liga

Cadouri irepetabile

Publicat pe Actualizat pe

cadou-cu-coada1Vorbeam cu cineva despre cele mai ciudate, mai tampite, mai bizare, mai haioase, mai mmm! cadouri primite/facute vreodata. Adica de-alea de nu le faci oricui si in fiecare zi. Mi-ar fi iesit un clasament mai lung decat ala din Liga lu’ Mitica, asa ca ma rezum la cateva pe care mi le aduc aminte in 3 minute.

Odata, prin scoala generala,  mi-a daruit cineva o carte furata de la biblioteca. Mama, ce rusine mi-era ulterior sa o si scot de pe raftul de acasa, sa nu care cumva sa ma vada bibliotecara aia pe care o stiam foarte bine, dar la care cum sa ma duc si sa-i zic „stiti, v-am adus o carte care va apartine si pe care ultimul care a imprumutat-o mi-a facut-o mie cadou”? 🙂 Il faceam de ras pe omul cu atat de bune intentii (fatza de mine). 🙂

Trandafiri tanga. Astea-s cadouri de factura moderna. Oferi trandafirul frumos impachetat, rosu ca focul si evident artificial, rogi tipa sa inspire adanc deasupra lui si sa-l traga nitzel de petale. O face si pac! ramane cu un tanga veritabil in mana. Rosu ca trandafirul din care se naste. 🙂

Cadouri de mancare (pui, branza etc) oferite invatatoarei de 8 Martie, pe vremea lu’ Cescutza. Dar nici ea nu zicea nu, ca-i chioraiau matzele, na!

Un peste viu, de balta, pe care l-am tinut in cada plina cu apa pana ce s-a imputit baia si i-am exasperat pe ai mei. Nu-i lasam sa mi-l prajeasca. Daca vroia cineva dush, mutam pestele intr-o oala inghesuita, dupa care hop inapoi in cada. Noroc ca a murit singur si l-am ingropat in galeata de gunoi.

O pereche de chiloti frumos purtati de catre o madmoazela…mmm!… I-am indesat printre ai mei in sifonier. Ce dantela! Ce lucratura fina! 🙂

Un pisoi pe care l-am daruit gagica-mii si care acum e cea mai frumoasa si mai activa jucarie pe care am avut-o vreodata.

Numarul de telefon al profei de engleza. Eram clasa a 8-a si era pe vremea raposatului, deci nu se purtau relatiile interscolare ca acum. Doar ca m-a rugat profa sa am grija, cand o sun, sa nu raspunda maica-sa – alta profa (scorpie) de chimie. De unde naiba era sa stiu eu cine-mi va raspunde la telefonul fix?! Asa ca n-am sunat-o niciodata, dar macar stia toata clasa ca mi-a dat aia numarul. 🙂

Poezie de dragoste pe cravata rosie de pionier, cu autograf, normal. Ce romantic!… M-a si pupat pentru asta.

Primul sarut. In clasa-ntai, in fatza bisericii, dupa ore. Nu-l uit cat oi trai. Nici nu mai stiu cine cui l-a dat: eu ei sau ea mie? 🙂

O revista italiana porno de la colegul de banca, de ziua mea, in scoala generala. N-am apucat s-o vad niciodata cap-coada fiindca trebuia s-o tin atat de bine ascunsa acasa, incat pana o scoteam, ai mei isi puteau face aparitia in camera si ma prindeau cu ochii prabusiti asupra buchetelor de picioare ca-n visele mele eroice.