu. De gasca, haios, oltean. Dar avea perioade in care se ingropa in sticle. Incepea deja sa tremure cand avea alimentarea nefacuta. Intre timp a ajuns avocat si se descurca excelent. Bineinteles ca a lasat-o mai moale cu impartasania lui Bachus. Cum o fi reusit?

Alt coleg, dar din TVR. Era operator. (Probabil inc-o mai fi, habar n-am.) Cat era treaz, glumea ponderat, filma banal. Dupa ce-l incalzeai cu 3-4 beri si-o tarie, devenea cel mai bun operator din lume. Statea si in cap, in caz ca asa credeai tu ca iti iese cel mai bine un material filmat. Avea 3 mari vicii: bea pana se scurgea pe jos, mintea de rupea si imprumuta bani pe care nu-i mai returna decat cu forta. 🙂 Insa daca avea cateva mii de lei (vechi) in buzunar, iar tie iti trebuiau de paine, ti-i dadea fara nicio ezitare. Om!

Daca-ti placea prea mult cum filma si te facea din vorbe, cele 3-4 beri si-o tarie aveau continuare imediata. Se facea pulbere si gata filmarea. Ramaneai cu ea in aer. Intr-un post ulterior am sa va povestesc intamplari foarte haioase cu el. Sunt destul de vechi, s-au prescris, deci nu se supara. 🙂

Apoi am avut un sef daruit cu totul alcoolului. Un tip extrem de carismatic, inteligent, cult, miner (culmea! :)), excelent lider, simpatic si amuzant la maxim dupa primele pahare (numai tarie!) si stresant peste limita dupa ce-si umplea masa de sticle goale. In secunda unu te dadea afara: „Am o ffveste bentru ttine: nu mai ejti!”. In secunda doi zicea: „Ji bentru cca nu mai ejti…trrreci be la mine za-ti dau o bere!”. 🙂 

Am avut odata o problema cu niste interlopi care imi facusera planuri de exil. Sefu’ a sunat pe cineva care i-a chemat pe interlopi in „audienta”. S-a rezolvat instant. Ala care-mi purta sambetele ma saluta, dupa aia, cu palaria la pamant cand ma intalnea. Orice bata are doua capete. Depinde din care capat privesti… Cui pe cui se scoate. 🙂 Dar nu va inchipuiti ca sefu’ era vreun interlop. Incredibil cum reusea sa nu! Il stiau toti si toti il respectau.

Amintiri din „copilaria”…lui Iliescu :)

Publicat pe Actualizat pe

Cel care in 2008 se da drept „mai alb, mai curat, mai parfumat nu se poate”, in anii ’90 tinea de ciolan cu dintii, tarnacopul si minerii. Cu inca cine stie cati ani in urma, „Surasul Giocondei” jongla cu inelele in compania viitoarelor sale victime. Daca stiau respectivii ca Dublu i ii va pune la zid in ’89, nu-i bagau inelele alea pe cap si bilele pe gat inca de-atunci?

Ce penibil pari, nea Nelule!… Ieri te jucai cu ei, azi te dai mare disident, persecutat si „salvatore dela patria”. Citește în continuare »